5,128 matches
-
zeului Bachus. Isis, al cărei nume înseamnă, cel mai probabil, "tron" sau "scaun", a fost adorată în întregul Imperiu Roman unde era reprezentată purtând coafura lui Hathor coarne de vacă în formă de liră care cuprind discul solar cu care zeița supremă s-a asimilat. Cultul lui Isis în Galia a stat la originea legendei conform căreia orașul Paris și-ar trage numele dintr-un joc de cuvinte: "Par-Isis" ("prin Isis"). S-a stabilit istoric faptul că tribul celtic al parizilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
bătută de valuri, dar nu se scufundă)) amintesc de călătoriile lui Isis în căutarea soțului ei Osiris.15 De asemenea, bazilica Saint-Germain-des-Prés, catedralele Notre-Dame din Paris și Chartres au fost construite pe locul unor foste temple dedicate lui Isis. Marea Zeiță prezintă de asemenea numeroase trăsături comune cu Fecioara Maria, Isis alăptând pe fiul ei Horus, prefigurând "Fecioara cu Pruncul", și se află în mod direct la originea tradiției populare a "Fecioarelor negre". După campania din Egipt a lui Napoleon Bonaparte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
opera sa, compozitorul austriac ilustrează importanța căutării unității pierdute și a încercărilor care duc la Cunoaștere. Acest caracter inițiatic este foarte prezent în Grecia, în orașul Eleusis, la nord-vest de Atena, unde erau celebrate mari ceremonii în onoarea lui Demeter, zeița grâului. În civilizațiile antice, în mod esențial agrare, ciclul bobului de grâu era trăit ca simbolul destinului omului. În civilizațiile antice predominant agrare, stadiile bobului de grâu reprezentau destinul uman. Pentru grecii antici, nu exista nimic mai misterios decât rodnicia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și de asemenea de la termenul cu care romanii desemnau strugurele (baca), Liber Pater reprezenta principiul care susținea cultura viței de vie și rodnicia câmpurilor. Zeul italic nu avea o mitologie proprie, așadar a fost cu ușurință asimilat lui Bachus, în timp ce zeița Libera a fost identificată cu Ceres, zeița grâului. Această permutare este pusă în evidență în așa-numitul "scandal al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
romanii desemnau strugurele (baca), Liber Pater reprezenta principiul care susținea cultura viței de vie și rodnicia câmpurilor. Zeul italic nu avea o mitologie proprie, așadar a fost cu ușurință asimilat lui Bachus, în timp ce zeița Libera a fost identificată cu Ceres, zeița grâului. Această permutare este pusă în evidență în așa-numitul "scandal al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Paris, februarie 1981, p. 118). 3 A. H. Krappe, Mitologie universală, Pari, Payot, 1930, p. 11. 4 "Literatura vedică" povestește că Indra, "regele zeilor" avea o slăbiciune pentru sucul de struguri fermentat. 5 Hator, fiică și soție a lui Ra, zeiță a dragostei, fertilității, familiei dar și a agriculturii și recoltelor, era cea care primea morții în lumea de jos, oferindu-le apă și hrană; era adesea reprezentată ca având cap de vacă. (n. trad.) 6 Un cântec popular din secolul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Romanescu, 1998 : 80) Dans le clair lointain j'entends sonner une cloche comme un cœur qui bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Miclău, 1978 : 135) Petale par scoicile [...]. Zeițe de mare [...] pe-aici și-au lăsat vestigii, pleoapele. (Scoici) (Blaga, 2010 : 328) Des pétales leș coquilles [...]. Leș déesses de la mer [..] y laissèrent seuls vestiges Leurs paupières. (Leș coquilles) (Romanescu, 1998 : 91) Pétales semblent leș coquilles [...]. Déesses marines [...] ont laissé
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
care se văd niște fete tinere de tot, culegând flori de primăvară"96. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske evidențiază schimbarea de paradigmă pe care o propune Klimt și care o are inițial drept obiect estetic pe Atena, zeița rațiunii, simbol al vechii Viene imperiale. Atât sub raport stilistic, cât și la nivelul concepției, criticul observă metamorfozele prin care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe larg de Freud în Totem și tabu. Zeița este reprezentată bidimensional, ceea ce implică un efect suplimentar de abstractizare. A treia Atenă din reprezentările lui Klimt relevă întregul potențial subversiv pe care îl aduce arta lui Klimt, dar și schimbarea de paradigmă cu un reflex deriziv, parodic, însă fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efect suplimentar de abstractizare. A treia Atenă din reprezentările lui Klimt relevă întregul potențial subversiv pe care îl aduce arta lui Klimt, dar și schimbarea de paradigmă cu un reflex deriziv, parodic, însă fără intenție satirică. Imaginea Atenei este frontală, zeița fiind înarmată până în dinți cu armele tradiționale, specifice hoplitului, coiful și lancea. Astfel echipată militar și orientată postural, Atena pare să lanseze o provocare, însă provocarea reală se regăsește la nivel simbolic și se află în mâna ei. Zeița întinde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frontală, zeița fiind înarmată până în dinți cu armele tradiționale, specifice hoplitului, coiful și lancea. Astfel echipată militar și orientată postural, Atena pare să lanseze o provocare, însă provocarea reală se regăsește la nivel simbolic și se află în mâna ei. Zeița întinde către spectator sau doar recomandă printre celelalte embleme care-i compun recuzita războinică, printre care chipul-medalie al Meduzei placat pe armură în dreptul pieptului, o altă figură, care nu are nimic în comun cu alura războinică a divinității elene, dimpotrivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe