15,959 matches
-
doar că nu se mai poate reveni la arta simbolică atunci când s-a atins stadiul clasic, la cea clasică atunci când s-a ajuns la romantic, dar nimeni nu mai poate fi pictor sau arhitect, în sensul puternic și viu al verbului "a fi", începând din momentul când sarcina de a reconcilia spiritul și lumea nu mai incumbă artistului, ci filosofului. Nu modurile de expresie succesive, a căror înșiruire compune "istoria artei", se înlătură unul pe altul, ci expresia artistă însăși dispare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sunete și trasează linii, două operații fără îndoială complementare. Acestea nu mai sunt semnale, ca la animale, ci semne. Scrierea fonetică nu este o creație ex nihilo a creierului, ea provine din acel grafism ambiguu care explică dublul sens al verbului grec graphein, a desena și a scrie, sau chiar al mexicanului tlacuilo, termen care în limba nahuatl însemna și pictor, și scrib. În schimb, când apare scrierea, preluând cea mai mare parte a comunicării utilitare, ea ușurează sarcina imaginii, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înrudesc prin faptul că imaginea vizuală trimite direct la invizibil și nu are valoare decât ca legătură. La fel cum, în Cetatea celor două săbii, puterea spirituală prevalează asupra celei temporale, în cetatea idolilor, carnea imaginii contează mai puțin decât Verbul care o locuiește. Scriptura legitimează anluminura din cartea din rugăciuni, care nu are existență proprie. În fine, să nu uităm că idolul teologului este icoana religiei rivale (așa cum ideologia publicistului este ideea adversarului său). Idolul este imaginea unui zeu care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bridges." Depozitari ai celor mai înalte valori, colecționarii și plasticienii au vocația de a restabili punțile rupte dintre indivizi și culturi, ne amintesc acești oameni de afaceri care nu se mulțumesc cu vorbe. A construi punți este sensul propriu al verbului "a pontifica" funcție dintotdeauna sacră. Suveranul Pontif al acestei lumi, Marele ei Comunicator și Comuniant să nu mai fie Papa, ci Artistul? E un lucru deja admis că guvernarea spirituală a viitoarei Europe unite revine Vaticanului. Venețienii noștri au văzut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Difuzarea și proiectarea sunt două consistențe materiale ale imaginii. Fluxul și insula. Două densități ale privirii. Televiziunea și cinematografia se disting ca starea vizibilă și actul de a vedea; ca "a avea în vedere" și "a trece în revistă"; ca verbul grecesc horaô, a vedea, a percepe, și theaomai, a contempla, a considera (de unde vin "teatru" și "teoremă"). Așa cum fotografia a eliberat pictura de îndatorirea asemănării, televiziunea a eliberat cinematografia de îndatoririle ei documentare să spunem de "subiectele de societate" și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ab libitum). Noua mentalitate colectivă nu este pe atât de empirică și lipsită de prejudicii pe cât spune. Ea a înlocuit dogmatismul Adevărului cu "despotismul expresivității" (Michel Deguy). Ea are cultul fizionomiei și superstiția chipului, acest trup al trupului în care Verbul se mărturisește. Mai trivial, marile noastre figuri au interes să aibă niște mutre arătoase (numai grafosfera putea să-l ridice în slăvi pe Jean-Paul Sartre). Această atenție reînnoită pentru aparențele fizice face mai mult decât să popularizeze vechea "fiziognomonie" a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oamenii îi cer lui Aaron, fratele lui Moise și viitorul Mare Preot, să le facă un elohim, care să îi călăuzească. Elohim este în ebraică un substantiv cu formă de plural și se traduce diferențiat, în funcție de context. Astfel, dacă acordul verbului se face la plural (cum este cazulaici), se preferă traducerea prin „zei“ sau „dumnezeu“ (cu minusculă). Dacă însă acordul se face la singular, deși substantivulare formă de plural, se traduce prin „Dumnezeu“ (cu majusculă). Să revenim la fragmentul nostru: poporul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sus îi este omenirii cu putință. Încrederea în faima și în slava de dincolo de moarte, în faptul că ființa omenească se poate lăsa moștenire pe sine amintirii întrupate în cuvinte și în cântec, eternitatea aceasta imaterială făcută din memorie și verb dau Iliadei înălțimea unui sens al duratei pe care nu multe civilizații l-au avut atât de pur, de coerent și de exclusiv. Și el se află într-un ciudat contrast cu ceva care se exprimă în două locuri din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rostește