8,307 matches
-
Sony Center (am ajuns, așa cum dorea Vasile, și în ambianța fantastică, de navă cosmică, a Centrului), Alexander Platz și Kürfürstendamn, un Champs-Eliseés german, Biserica Sfintei Edwiga de lângă Bebel Platz, ale cărei uși se deschid singure, cu celulă sensibilă, la prezența vizitatorului... Și Catedrala (ce a rămas nedistrusă) Wilhelm Kaiser, Palatul Bellevue, Poarta Brandenburg... Apoi, seara despărțirii, la Kalkscheune. Expresul și-a făcut datoria. Expresul Görlitz poate să se odihnească, până la o nouă expediție, în mileniul al III-lea. - Care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reia primul oficiile diplomatice cu cei pe care încă Brejnev îi considera o „agentură fascistoidă a imperialismului american!”. Așa cum a făcut-o și în cazul Germaniei, al R.F. a Germaniei, apropiindu-l pe Brejnev de aproape-amicul său Willy Brandt, frecvent vizitator al României. Toate acestea și altele arată uriașa sa abilitate diplomatică din primii ani de „domnie”. Acestea, ca și începutul real al descentralizării instituțiilor în țară - nu atât de radical, totuși, ca cele făcute la vecinii noștri din nord! -, condamnarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
patruzeci și cinci nu se pot duce vinerea la moscheea Al Aqsa din Ierusalim, situată la numai opt kilometri distanță. Iar buticurile cu mici obiecte de cult, care reprezintă cea mai mare parte a veniturilor populației, sunt închise sau abandonate. Vizitatorii, veniți cu autocarele, se grăbesc să se întoarcă la Ierusalim nu e recomandabil să rămâi peste noapte aici și deci întârzie din ce în ce mai puțin la fața locului. Cei circa o sută de laici și clerici francezi ajunși aici odată cu arhiepiscopul Parisului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ecvestre, obeliscuri, colonade, amfiteatre, palate, forumuri luați-vă gândul de la astfel de titluri de noblețe! Nici cavea, nici marmuri. Nici sarcofage, nici porfir (doar, câte ceva, la muzeul Rockefeller, numit odinioară "al Palestinei", din Ierusalimul de Răsărit, în sălile cu puțini vizitatori, și care, în ciuda unuia sau a două mozaicuri de sinagogă, se limitează la niște ruine precreștine și post-ebraice). Nici vorbă de vreun bel canto arhitectural ori de vreo magnifică tavoletta. Aici domnește un Introvertit. Fără fast și fără brio. Nimic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de vreun bel canto arhitectural ori de vreo magnifică tavoletta. Aici domnește un Introvertit. Fără fast și fără brio. Nimic mai puțin epatant, mai dezamăgitor decât Sfântul Mormânt restaurat, pe care un minaret vecin îl umilește cu înalta-i siluetă. Vizitatorul nu zărește bisericuța pierdută în ansamblul urban decât atunci când ajunge la treizeci de metri de ea. Strada nu duce perpendicular la piațetă, ci trece pe lângă ea. Absența de esplanadă, de perspectivă și de distanță privează buricul lumii occidentale de o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
diplome ca vorbitori a cinci alte limbi, șefii și adjuncții nu se exprimă decât în engleză. Ei sunt "onusienii", locuitori ai "Onusiei", regat al acronimelor și al organigramelor, labirint de sigle enigmatice în care anglo-saxoni, scandinavi și neozeelandezi își primesc vizitatorul cu o placiditate plină de curtoazie (francezii n-au cultura onusiană, cu atât mai rău pentru ei). Numiții executive officers redactează briefing notes, agreements și reports (în Gaza, acestea sunt redactate de două ori pe săptămână), însoțindu-le cu hărți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Acești contabili ai doliului și ai carnagiului, acești controlori din serviciul măsuri și greutăți care circulă fără emoție aparentă printre răniți, cadavre și mutilați pentru a-i repartiza apoi pe sex, clasă de vârstă și tip de rană, îi oferă vizitatorului un spectacol decalat, la limitele hilarului. În fața lor te simți împărțit între admirația pentru imperturbabila lor reținere (în Gaza situația este atât de gravă, încât rotația e rapidă, două săptămâni de activitate urmate de una de decompresie în afara zonei) și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
creuzet inaugural. Pe aceste dale au călcat contemporani ai lui Isus, asceți care așteptau ca și el sfârșitul timpurilor, se împărtășeau cu pâine și vin și reînnoiau vechiul cult al purificării. Cine mai calcă azi pe aici? Opt din zece vizitatori sunt creștini, mi se spune. Memoria creștină, care stă la pândă în deșertul tătarilor, persistă vie în pietrele și bucățelele de papirus risipite pe aici. O consolare: în mod cert, aceste pietre au văzut trecând evrei botezați cărora numele lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
