KorAP: Find »[drukola/base=zare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...204 205 206 ...301 >

7,506 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer depărtat, purpuriu, grăbeau ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Apoi zice că nu se văd... Așa-i, nu se văd... șopti doctorul, căscând plictisit. Tăcură multă vreme. În urmă-ne se deșirau miriști și lanuri pustii. Treceam prin ținuturile de pământ sfărâmicios, negru, al Botoșanilor, „prin partea câmpului“, și zările parcă ardeau, tremurau într-o flacără alburie. Nici arbori, nici case nu se zăreau cât bătea ochiul. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfârâiau cosași. Vântul câteodată venea ca o suflare fierbinte. Deodată simțirăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
dealului. Apoi, într-un târziu, luminile de la trei geamuri, scurt pieriră; o perdea de neguri grele se întinse peste valea Siretului. Încet-încet apoi negurile se luminară, o lună roșie izvorî din răsărit; ape scânteiau în depărtări, pădurile se lămureau pe zare ca dungi de cărbune; și călărețul mergea gânditor, pe murg, spre hanul Aniței, prin visul negurii. Ajunse, la vreme târzie. Nu se mai simțea nimic în bătătură. Legă calul de veriga de la scară. Apoi împinse ușa. Se împiedică de prag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
iar cu ochii la stele; și nici nu simțea răceala nopții care trecea ușor peste fruntea-i fierbinte. La câteva zile după aceasta veniră ropote de ploaie cu întreruperi; pe urmă ca niște pâcle se așezară lungile ploi de toamnă. Zările erau închise de un fel de ziduri cenușii. Dintr-un tavan jos de nouri curgea burniță rece, umezind clădirile, adăposturile vitelor și perdelele pustii. Pământul gras sorbi apa prin toate crăpăturile lui, apoi începu să chiftească, și împrejurul curților și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
că te-ai dus fără buzdugan la fata lui Tentea. —Bade Sandule, lasă-mă... Eu n-am inima dumnitale... Își trase pe ochi gluga, și stătu un răstimp la îndoială: să se îndrepte spre șoproane, ori s-apuce drumul, spre zarea necunoscută. Faliboga îl privea țintă; parcă aștepta ceva. Apoi iar îl apucă pe Niță de cot și-l întoarse în loc. —Măi Niță, zise el scurt și mai răgușit parcă: nu te mai duce, că eu vreau să mă împac cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte mătura pâclele. Se ivi un soare gălbui, fără putere. Noroaiele și bălțile amorțiră. Și peste un amurg arămiu, care colora zarea de la miazăzi la miazănoapte - năvăliră nourii ninsorilor. Și o furtună, venită de la mările înghețate, începu a purta roiurile de fulgi. Iarna porni cu viscol. Faliboga veni prin întuneric la șopronul lui Niță: Începe iarna ca nealtădată, zise el; semn rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
sticlă sonoră. Călări pe cai, Faliboga și Lepădatu se duseră și cercetară girezile de paie și stogurile mari de fân. Oamenii veneau cu sănii la încărcat. În apropiere, ciobanii luminau locul în jurul perdelelor în care stăteau grămădite oile. Până în fundul zării se întindea o pânză albă, nepătată. Din senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, ș-un convoi lung de corbi presăra puncte negre mișcătoare pe lumina omătului. Cu două zile înainte de Sfântul Neculai, la amiază zurgălăi argintii se auziră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu, cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise pârlazul și venise să se așeze pe prispă, începu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc în înalt. Altădată, la acel ceas, ar fi putut încă vedea împrejurimile. Acuma s-au cufundat cele curate și ies deasupra cele negre. Dacă nu bagă de samă, poate să rătăcească poteca. Culi Ursake se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cel puțin nu e închis într-o stâncă. S-a poticnit spre dreapta: acolo poate să fie râpă. Pipăie în juru-i până ce dă de scoarța unui brad și se cinchește. Ar putea strânge, poate, câteva crengi uscate, să aprindă o zare de foc. Deodată devine atent. Inima i s-a zbătut și-l împunge: e nodul lui de ghimpi. Aude înaintea lui - parc-ar veni de la deal - un sunet ușor în zăpada moale. Pâș-pâș. Poate să fie vulpe. Poate să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo unde apele Lintiții scapătă printre gard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci și nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