decât el. Și nu doar cuvinte, ci și sensuri unice, întrebuințări fără analog. Multe stau mărturie, și ele, marii puteri de expresie a lui Ahile, care nu este altceva decât puterea naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o privire înapoi. Este adevărat că mai întâlnim și la alți vorbitori din Iliada (Hector, Andromaca, Priam) desfășurări asemănătoare de imagini. Numai că acestea sunt toate reprezentări amănunțite ale dezastrelor care îi pândesc, perindări de imagini cu care spaima devenită verb umple închipuirea. La Ahile totul are forță, relief și culoare. Hector, vorbind de avuțiile Troiei, spune că „cetatea ale cărei palate erau cândva bogate în aur și în bronz este acum aproape golită de ele, vândute cum au fost în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sus îi este omenirii cu putință. Încrederea în faima și în slava de dincolo de moarte, în faptul că ființa omenească se poate lăsa moștenire pe sine amintirii întrupate în cuvinte și în cântec, eternitatea aceasta imaterială făcută din memorie și verb dau Iliadei înălțimea unui sens al duratei pe care nu multe civilizații l-au avut atât de pur, de coerent și de exclusiv. Și el se află într-un ciudat contrast cu ceva care se exprimă în două locuri din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rostește decât el. Și nu doar cuvinte, ci și sensuri unice, întrebuințări fără analog. Multe stau mărturie, și ele, marii puteri de expresie a lui Ahile, care nu este altceva decât puterea naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o privire înapoi. Este adevărat că mai întâlnim și la alți vorbitori din Iliada (Hector, Andromaca, Priam) desfășurări asemănătoare de imagini. Numai că acestea sunt toate reprezentări amănunțite ale dezastrelor care îi pândesc, perindări de imagini cu care spaima devenită verb umple închipuirea. La Ahile totul are forță, relief și culoare. Hector, vorbind de avuțiile Troiei, spune că „cetatea ale cărei palate erau cândva bogate în aur și în bronz este acum aproape golită de ele, vândute cum au fost în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
puterile cognitive și (2) puterile cognitive primesc forme (informo) și, astfel, sunt actualizate de către specii în virtutea faptului că sunt înțelese într-un anumit mod. Faptul că puterea cognitivă înțelege într-un anumit mod spe ciile poate fi interpretat fie accentuând verbul „a intelege“, fie accentuând locuțiunea adverbiala „într-un anumit mod“. Prima interpretare conduce către un reprezentationalism tare, unde speciile sunt obiectul cunoașterii, pe când a doua interpretare conduce către un reprezentationalism mo derat sau, cum mai este denumit, un realism indirect
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
acțiune a simțurilor, care are loc pe langă perceperea obiectului extern. Mai curând, obiectul extern este perceput datorită faptului că speciile sunt percepute. Această concluzie, care conduce evident către doctrina act-obiect, este justificată, în primul rând, datorită manierei în care verbul apprehendo este tradus în limba engleză prin „to apprehend“. Verbul „to apprehend“ are o gamă semantica largă, incluzând și o nuanță epistemologica. „To apprehend“ poate fi folosit cu sensul de „a percepe“, dar și ca sinonim al verbelor „a intelege
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
extern. Mai curând, obiectul extern este perceput datorită faptului că speciile sunt percepute. Această concluzie, care conduce evident către doctrina act-obiect, este justificată, în primul rând, datorită manierei în care verbul apprehendo este tradus în limba engleză prin „to apprehend“. Verbul „to apprehend“ are o gamă semantica largă, incluzând și o nuanță epistemologica. „To apprehend“ poate fi folosit cu sensul de „a percepe“, dar și ca sinonim al verbelor „a intelege“, „a recunoaște“, „a concepe“, „a-și face o imagine despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în care verbul apprehendo este tradus în limba engleză prin „to apprehend“. Verbul „to apprehend“ are o gamă semantica largă, incluzând și o nuanță epistemologica. „To apprehend“ poate fi folosit cu sensul de „a percepe“, dar și ca sinonim al verbelor „a intelege“, „a recunoaște“, „a concepe“, „a-și face o imagine despre“, tocmai această nuanță epistemologica fiind speculata de Robert Pasnau în interpretarea să. În limba română, verbul „a aprehenda“ este utilizat, în genere, în vocabularul filozofic, unde are o