paranteza cruciadelor, semiluna Orientului sufletelor, mai mult în eclipsă decât vizibilă, nu ocupă un loc major în istoria noastră literară. În secolul XX, nici Proust, nici Henry James, nici Thomas Mann, nici Gide sau Malraux n-au ajuns pe-aici. Vizitatorii importanți din secolul al XIX-lea au făcut câte o haltă ținându-se cu mâinile de nas și fără a insista prea mult. Chateaubriand n-a stat mai mult de o săptămână. El a scos maximum de profit posibil de pe urma
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
restaurare riscă să se prăbușească, argumentează primăria Ierusalimului. Trebuia consolidată. Problema este că ea nu-i situată într-un loc oarecare. Acolo se află singura poartă ale cărei chei se află, din 1967, în posesia israelienilor; pe acolo pot intra vizitatori fără a mai cere autorizația nimănui. Situată în partea dreaptă a zidului dinspre apus, ea se învecinează cu poarta zidită zisă "a lui Barclay", lângă care Profetul și-a legat iapa înaripată Al-Buraq, în timpul călătoriei lui nocturne, și pe unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stipulează Leviticul. Un scurt film, la intrare, îl editfic pe profan: el reface istoria incintei sacre, de la David și Cortul Legământului. "Din străfundurile eternității templul ne aștepta..." La ieșire, pe un piedestal, o urnă cu pereții de sticlă în care vizitatorii au introdus inele, dolari, lănțișoare de argint și coliere în chip de ofrandă, sub inscripția Personal contributions for rebuilding the Holy Temple. Într-adevăr, de viitor e vorba. Obiectele fabricate și expuse sunt destinate să servească în cel de-al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șanse din zece să devină castrist, iar un ambasador la Washington, un atlantist convins (este și motivul pentru care Departamentul de Stat veghează, cu înțelepciunea care-i este proprie, la rotația personalului). Dacă osmoza cu vecinii noștri de palier, cu vizitatorii și cu prietenii, operează mai devreme sau mai târziu, un om care ține la reputația sa trebuie să vegheze să nu-și schimbe cu nesocotință tabăra și nici frecventările. Este și faptul prin care sectorizarea existențelor, așa cum se organizează ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îi vor trata întotdeauna ca pe niște cetățeni de mâna a doua, ca pe niște oameni care fac joc dublu. Noi, cel puțin, nu suscităm bănuieli. Și apoi, nu uitați că noi nu suntem niște invitați la Ierusalim. Nu suntem vizitatori. Când evreii fac săpături aici în apropiere sau sub Templul lor, găsesc mai ales stele sau inscripții în greacă. Noi nu i-am așteptat pe cruciați ca să ajungem aici." Mda. Femei măritate trăind sub direcția spirituală a unor clerici celibatari
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Revelației. Nu Profetul era cel care scosese aceste populații din idolatrie? Islamul este în ochii lor o erezie creștină care a avut mai mult noroc decât au avut ei. Regăsesc același instinct al simpatiei, aceeași curiozitate cordială față de ultimul său vizitator care-i subsemnatul și la la mitropolitul de la Mont-Liban, monseniorul Khodr, personalitate ortodoxă importantă atât din punct de vedere politic cât și religios. Și el consideră că un creștin arab trebuie "să vorbească musulmana", și că Mahomed, plin de iubire
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numai o politețe, ci și o strategie socială. Darul presupune și un contradar. Gazda semnalează prin generozitate faptul că este solvabil; cu el, adică, vei putea face afaceri bune. Până una-alta, cel ce primește îl obligă un piculeț pe vizitatorul pe care-l îndoapă. Altfel spus, el nu se risipește, ci anticipează. Deși (sau poate tocmai pentru că) este mercantil și materialist, această interpretare rațională întâmpină și unele obiecții morale din partea mea. Invitat la o căsătorie șiită la Sheraton Coral Beach
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt acum în ruine. Vestigiile de culoarea prafului ale celei mai vechi cetăți din lume, cărămizi așezate fără mortar pe un pat de pietre se dezintegrează lent nevăzute de turiști și fără glorie. În jurul celebrului tumul, a fost amenajat, pentru vizitatori, un punct arheologic. Un vag zid de cetate, un turn din neolitic deja mult scurtat de vremi și care continuă să se surpe, bătut de ploi și de vânturi. Proptelele și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se schimbă. Santinelele israeliene postate la Poarta de Fier și la Poarta Neagră vinerea, pentru a interzice accesul pe esplanadă musulmanilor de mai puțin de cincizeci de ani, înlocuiesc santinelele turcești care, în 1900, interziceau intrarea sub aceleași bolți a vizitatorilor creștini, și ele succedau legionarilor romani care opreau intrarea în aceleași locuri a evreilor izgoniți din orașul lor sfânt. Destinul este "tu însuți ca dușman". Roma își săpa mormântul creând în Iudeea un vid de putere care lăsa câmp liber
