5,630 matches
-
depărtat Bărbatul mi-am îngropat, Ibovnicul m-o lăsat. Zac cu fața la părete, Cu gura arsă de sete, N-are cine să m-adape, Să-mi pue mâna la cap, Să mă-ntrebe de ce zac, Că nu zac de nici un rău, Zac numai de dorul tău. {EminescuOpVI 167} E. DOINE DE ÎNSTRĂINARE 107 Cucule de pe pădure, Du-te la maica de spune C-unde m-a dat nu mi-i bine, Patul mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mine Să ne iubim cu dreptate Să trăim cu sănătate. 145 Frunză verde merișor, Vin la țața, puișor, 190 {EminescuOpVI 191} Să te culc pe pieptul gol. Cu iubirea de la tine M-am ofticat, vai de mine. Câte boale am zăcut Nici de una n-am murit, Dar de boala de amoriu Oi să zac și oi să moriu. Mi-ai cerut pîne cu vin, Eu ți-am dat drumul la sin. Te duci, dragă, la Galați Te rog să nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vin la țața, puișor, 190 {EminescuOpVI 191} Să te culc pe pieptul gol. Cu iubirea de la tine M-am ofticat, vai de mine. Câte boale am zăcut Nici de una n-am murit, Dar de boala de amoriu Oi să zac și oi să moriu. Mi-ai cerut pîne cu vin, Eu ți-am dat drumul la sin. Te duci, dragă, la Galați Te rog să nu mă mai lași, De te duci la București Te rog să nu zăbovești. Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la coastă Să-ți fac roche de mătasă; Hai, Marie -n deal la iaz Să-ți fac roche de atlaz; Hai, Marie -n cafenea Cu capot de catifea. 148 Lună, lună, stea frumoasă și plăcută tuturor, Mai ales acelor cari zac și ard în foc de dor, Ai văzut tu vreodată, unde este draga mea, Unde s-a oprit în cale, unde locuește ea? 191 {EminescuOpVI 192} 149 Lumea s-a schimbat la toate, Dar dragostea nu se poate: Că dragostea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
149 Lumea s-a schimbat la toate, Dar dragostea nu se poate: Că dragostea e de veci Cum o faci, așa petreci. C-așa-i lumea din bucăți Dai la unul, cere toți... Am cerut și eu odată Ș-am zăcut o vară toată. Cine te-a făcut pe tine Parcă m-a-ntrebat pe mine, Așa naltă și subțire - Am să mor cu foc de tine. Bine mi te-a potrivit Cum ești bună de iubit - Mințile mi le-am pierdut Dragă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
semănând, Păsărele secerând. Dumnezeu te - nvrednicească Cu căruță calicească, Să vii și la casa mea Să te miluesc și eu: 204 {EminescuOpVI 205} C-o mânuță de tărâță, De-asupra un cărbunaș - Să știi a iubi să lași. 168 Las-să zacă arză-l focul Pân i-a trece os prin os Și carnea pe prispă-n jos. Ardă-l focul mincinos, Că de când s-o ridicat Tot cu vorba m-a purtat Ca pe-un dobitoc legat. 169 Mândră, mândră, draga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răchiu de trei părale Să mă ung eu la spinare Că - un țăran m-a bătut tare! - Așa-ți trebe, măi cucoane, Nu te-ncepe c-un țăran Că și așa el ți-i dușman; Căci țăranul când te bate, Zaci un an și jumătate! {EminescuOpVI 235} {EminescuOpVI 236} {EminescuOpVI 237} M. CIOBĂNIE - CODRU 219 Și dac-o vei întîlni Prinde-i, drag, -a povesti. 220 Auzii, nan--, auzii, Auzii cucul cântând Și mierluța fluerînd. Eși afară și-l ascultă Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate că o baie mă va ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu pe cale de a divorța, dar măcar nu eram o tipă suferind de bulimie care apare În filme porno“, mi-am spus mie Însămi, Încercând să mă simt recunoscătoare pentru asta. Cred că am febră, i-am spus lui Lauren. Zăceam pe canapeaua din salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plăcută a vreunui membru al echipajului Întrebând: „Doriți ceva de băut“? —Auzi? zise Hunter, pe neașteptate. Ce e? am răspuns, copleșită de lene, de nici nu puteam să fac efortul de a-mi deschide ochii. Era mult prea plăcut să zac acolo, pe jumătate adormită, la soare. — S-ar putea să vrei să vezi asta, zise Hunter. Fără nici o tragere de inimă, mi-am Întredeschis ochii și mi-am pus ochelarii de soare. M-am ridicat În capul oaselor. Un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la parter. O perdea verde, subțire, mă separa de recepție (asta când asistentele își aminteau să o tragă) și, cu excepția unei vizite la radiologie, care era la capătul culoarului, tot timpul cât am stat acolo n-am făcut decât să zac în patul îngust. Corpul îmi era conectat la un monitor cardiac și, cu un ac de perfuzie înfipt în braț și tuburi de plastic pentru oxigen vârâte în nări, nu aveam de ales, trebuia să stau întins pe spate. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi zis că se petrec în altă lume. Cred că n-am fost în viața mea mai indiferent la ce se întâmpla în jurul meu, mai închis în mine, mai absent. Nimic nu mi se părea real în afara propriului corp și, zăcând acolo și gustându-mi neputința, am făcut o fixație din a încerca să vizualizez circuitele venelor și arterelor care se întretăiau sub pieptul meu, rețeaua interioară densă de materii vâscoase și sânge. Eram acolo, doar eu cu mine, cercetând totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai tare în șezlong, hotărît să nu mă las dus la nici o treabă. Trecuse astfel de miezul zilei cînd am împăturit revista, hotărît să mă apuc, în sfîrșit, de lucru. Soția mea trebăluia de mult prin gospodărie, iar eu, iată, zăceam fără să fac nimic ! Mă încerca deja un sentiment incomod că am cam pierdut timpul, că se duce ziua și nu am făcut nimic... Dar dacă e să fie downshifting, cum am înțeles de la domnul Bogdan Iancu, păi atunci să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