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fi folosit cu sensul de „a percepe“, dar și ca sinonim al verbelor „a intelege“, „a recunoaște“, „a concepe“, „a-și face o imagine despre“, tocmai această nuanță epistemologica fiind speculata de Robert Pasnau în interpretarea să. În limba română, verbul „a aprehenda“ este utilizat, în genere, în vocabularul filozofic, unde are o nuanță epistemologica; este intrat în uzul limbii pe filiera franceză, appréhender, din latinescul apprehendo, care are, într-adevăr, si sensul de a cuprinde cu mintea, a intelege. Chiar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
uzul limbii pe filiera franceză, appréhender, din latinescul apprehendo, care are, într-adevăr, si sensul de a cuprinde cu mintea, a intelege. Chiar și Ludwig Schütz Lexikon, dedicat termenilor utilizați de Toma din Aquino, menționează aceas ta semnificație epistemologica a verbului apprehendo, ceea ce înseamnă că este posibil ca interpretarea lui Robert Pasnau să nu fie tocmai nejustificată, cel puțin la nivelul tra ducerii. Aprehensiunea, consideră interpretul, trebuie înțeleasă ca fiind o simplă relație cauzala, ceea ce ar con duce către o interpretare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lucrurile mai clare: 1. există pasaje din scrierile de tinerețe ale lui Toma care afirma doctrina act obiect; 2. în opera de maturitate Toma din Aquino nu respinge în mod explicit ceea ce afirmă în tinerețe; 3. în cazul cunoașterii senzoriale, verbul folosit de Toma din Aquino este apprehendo, verb cu conotații cognitive; 4. la nivelul intelectiv există un cuvant folosit pentru a reda funcția de cunoaștere imediată a speciilor inteligibile, anume praeintelligo. Pentru mai multă rigurozitate, cred ca este necesară o
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de tinerețe ale lui Toma care afirma doctrina act obiect; 2. în opera de maturitate Toma din Aquino nu respinge în mod explicit ceea ce afirmă în tinerețe; 3. în cazul cunoașterii senzoriale, verbul folosit de Toma din Aquino este apprehendo, verb cu conotații cognitive; 4. la nivelul intelectiv există un cuvant folosit pentru a reda funcția de cunoaștere imediată a speciilor inteligibile, anume praeintelligo. Pentru mai multă rigurozitate, cred ca este necesară o ana liza mai detaliată a validității acestor patru
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îl și găsim pe X afirmat. Dacă ne bazăm doar pe faptul că X nu este negat, există, într-adevăr, posibilitatea ca X să fie afirmat, dar la fel de bine există și posibilitatea ca X să nu mai fie afirmat. 3. Verbul apprehensio poate avea conotații cognitive, dar în genere este folosit în limba latină cu sensul de „a prinde“ etc. 4. Se poate observa, în demonstrația propusă de Robert Pasnau, o deplasare a abordării sale de la speciile sensibile la speciile inteligibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
concepțio aliqua în mente nostră stabiliatur (De pot., q. 9, a. 9, co.). [...] înainte ca în mintea noastră să se fixeze vreun concept, nu spunem că înțelegem, ci că gândim pentru a înțelege. Un cititor atent ar putea spune ca verbul pe care îl folosește Toma în fragmentul citat mai sus, cogito, se referă la actele rațiunii particulare, ale simțului intern numit pute re cogitativa, si, în consecință, speciile inteligibile nu ar fi apanajul gândirii. Într-adevăr, cogito, cogitare este un
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pe care îl folosește Toma în fragmentul citat mai sus, cogito, se referă la actele rațiunii particulare, ale simțului intern numit pute re cogitativa, si, în consecință, speciile inteligibile nu ar fi apanajul gândirii. Într-adevăr, cogito, cogitare este un verb folosit preponderent în relație cu puterea cogitativa, dar acesta nu este singurul mod în care poate fi utilizat. În Summa theologiae, Toma atribuie trei funcții acestei acțiuni desemnate de verbul cogito, cogitare: (ÎI.8.3.) Respondeo dicendum quod cogitare tripliciter
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ar fi apanajul gândirii. Într-adevăr, cogito, cogitare este un verb folosit preponderent în relație cu puterea cogitativa, dar acesta nu este singurul mod în care poate fi utilizat. În Summa theologiae, Toma atribuie trei funcții acestei acțiuni desemnate de verbul cogito, cogitare: (ÎI.8.3.) Respondeo dicendum quod cogitare tripliciter sumi potest. Uno modo, communiter pro qualibet actuali conside ratione intellectus, sicut Augustinus dicit, în XIV de Trin., hanc nunc dico intelligentiam qua intelligimus cogitantes. Alio modo dicitur cogitare magis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]