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale orașului care nu ar simți-o ca fiindu-i adresată? Același scenariu, aceeași distribuție. Pumnalul a fost folosit pentru prima oară de ucigașii plătiți, reluat apoi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grozăvia grozăviilor, de amestec adică. Între laptele de capră și laptele de mamă, între lână și in, între fiul familiei și un goy. Între noi și ei. Orașul sfânt se descoperă privirilor nepărtinitoare ca fiind un târg industrial al închiderilor. Vizitatorul va găsi aici tot ce se poate face mai bun în materie de palisade, ziduri despărțitoare, șanțuri, garduri mobile, porți metalice, geamuri blindate, cuști, tranșee, bariere, șicane de ciment, cazemate, porticuri (cu sau fără comandă electronică, de tip senzor, prevăzute
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
antrenament gimnic cu diferențe abia sesizabile între probe. Și către ce altă sală de antrenament îți poți îndrepta privirile dacă nu spre prestigiosul salon mondial al monoteismelor care-și ține lucrările în Țara Sfântă și în împrejurimi? El îi oferă vizitatorului, în fiecare zi a anului, inclusiv în weekenduri și în luna august, rânduite frumos unul lângă altul, diferitele feluri de a se ruga, a se alimenta, a se aglutina ori a se excomunica, feluri care se exclud unele pe altele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
copil. Trecem prin pădurea întinsă de stejari mari dintre care unii au devenit proprietate a multor personalități politice: stejarul lui I. Lahovari, al lui N. Cosăcescu, al lui C. Stoican etc. Mănăstirea mare, întinsă, liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm aproape toată vremea de vorbă cu Vlădica Narcis Crețulescu 6, pe care l-am găsit lucrând în modesta lui chilie călugărească. Ne spune multe lucruri, ne arată manuscriptele lui; cufundat în studiile lui, pare cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bolta cerului albastru. De pe bolta aceasta, când se adună nori, se încrucișează fulgere pe deasupra văii înguste. Cu maica arhondăriță Polixenia Caragea vorbim despre multe, despre viața de-acolo din timpul verii, despre distracții. Anul acesta încă n-au prea venit vizitatori și ea e bucuroasă că poate vorbi cu cineva: răspunde bucuroasă și cu grabă, cu ochi vioi pe fața albă pe care au mai rămas urmele unei vechi frumuseți. Pe la 3 1/2 pornim cu piciorul iar peste munte spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ani. Clădită de sultanul Selim. Hoge Ibrahim Iomer Șah. Feciorul hogei îngrijitor (türbedar) și moștenitor al averii bătrânului (avere = mănăstire și sfânt) Behadim Ibraim Iomer. Alături în stare de ruină o frumoasă clădire care slujea de han și de ospătărie vizitatorilor mănăstirii (mutfac) cu două etaje. Biserica goală, cu zugrăveli fără valoare. Mormântul în formă de sicriu cimentat. Hogea citește dintr-un coran minunat tipărit cu slove fine paianjeni fini cu chenare aurite și enluminuri grațioase. Primește bani, cu o deosebită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să se refugieze subt ocrotirea unui regim dictatorial pe care l-ar alcătui propriii săi apărători, partidele așa zise de ordine. 23 Dechemvrie. La Karlsbad vine lume de pretutindeni, din toate continentele, în număr impresionant. Înainte de războiu, numărul anual al vizitatorilor se urcase până la 80.000, cum arată o diagramă de pe una din colonade. Acuma cifra se suie din nou, la 70.000 deocamdată și va ajunge ori va întrece numărul de dinainte de catastrofă, cum se și cuvine într-o epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Probabil că acest record stațiunea deja îl deține. Toți acești oameni cu diferite suferinți și infirmități, care vin la Karlsbad să găsească mijloacele unui compromis cu sfârșitul fatal, se îmbulzesc la izvoare și băi mai ales vara. În acest sezon vizitatori străini sunt prea puțini. Deci am ocazia să văd pe localnici fie acasă la ei, fie în cafenele, fie la baia de aburi. Ei bine, unii din localnici se deosebesc prin corpolență și greutate; mai cu seamă doamnele sunt departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]