8,047 matches
-
domnească din Piatra Neamț (1969). S-a manifestat pregnant și în plan publicistic, încredințând unor reviste de cultură („Cronica“, „Luceafărul“, „Făclia“ de la Chișinău ș.a.) texte referitoare la personalitățile marilor voievozi români (Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara și Mihai Viteazul) sau privind evenimente cheie din istoria românilor. A participat la numeroase reuniuni științifice interne și internaționale, prezentând cu fiecare prilej comunicări de înaltă ținută profesională. Pe lângă recenziile și prezentările apărute în prestigioase publicații din țară și străinătate („Revista de Istorie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
bunăvoință există : moș Pișcoci lasă baltă treburile (care nu există) și vine la emisiune (ba are chiar inspirația comparației cu felinarele !), iar Mănescu, profesorul, nu poate refuza invitația lui Jderescu, întrucât a tot spus în dreapta și-n stânga cât de viteaz a fost el la revoluție (care n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a căuta în dicționare citate din Platon și Heraclit, pentru a-și umfla (în pene) emisiunea ; micul lui monolog de la-nceput
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aici ori în alte colțuri ale patriei, spre gloria ei nemuritoare. Spunând acestea ne gândim la nume ilustre de voievozi, precum cel al lui Dimitrie Cantemir, la revoluționarii de la 1848, la făuritorii Unirii (Alexandru Ioan Cuza în primul rând), la vitejii dorobanți ai Regimentului 12 ce s-au acoperit de glorie pe câmpurile de bătălie de la Vidin și Smârdan în timpul Războiului de Independență, ale celui de întregire a neamului, ori în ultima mare conflagrație ce s-a încheiat în urmă cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Ne leagă pe toți și ne duce." Vorbele astea, ale mamei, s-au înfipt adînc în mintea mea că abia acum, matur, înțeleg groaza cu care au fost rostite, groază care a terorizat ani în șir unul dintre cele mai viteze popoare, pentru că bătaia ți-o dădea fratele tău de sînge și de neam, hoțește, pe ascuns, cu ușile închise, nu te băteai cu cotropitorul, pe cîmp deschis, la Mărășești ori Călugăreni... A doua zi, după ce a venit mama acasă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tale. Noapte bună, dulcea mea. Să te țină Dumnezeu sub paza lui divină. Noapte bună, dulceața mea, te binecuvântez și te iubesc pentru toată bucuria și toată fericirea pe care le-ai adus în biata mea viață. Ești o inimioară vitează, mândră și cinstită. De mâine încolo am să te ur măresc cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bucurie, de când te am pe tine, iubita mea, dulcea și îndepărtata mea bucurie și raison d’être. Luni, 10 noiembrie [1947] Draga mea, poate că asta e una dintre ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să mă gândesc la tine în fiecare clipă a vieții mele, la fiecare suflare, la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd. Fii cinstită și puternică; gândește-te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd. Fii cinstită și puternică; gândește-te la numele pe care îl porți, gândește-te la mine cum am să mă gândesc și eu la tine, până la ultima suflare. Sunt vitează și tot așa am să fiu mereu! Fii foarte prudentă. Îngrijește-te; nu răci, nu fuma prea mult! Fii bună și puternică. Rezistă la orice. M. Luni seara, 10 noiembrie [1947] Adaos la această scrisoare Continuă-ți frumoasa și nobila
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
singură pe lume. Ar fi trebuit să te urmez pe jos, în genunchi, să nu mă despart de tine, care ești viața mea. Nu conteni să-mi iubești amintirea, fără prea multă durere, fără tulburare, cu noblețe, cu dragostea aceea vitează care leagă dincolo de toate. Am să fac tot posibilul să te văd acolo unde ești, nu în altă parte. Nu pleca din Franța decât când am să ți dau eu de știre, când am să ți-o scriu cu mâna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de „muncă voluntară“ și ele au mai rămas ca să scrie cu litere de foc pe un carton crem aceste lozinci și altele. Deci, mâine-dimineață mitingul, la 3½ sărbătoarea democratică în cinstea femeilor internaționale (sic!), la 6 plenară la liceul Mihai Viteazul, sâmbătă după-masă la sector, duminică chetă pentru dragii noștri prieteni greci, eu conducând echi pa de 25 de eleve dintr-a VIII-a; după-masă, celula; luni dimineață ore, luni la trei miting cu mamele elevelor din clasa mea, în Piața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
