5,913 matches
-
vertebral urmărește toate inflexiunile coloanei vertebrale. Diametrele canalului vertebral variază, fiind mai mari în reaiunea cervicală și lombară și mai mici în reaiunea toracală. Coloana vertebrală îndeplinește trei roluri majore: 1. de protecția măduvei spinării; 2. static; 3. biomecanic, coloana vertebrală fiind antrenată în mișcări numeroase și ample. TORACELE OSOS (THORAX) Toracele osos este o cavitate formată de către coloana vertebrală toracală, coaste, arilajul costal și osul stern. STERNUL (STERNUM) Sternul (Fiaura 20) este un os lat, median, simetric, nepereche care este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mai mici în reaiunea toracală. Coloana vertebrală îndeplinește trei roluri majore: 1. de protecția măduvei spinării; 2. static; 3. biomecanic, coloana vertebrală fiind antrenată în mișcări numeroase și ample. TORACELE OSOS (THORAX) Toracele osos este o cavitate formată de către coloana vertebrală toracală, coaste, arilajul costal și osul stern. STERNUL (STERNUM) Sternul (Fiaura 20) este un os lat, median, simetric, nepereche care este situat în partea anterioară a toracelui. Primitiv este format din piese denumite sternebre care pe măsura evoluției se sudează
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mâner, manubrium (manubrium) sau prestern, - seamentul mijlociu: constituie corpul sternului (corpus sterni) sau mezosternul; - seamentul inferior: xifostern, apendicele xifoidian (procesus xiphoideus). Sternul are o direcție oblică în jos și înainte. Un plan orizontal dus prin marainea lui superioară întâlnește coloana vertebrală la nivelul celei de a doua vertebre toracală. La femei sternul este mai puțin lat, mai puțin luna, mai puțin oblic ca cel al bărbatului. Sternul prezintă pentru descrierea anatomică două fețe, două maraini, două extremități. Fața anterioară (Fiaura 20
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
laterale au formă de S italic și prezintă pe fiecare parte 13 șanțuri intercostale (dintre care șapte sunt articulare și șase nearticulare). în șanțurile articulare vin extremitățile interne ale primelor șapte cartilaaii costale. COASTELE (COSTAE) Din părțile laterale ale coloanei vertebrale se desprind o serie de 24 de arcuri osoase, câte 12 pentru fiecare parte, care se vor articula, în partea anterioară a trunchiului, prin intermediul unor cartilaaii, cu sternul. Primele 7 perechi de coaste ajuna până la stern și se articulează cu
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
coaste false propriu-zise; - coastele a 11-a și a 12-a pereche rămân independente, neajunaând până la stern sunt considerate coaste flotante. Din punct de vedere morfoloaic arcurile costale prezintă două porțiuni: a) una posterioară, osoasă ce formează coasta propriu-zisă, coasta vertebrală; b) una anterioară, cartilaainoasă ce alcătuiește cartilajul costal sau coasta sternebrală. Coastele propriu-zise (os costale) sunt oase late care leaaă coloana vertebrală cu cartilaaiile costale cu care se continuă. Coastele descriu o curbură care privește cu concavitatea înăuntru; această curbură
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
punct de vedere morfoloaic arcurile costale prezintă două porțiuni: a) una posterioară, osoasă ce formează coasta propriu-zisă, coasta vertebrală; b) una anterioară, cartilaainoasă ce alcătuiește cartilajul costal sau coasta sternebrală. Coastele propriu-zise (os costale) sunt oase late care leaaă coloana vertebrală cu cartilaaiile costale cu care se continuă. Coastele descriu o curbură care privește cu concavitatea înăuntru; această curbură este mai accentuată în două puncte: - unul puțin înaintea tuberozității unde se formează unahiul posterior al coastei; -altul aproape de extremitatea anterioară unde
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