eu am venit în față ca împins, iar el a sărit jos cu o iuțeală care dovedea un lung exercițiu. Eram într-un pâlc de pomi cu zăpadă prinsă pe trunchiuri, ca un mușchi alb. Pe jos, un trup care zăcea pe spate. Nu-l observasem. — Alta-acum! a exclamat Petre și s-a apropiat de forma din zăpadă. Ce-i cu voi, oameni buni? Am coborât și eu, cu prudență. Mă durea tot corpul. Pe jos era un bărbat cu chip
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mult decât am vorbit. — La Boliție, ți-am spus! a venit imediat răspunsul de pe capră. Dacă ei te trimit înaboi la balamuc, asta nu mai știu io, da’ măcar îți boartă cineva de grijă. Nu era să te las să zaci și tu acolo, ca ăsta, îmbușcatu’. Vocea lui Petre, aspră, dar nu ostilă, m-a readus la realitate. La noua realitate. M-am recufundat în orașul dezordonat. Pe stânga, pe zidul lateral, orb, al unei case splendide, sub conturul ciudat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e că este construit pe o structură de crime novel. Din primele lui pagini se conturează un dublu mister, ce va duce ulterior la două planuri diferite, dar mereu întrepătrunse, ale cărții: un căruțaș găsește la marginea orașului două trupuri zăcând în drum. Unul e încă viu și va deveni enigma centrală a cărții, celălalt se dovedește a fi fost împușcat și moare curând în spital, nu înainte de a rosti câteva cuvinte misterioase. Avem, conform schemei tipice, și un detectiv, în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
privatizat imensele ostroave astrale. M-a fascinat întotdeauna moș Gheorghe, acest Voltaire al nostru în opinci. Avem multe informații, dar nu le putem solidariza între ele. Marile idei există de când lumea. Filosofii contemporani se încaieră doar de la nuanțe. Multe creiere zac în conservare. Omului contemporan i se îneacă visul în informații. Marile spirite savurează provocarea. Nu putem aborda convingător absurdul decât punându-ne făină pe obraji. După orice da, nehotărâtul adaugă un dar. Reședința terestră a neantului rămâne tot omul. Polemicile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Poate în tinerețe și balenele au fost sirene. Acceptăm ușor să fim trepte, numai dacă generațiile viitoare vor veni cu tălpile curate. În disputa cu sensibilitatea artistică, instinctele au făcut pasul la ofsaid. Stratul de civilizație este epidermic. Sub el zac milenii de sălbăticie. Se crede că pe Neanderthal l-a ucis consumul de carne. Homo videns este însă mult mai carnivor. Încercăm, precum virușii, să ne adaptăm la orice condiții. Fiindcă nu mai are coadă, omul dă din coate. Curge
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umană se află într-un cerc cu raza din ce în ce mai mică. Alcoolul arde tristețea derapajelor utopice. La noi, schimbarea guvernului înseamnă, de regulă, convertirea odelor în înjurături. Avem în jur câțiva prieteni, destui dușmani și o infinitate de fețe indiferente. Viciile zac în noi în așteptarea unei crevașe care să le înlesnească izbucnirea. În tranziție, termină unii facultățile fără să le înceapă. Pe inerția noastră își construiesc alții reputații. Televiziunile comerciale respectă gustul public. Dacă îi place mămăligă, spun ei, de ce să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nimic și pe nimeni. Nu mai răspundea nici la "Bună ziua", iar dacă totuși răspundea, o făcea inconștient privind undeva departe în zare, fără să-și dea seama cu cine și ce discută. Peste puțin timp a căzut la pat. A zăcut vreo cinci-șase săptămâni și... înainte de a părăsi această lume, sfătuit de preotul în fața căruia se spovedise cu puțin mai înainte, a considerat că trebuie să-și ceară iertare de la cei cărora le-a pricinuit necazuri. Printre aceștia eram și eu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dincolo de Mănăstirea Țuțcani, și încă peste câteva sate din Ținutul Tutovei. Moșierul a scăpat cu viață, ca prin minune, de sub acoperișul casei pădurarului, prăbușit în flăcări peste el, tras afară, în ultima clipă, pe zăpadă, de Anuca, fata pădurarului. A zăcut în spitalul Spiridoniei din Iași, peste o jumătate de an și a ieșit, cum spunea chiar el... „har Domnului“, cu rănile închise, cu multe părți din trup mutilate, dar și cu mintea scăpătată, din pricina spaimei. „De atunci, din dimineața aceea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ezitant apoi, în salturi, se avântă din nou în inima codrului. Cutreiera codrii pentru hrană, umblând cu pasul lui cel lung și ușor care parcă nu obosea niciodată. Din ce în ce, tot mai mult, se trezea ferocitatea latentă ce zăcea în el. Setea lui de sânge devenea tot mai mare. Era, doar, o fiară, un animal de pradă. Suru se afla în floarea vieții, în plinătatea puterii, strălucind de vigoare și vioiciune. Fiecare părticică a minții și trupului său, fiecare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]