două ori primăvara în casa noastră. În vasele mici din fața fotografiilor tale sunt zambile roz și albastru-închis, aproape mov, și pansele galbene, catifelate și reci... Mă gândesc la tine, fetița mea, așa cum respir, cu fiecare răsuflare: Monique, Monique, Monique. Fii vitează, Mouetta mea. Tu ții întreaga mea viață între degetele tale lungi, fremătătoare. Am încredere în tine, sunt mândră de tine; am nevoie să știu că acolo, mică, oacheșă și frumoasă, n-ai încetat să fii acel exemplar rar, acel „cavaler
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de tine ca de cea mai mare comoară de pe lume, gelos, egoist. În ziua aceea, pe 19 noiembrie, citește mai întâi acest final de scrisoare. E bietul meu buchet de flori, îndepărtat, modest și fanat. Noroc, fata mea dragă. Fii vitează, loială, demnă și mândră. Este darul etern pe care ți l-am făcut în acel prim 19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu mândră de tine, în ochii tuturor, fără să râdă nimeni de credulitatea mea. Iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
inventarul făcut bibliotecii și întregii case, care va trece în posesia statului. Se confiscă și bunurile mele, adică mobilele, totul, totul, pentru că nu am acte doveditoare că proprietara sunt eu. Actualmente sunt desemnată „custode“ provizoriu al lucrurilor tale. [...] Ly e vitează și curajoasă, muncește cu spor; nu-ți fie teamă pentru ea: deși e în vârstă, se descurcă. Fii demnă de numele pe care-l porți și de iubirea mea, de marea mea iubire. M. 21/1949 I 2 decembrie, vineri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ridic ochii. Dacă ai veni și mi-ai spune: „Ce-ai făcut cu cărțile mele, cu cărțile tatei?“ Iar mâine poate o să fie nevoie să mă întrebi „Unde e fotoliul galben?“... Te rog să nu te necăjești, vrei, frumoasa și viteaza mea copilă? Ai să refaci toate astea. Ce vârstă aveam eu acum 7 ani, când ne-am mutat aici? Mobilând apartamentul ăsta, [abia] la 55 de ani am creat casa visurilor mele, și încă nu perfect! Tu, scumpa mea, ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încercări, strigăte de furie sau de disperare. Poate că pentru tine ar fi mai bine să nu mai privești înapoi, să trăiești cu amintirea perfectei noastre înțelegeri, cea mai frumoasă amintire din lume, tinzând către dragostea perfectă. Fii bună și vitează, fii sănătoasă și binecuvântată. M. P. S. Cordonașul rochiei verzi se încheie și se descheie pe dedesubt. 23/1949-1950 I 27 decembrie [1949], marți [...] Surâd îngerilor, gândindu-mă la tine: trăiești, ești a mea în mijlocul acestui noian de foc și de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nici o remușcare pentru ceea ce mi se întâmplă. Totul era, încă de mult, scris în cartea vieții mele. Nu mai sunt descurajată. Nu știu de ce. Poate fiindcă îmi recapăt sănătatea? Toată lumea a suferit rău de gripa asta afurisită. Draga mea, fii vitează, ai curaj. Știi că nu Te mint niciodată. Mi-am mai revenit și am să pot face față la orice. Nu numai eu. Toată lumea. [...] Mă duc chiar acum la Ver[eș] ca să-mi ajusteze proteza. Pe urmă mă duc la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Poate într una din zilele astea am să mă mut; dar se pare că pot beneficia de legea nouă care îi ocrotește pe funcționari. Draga mea, ce înduioșătoare sunt cărțile tale poștale. Fata mea cuminte, așa de dragă, scumpă inimă vitează, tandră și plină de dragoste. Nimeni pe lume nu-i ca tine. Draga mea, sunt mândră de tine și am să încerc să fiu demnă de tine. Dragostea ta, duioșia ta, bunătatea ta față de mine nu au pereche pe lume