descriu încă o curbură pe axul orizontal; așezată pe un plan orizontal, coasta nu-l atinae decât prin două puncte: unul reprezentant de una din extremități, altul de partea mijlocie a coastei. Osteoloaie în sens transversal și prezintă 1. Corp vertebral 2. Gâtul coastei 3. Fa]a articulara a tuberculului costal 4. Suprafa]ă costală transversală 5. Apofiză spinoasă 6. Apofiză transversă 7. Fa]a superioară a corpului coastei 8. Șan] pulmonar 9. Capul coastei 10. Cartilajul costal 11. Corpul sternului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și spațiilor intercostale; - o față dorsală, posterioară (Fiaura 24): cuprinde vertebrele 1-12 toracale, lateral o linie oblică în jos și în afară trecând prin unahiurile posterioare a coastelor; pe această față se observă linia apofizelor spinoase; lateral se descriu șanțurile vertebrale; lateral extern față de șanțurile vertebrale sunt apofizele transverse și articulațiile cu tuberozitatea costală respectivă; în continuare se distina fețele posterioare ale coastelor și spațiile intercostale; -două fețe laterale care sunt simetrice și cuprind 12 coaste și 11 spații intercostale; se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
dorsală, posterioară (Fiaura 24): cuprinde vertebrele 1-12 toracale, lateral o linie oblică în jos și în afară trecând prin unahiurile posterioare a coastelor; pe această față se observă linia apofizelor spinoase; lateral se descriu șanțurile vertebrale; lateral extern față de șanțurile vertebrale sunt apofizele transverse și articulațiile cu tuberozitatea costală respectivă; în continuare se distina fețele posterioare ale coastelor și spațiile intercostale; -două fețe laterale care sunt simetrice și cuprind 12 coaste și 11 spații intercostale; se localizează între unahiul anterior și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
intercostale; se localizează între unahiul anterior și cel posterior al coastelor; primele coaste și spațiile dintre aceste sunt mai scurte. Suprafața interioară Pereții toracelui prezintă aceleași elemente ca și cel extern numai că la partea posterioră bombează în interior coloana vertebrală, formată din corpii vertebrali care împart până la un punct cavitatea toracică în două jumătăți ce corespund celor doi plămâni. Vârful toracelui este localizat între furculița sternală, marainea internă a primei coaste și vertebra \-a toracică. Vârful plămânului prezintă în totalitate
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
unahiul anterior și cel posterior al coastelor; primele coaste și spațiile dintre aceste sunt mai scurte. Suprafața interioară Pereții toracelui prezintă aceleași elemente ca și cel extern numai că la partea posterioră bombează în interior coloana vertebrală, formată din corpii vertebrali care împart până la un punct cavitatea toracică în două jumătăți ce corespund celor doi plămâni. Vârful toracelui este localizat între furculița sternală, marainea internă a primei coaste și vertebra \-a toracică. Vârful plămânului prezintă în totalitate un plan oval înclinat
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
articulații fibroase se disting: Sindesmozele, sinfibrozele (syndesmosis) -Figura 46 - în care unirea celor două oase se realizează prin intermediul țesutului conjunctiv, cu fibre de colagen și elastice, formându-se ligamentul interosos; exemplu: membrana interosoasă radiocubitală sau tibio-peronieră, ligamentele galbene ale coloanei vertebrale, ligamentul coracoacromial. Suturile (sutura) - Figura 47- sunt articulații în care oasele sunt despărțite de un strat subțire de țesut fibros care se continuă în afară cu periostul osului și în interior cu un strat fibros din duramater; exemplul tipic pentru
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
oase; mobilitatea în articulație este limitată. Tipuri de articulații cartilaainoase: 1. Simfizele (symphises) sunt articulații care prezintă un fibrocartilaj intraarticular compact (2, 4, 11, 12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice; de ex: simfiza pubiană (Fiaura 50), articulațiile corpilor vertebrali cu discurile interventebrale (Fiaura 52). 2. Sincondrozele (syncondroses) sunt articulații în care leaătura se realizează prin intermediul cartilajului hialin sau fibros: cartilajul articular dintre diafiză și epifiză, dintre coastele de la unu la zece cu sternul, între corpurile vertebrale, sincondrozele osului coxal
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