Apărându-și cu o mână tubul, a smucit-o pe cealaltă în sus: „Urcă“. Spre groaza mea, a început să înoate în direcția opusă, apărându-și încă rezerva de oxigen. Ceilalți erau mult înainte, îi vedeam cum se pierd în zare. Nimeni nu mă putea ajuta. Nu mi se întâmplă asta, oh, Doamne, nu lăsa să mi se întâmple asta. Eram la paisprezece metri adâncime și nu aveam aer. Am simțit întreaga greutate a apei apăsând asupra mea. Până atunci, fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
vântoasă, într-o biserică așezată pe un deal, eu și Aidan ne-am căsătorit. Ieșiseră narcisele galbene, în pâlcuri de un galben aprins, legănându-se în briza zburdalnică. Eram înconjurați de câmpuri verzi de primăvară și marea înspumată strălucea în zare. În pozele de la ieșirea din biserică, vezi bărbați cu pantofi lustruiți și femei în rochii pastelate care zâmbesc. Arătăm cu toții frumoși și foarte, foarte fericiți. Capitolul 26tc " Capitolul 26" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Magnum PI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de telefon? Ai putea să mă suni când îl găsești? — Sigur. A luat cartea mea de vizită. —Pot să te întreb ceva? am zis. De ce mai vii aici după ce ai fost la cineva așa de bun? S-a uitat în zare, reflectând. — După ce am vorbit cu Trish prin intermediul lui Neris, m-am simțit în stare să las multe lucruri în urmă. Și, habar n-am, îmi place să vin aici. Leisl e bună, în felul ei. Nu o nimerește de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
canapea, aplecată în față, cu brațele pe coapse, cu genunchii lipiți. Arăta exact ca lampa de la Pixar 1. Dacă ar fi început să țopăie prin cameră, chiar și mama ei le-ar fi deosebit cu greu. S-a uitat în zare, fără a scoate o vorbă, o bună bucată de vreme. În cele din urmă a vorbit. Un singur cuvânt. —Joey. Ei bine, cel puțin acum puteam să-i spun mamei. Sau, cum îi spun eu, a zis, Joey Ciufutul. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

părul?“ În fiecare dimineață, la ora muezinului, urca pe acoperișul casei, una dintre cele mai înalte din oraș, nu pentru a-i chema pe credincioși la rugăciune, așa cum o făcuse vreme de ani de zile, ci pentru a scruta în zare obiectul furiei sale întemeiate. Uitați-vă, le striga el vecinilor lui încă adormiți, acolo vi se construiește mormântul, pe drumul spre Loja, iar voi stați aici culcați, așteptând să vină să vă îngroape! Veniți să vedeți, dacă Domnul vrea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
ce dă privirea Lui înăuntrul palatelor? La acest moment al discursului, tonul tatei nu mai era acela al unui imitator, ci al unui pedagog de școală coranică; glasul îi curgea acum fără nici un artificiu, iar ochii îi erau fixați în zare, ca ochii unui somnambul: — Când privirea Celui-prea-Înalt străbate incintele palatelor, ea vede cum sunt ascultate cântărețele mai mult decât doctorii Legii, vede cum sunetul lăutei îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
capăt. Pauza n-a durat mai mult de o jumătate de ceas, apoi au pornit spre apus, fără să se îndepărteze de Genil la mai mult de o aruncătură de piatră. Curând o trupă de castilieni s-a ivit în zare, iar când a ajuns în dreptul nostru, șeful ei a stat de vorbă deoparte cu al-Mulih, apoi, la porunca acestuia, soldații din Granada au făcut stânga-mprejur și s-au întors la trap în oraș, în vreme ce călăreții lui Ferdinand le luau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
a fi cea dintâi dintre minunile lumii. Cu siguranță le-a fost încredințată și vreo funcție, dar ăsta nu era decât un pretext oferit de prințul din vremea aceea. Ajunseserăm în creștetul unei coline și piramidele se detașau limpede în zare. Și-a oprit cămila și a întins mâna spre răsărit, cu un gest atât de emoționat, că devenea solemn. — Multă vreme după ce casele noastre, palatele noastre și noi înșine vom fi dispărut, piramidele acestea vor fi tot aici. Oare nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de războaie și de răsturnări. Însă existența asta pașnică și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam să rămân surd la ispitele cu care mă ademeneau. ANUL RĂPIRII 924 de la hegira (13 ianuarie 1518 2 ianuarie 1519) Din lunga mea retragere la țară, presărată totuși cu meditații și preumblări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am ajuns în fața zidurilor. Orașul de baștină al Profetului, pacea și mântuirea fie cu El! este într-adevăr așezat pe fundul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

se găseau doar în câteva locuri pe care Sampath reușise să le descopere. În micile sale lipse de la datorie, între ochi și un ziar ținut de cineva care nu întorcea niciodată vreo filă, într-o femeie care se uita în zare și dincolo de ceața andrelelor dintre degetele ei, în spatele rugăciunilor mormăite, o dată la mult timp, în ochi care puteau privi dincolo de orice ca să descopere spații deschise. Dar nu, lui Sampath nu i se dădea pace niciunde. Era găsit și alungat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
limbă. El, domnul Chawla, trebuia să acționeze cât se putea de repede ca să fructifice posibilitățile acestea pentru familia sa, posibilități care, era convins, se întindeau mai departe de cel mai îndepărtat punct de pe linia orizontului pe care-l putea el zări. Renunță la planurile sale de a reveni la Shahkot cât mai curând cu putință, târându-l pe Sampath după ei, și începu să privească adăpostul paznicului, pe care familia îl folosea pe post de loc de tabără, ca pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]