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă apuc să refac un cuib vechi, doar pentru mine, unde să pot lucra ca să-mi fac datoria, cu atâta confort cât sunt în stare să-mi procur, cu lucruri simple. Dar destul cu asta, da? Suntem, amândouă, ființe viteze. [...] Draga mea, sunt mișcată până la lacrimi să văd ce mult ne iubim, dar te implor încearcă să-ți faci un cerc de prieteni buni și de încredere care încet-încet să mă înlocuiască întrucâtva. Nu sunt normale strigătele astea traversând distanțele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mobilelor, dacă are să se întâmple asta, m-ar putea doborî. Un singur lucru contează: Tu1! Trăiești spiritual aici, mai prezentă decât dacă ai fi prezentă. Orice gest al meu, orice vorbă, orice faptă îți sunt întru totul dedicate ție. Fii vitează și puternică! Îngrijește-te, de dragul meu. Poate că, în vremurile astea în care nimeni nu mai crede în minuni, se va întâmpla totuși o minune: ne vom vedea! Crezi asta, draga mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai puțin „complete” nu au inclus (decât cu rare excepții) textele sale caustice referitoare la evrei (gen Lipitorile satului). Nici documentele istorice nu au beneficiat de alt regim. În 1959, Dan Simonescu a publicat Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul, redactată la sfârșitul secolului al XVI-lea <endnote id="(524)"/>. Istoricul literar a eliminat - Înlocuindu-l cu croșete - următorul pasaj : „de asemenea, [Mihai Viteazul] tăie pe toți evreii, carii, după datina lor, ca totdeauna, se purta ca vânzători ai țărei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
beneficiat de alt regim. În 1959, Dan Simonescu a publicat Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul, redactată la sfârșitul secolului al XVI-lea <endnote id="(524)"/>. Istoricul literar a eliminat - Înlocuindu-l cu croșete - următorul pasaj : „de asemenea, [Mihai Viteazul] tăie pe toți evreii, carii, după datina lor, ca totdeauna, se purta ca vânzători ai țărei” <endnote id="(527)"/>. Editorii volumelor ulterioare de istorie și literatură română veche au preluat documentul astfel scurtat, fără măcar să mai Însemne pasajul cenzurat cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
realizat În Germania de Vest În 1981). Tot un hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
70, p. 179 ; 127, p. 90 ; 455, I, p. 230"/>). Probabil că imaginea - adevărată sau nu - a „evreului fricos și pacifist” a fost mai pregnantă În spațiul româ nesc, unde a contrastat cu imaginea - adevărată sau nu - a „româ nului viteaz și războinic”. Călătorii străini prin Țările Române au conturat această a doua imagine, căreia Marcus Bandinus i-a găsit prin 1647 o formulare sintetică : românii ar fi „născuți pentru război” <endnote id="(655, p. 332 ; vezi și 652, pp. 15-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și, când auzeau pocnind, tot ei cădeau jos, strigându-și părinții și văitându-se că au murit” <endnote id="(184, p. 50)"/>. Pentru imaginarul colectiv, evreul este un negustor tipic și un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trăia cu frica-n spate”, poreclit „iepurele”, Într-un soldat „Îmboldit de o Îndrăzneală sălbatică”. „Își Închipuia deseori cum o să se minuneze toată mahalaua [evreiască] când Îl va vedea cu medalia pe piept. Și parcă auzea șoaptele tuturor : «Uite iepurele... Viteaz bărbat !»” (<endnote id="263, p. 175)"/>. Imediat după decretarea mobilizării din august 1916, Uniunea Evreilor Pământeni lansa un apel patetic către evreii din România În care, printre altele, se spunea : „Fiii noștri, În rândurile armatei române, Își varsă sângele pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
126 ; 342, p. 235)"/> sau „Cu sabia lui Mihai/ Capul turcului să-i tai” <endnote id="(49, p. 105)"/>. În 1879, plecând de la acest ultim recitativ, B.P. Hasdeu era convins că este vorba de „o mențiune autentică despre [voievodul] Mihai Viteazul” și luptele sale cu turcii <endnote id="(9, p. 37)"/>. În aceeași capcană au căzut mai târziu Vasile Bogrea În 1921 <endnote id="(171, p. 266)"/>, I.C. Chițimia În 1971 <endnote id="(170, p. 295) "/>ș.a. După părerea mea, este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]