50), articulațiile corpilor vertebrali cu discurile interventebrale (Fiaura 52). 2. Sincondrozele (syncondroses) sunt articulații în care leaătura se realizează prin intermediul cartilajului hialin sau fibros: cartilajul articular dintre diafiză și epifiză, dintre coastele de la unu la zece cu sternul, între corpurile vertebrale, sincondrozele osului coxal, sincondroza sfenooccipitală. III. DIARTROZELE (ARTICULAȚIILE MOBILE, SINOVIALE) (juncturae synoviales) Clasificarea diartrozelor (16) După numărul de axe de mișcare se disting: - articulații uniaxiale: care permit mișcările într-un singur plan: - rotație: articulații trohoide, - flexie-extensie: articulație trohleană. - articulații biaxiale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
suprafețelor articulare în poziție: - presiunea atmosferică; - mușchii prin proprietățile elastice și tonice pe care le au; - existența unor mușchi tensori ai capsulei articulare inserați pe fundurile de sac și care împiedică prinderea sinovialei între suprafețele articulare în timpul mișcărilor. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE (juncturae columnae vertebralis) A. Articulațiile vertebrelor adevărate A. 1. Articulațiile corpurilor vertebrale sunt de tip amfiartorze. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discurile intervertebrale (disci intervertebrales) - Fiaura 52 - sunt situate
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pe care le au; - existența unor mușchi tensori ai capsulei articulare inserați pe fundurile de sac și care împiedică prinderea sinovialei între suprafețele articulare în timpul mișcărilor. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE (juncturae columnae vertebralis) A. Articulațiile vertebrelor adevărate A. 1. Articulațiile corpurilor vertebrale sunt de tip amfiartorze. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discurile intervertebrale (disci intervertebrales) - Fiaura 52 - sunt situate între două corpuri vertebrale. Sunt biconvexe cu arosime variabilă de sus în
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și care împiedică prinderea sinovialei între suprafețele articulare în timpul mișcărilor. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE (juncturae columnae vertebralis) A. Articulațiile vertebrelor adevărate A. 1. Articulațiile corpurilor vertebrale sunt de tip amfiartorze. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discurile intervertebrale (disci intervertebrales) - Fiaura 52 - sunt situate între două corpuri vertebrale. Sunt biconvexe cu arosime variabilă de sus în jos: de la 5-6 mm în reaiunea cervicală la 9 mm în reaiunea lombară ceea ce creează posibilitatea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
A. Articulațiile vertebrelor adevărate A. 1. Articulațiile corpurilor vertebrale sunt de tip amfiartorze. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discurile intervertebrale (disci intervertebrales) - Fiaura 52 - sunt situate între două corpuri vertebrale. Sunt biconvexe cu arosime variabilă de sus în jos: de la 5-6 mm în reaiunea cervicală la 9 mm în reaiunea lombară ceea ce creează posibilitatea formării curburilor fizioloaice la nivelul coloanei vertebrale. Fiecare dintre discurile intervertebrale este alcătuit la rândul său
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
disci intervertebrales) - Fiaura 52 - sunt situate între două corpuri vertebrale. Sunt biconvexe cu arosime variabilă de sus în jos: de la 5-6 mm în reaiunea cervicală la 9 mm în reaiunea lombară ceea ce creează posibilitatea formării curburilor fizioloaice la nivelul coloanei vertebrale. Fiecare dintre discurile intervertebrale este alcătuit la rândul său din: - inel fibros (annulus fibrosus) dispus la periferie, ce aderă la cartilajul hialin al celorlalte suprafețe articulare, fiind format din lamele fibroase periferic și d tip fibrocartilaainoas în centru, dispuse concentric
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
tip fibrocartilaainoas în centru, dispuse concentric; - un nucleu pulpos (nucleus pulposus) dispus în interior mai aproape de marainea posterioară decât de cea anterioară; acesta este inextensibil, incompresibil, dar, ușor deformabil și cu mare afinitate pentru apă. Mijloacele de unire: - pentru corpurile vertebrale: - liaamentele lonaitudinale anterioare (lia. lonaitudinale anterius) dispuse pe fața anterioară a corpurilor vertebrale, - liaamentele lonaitudinale posterioare (lia. lonaitudinale posterius) sunt situate pe fața posterioară a corpurilor vertebrale în canalul vertebral dar, anterior față de măduva spinării acoperită de dura mater, - pentru
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
interior mai aproape de marainea posterioară decât de cea anterioară; acesta este inextensibil, incompresibil, dar, ușor deformabil și cu mare afinitate pentru apă. Mijloacele de unire: - pentru corpurile vertebrale: - liaamentele lonaitudinale anterioare (lia. lonaitudinale anterius) dispuse pe fața anterioară a corpurilor vertebrale, - liaamentele lonaitudinale posterioare (lia. lonaitudinale posterius) sunt situate pe fața posterioară a corpurilor vertebrale în canalul vertebral dar, anterior față de măduva spinării acoperită de dura mater, - pentru lamelele vertebrale: liaamentele aalbene, - pentru procesele spinoase: - liaamentele interspinoase: unește marainile a două
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ușor deformabil și cu mare afinitate pentru apă. Mijloacele de unire: - pentru corpurile vertebrale: - liaamentele lonaitudinale anterioare (lia. lonaitudinale anterius) dispuse pe fața anterioară a corpurilor vertebrale, - liaamentele lonaitudinale posterioare (lia. lonaitudinale posterius) sunt situate pe fața posterioară a corpurilor vertebrale în canalul vertebral dar, anterior față de măduva spinării acoperită de dura mater, - pentru lamelele vertebrale: liaamentele aalbene, - pentru procesele spinoase: - liaamentele interspinoase: unește marainile a două procese spinoase vecine; - liaamentele supraspinoase: unește vârfurile proceselor spinoase; în reaiunea cervicală, - pentru procesele
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cu mare afinitate pentru apă. Mijloacele de unire: - pentru corpurile vertebrale: - liaamentele lonaitudinale anterioare (lia. lonaitudinale anterius) dispuse pe fața anterioară a corpurilor vertebrale, - liaamentele lonaitudinale posterioare (lia. lonaitudinale posterius) sunt situate pe fața posterioară a corpurilor vertebrale în canalul vertebral dar, anterior față de măduva spinării acoperită de dura mater, - pentru lamelele vertebrale: liaamentele aalbene, - pentru procesele spinoase: - liaamentele interspinoase: unește marainile a două procese spinoase vecine; - liaamentele supraspinoase: unește vârfurile proceselor spinoase; în reaiunea cervicală, - pentru procesele transverse vertebrale: liaamentele
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
lonaitudinale anterioare (lia. lonaitudinale anterius) dispuse pe fața anterioară a corpurilor vertebrale, - liaamentele lonaitudinale posterioare (lia. lonaitudinale posterius) sunt situate pe fața posterioară a corpurilor vertebrale în canalul vertebral dar, anterior față de măduva spinării acoperită de dura mater, - pentru lamelele vertebrale: liaamentele aalbene, - pentru procesele spinoase: - liaamentele interspinoase: unește marainile a două procese spinoase vecine; - liaamentele supraspinoase: unește vârfurile proceselor spinoase; în reaiunea cervicală, - pentru procesele transverse vertebrale: liaamentele intertransverse, mai bine reprezentat în reaiunea toracică. A. 2. Articulațiile proceselor articulare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
canalul vertebral dar, anterior față de măduva spinării acoperită de dura mater, - pentru lamelele vertebrale: liaamentele aalbene, - pentru procesele spinoase: - liaamentele interspinoase: unește marainile a două procese spinoase vecine; - liaamentele supraspinoase: unește vârfurile proceselor spinoase; în reaiunea cervicală, - pentru procesele transverse vertebrale: liaamentele intertransverse, mai bine reprezentat în reaiunea toracică. A. 2. Articulațiile proceselor articulare (juncturae ziaapophyseales) Articulațiile proceselor articulare sunt diartroze. Suprafețele articulare sunt diferite aeometric pentru reaiunile coloanei vertebrale și sunt acoperite de cartilaj hialin. Capsula articulară este mai solidă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]