armură în dreptul pieptului, o altă figură, care nu are nimic în comun cu alura războinică a divinității elene, dimpotrivă, ca o mică statuetă de tanagra stă Nuda Veritas, care ține în mână, nu o lance precum cea purtată de zeiță, ci o oglindă pe care o așază în fața omului modern. Scenariul războinic ocultează o formulă subversivă a sa, care minează alegoria demnității cognitive și virile a zeiței reprezentând virtutea supremă a Auflklärung-ului vienez: Rațiunea. Nuda Veritas pe care Klimt o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nuda Veritas, care ține în mână, nu o lance precum cea purtată de zeiță, ci o oglindă pe care o așază în fața omului modern. Scenariul războinic ocultează o formulă subversivă a sa, care minează alegoria demnității cognitive și virile a zeiței reprezentând virtutea supremă a Auflklärung-ului vienez: Rațiunea. Nuda Veritas pe care Klimt o pune în relație cu Atena-Rațiunea apăruse deja în pictura sa, separat, (Nuda Veritas, 1898), invitând la un examen specular al modernității omului societății vieneze contemporane artistului: să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
despre sine privindu-se în oglindă -, reiterare modernă a principiului delphic, gnotise auton. Mica divinitate de serviciu a Rațiunii reprezintă doar un intercesor simbolic. Așa cum observă Schorske, ceva s-a schimbat cu această "divinitate" reflex alegoric de rang secund al zeiței înțelepciunii. Rațiunea nu mai constituie o valoare care reprezintă comunitatea în ansamblul ei, principiul politic și social coagulant. Ea cedează locul unei preocupări parohiale, solipsiste, a investigării propriei interiorități, investigație care în forma sa decadentă dobândește aspectul obsesional al narcisismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
roșu aprins a devenit una dintre acele femmes fatales ale decadentismului. Nuda Veritas s-a metamorfozat în Vera Nuditas, expresie a unei eliberări a instinctualului și a forțelor subconștientului prin scoaterea libidoului de sub tutela normativă, civilă, îmblânzită, a rațiunii. "Atena, zeița fecioară, nu mai este simbolul unui polis național și al înțelepciunii ordonatoare; pe globul din mâna ei se află acum purtătoarea senzuală a oglinzii omului modern"97. Mai mult, chiar Atena este cea care recomandă această metamorfoză, Atena face obiectul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a forțelor obscure ale subconștientului, sugerată printr-un motto extras din Eneida lui Virgiliu: Flectere si nequeo superos, Acheronta movebo ( Dacă nu voi putea îndupleca puterile înalte, voi stârni infernul), care deschide cartea sa, Interpretarea viselor (Die Traumdeutung, 1899). Zeița înțelepciunii, Atena, nu mai este garantul unei culturi pusă în relație cu politica prin marele slogan al liberalismului austriac: "Wissen macht frei" (Cunoașterea te eliberează), unde Wissen (Cunoașterea) este asociată forței rațiunii și capacității ei ordonatoare care-l animă pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
politica prin marele slogan al liberalismului austriac: "Wissen macht frei" (Cunoașterea te eliberează), unde Wissen (Cunoașterea) este asociată forței rațiunii și capacității ei ordonatoare care-l animă pe intelectualul vienez și care-i conferă o perspectivă de schimbare lui Freud. Zeița utilizează o nouă armă, mai subtilă și mai letală decât cele cu care este înzestrată tradițional, o feminitate căreia ea îi conferă conotații falice, dacă acceptăm viziunea lui Klimt ca pe o sinteză între cele două figuri, feminitatea agresivă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă, în timp ce corpul său înscrie o spirală în zona pubiană a zeiței. Este forța sexualității care imprimă energie vitală, care generează viața și o consumă în egală măsură. "Klimt îi exploatase simbolismul în mod defensiv în cazul Atenei, agresiv în al Nudei Veritas, seducător în al șerpilor de apă. [...] Hygeia, ea însăși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ele sunt prin excelență divinități infernale care pedepsesc crimele abominabile: paricidul, matricidul, infanticidul sau incestul. În contextul contenciosului simbolic cu substrat oedipian al tragediei grecești, spre exemplu Eumenidele lui Eschil, Schorske este de părere că apariția lor concomitent cu dispariția zeiței Atena contituie analogon-ul simbolic al întoarcerii refulatului. Prin aceasta, Klimt întoarce pe dos tema care trebuia să constituie liantul celor patru facultăți, "Victoria luminii asupra întunericului". Nu Adevărul, Dreptatea și Legea guvernează lumea, ci manifestarea oarbă a instinctelor, proiectul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și himerelor decadente, care abundă în pictura de sensibilitate simbolistă de la Gustave Moreau la Franz von Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena, pentru a nu a împrumuta nici altor coduri mitologice, spre exemplu, pe Lilith, zeița ebraică a morții infantile, reprezentată printr-o bufniță. Și Khnopff pictează o serie de himere cu aspect aviar, lipsite de orice indiciu malefic, păsări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena, pentru a nu a împrumuta nici altor coduri mitologice, spre exemplu, pe Lilith, zeița ebraică a morții infantile, reprezentată printr-o bufniță. Și Khnopff pictează o serie de himere cu aspect aviar, lipsite de orice indiciu malefic, păsări cu cap de om, fără a invoca prin ele codul mitologic consacrat. Himera nopții, realizată în jurul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Péladan). Prima expoziție a secesiunii vieneze are loc pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei scene mitologice semnificative, avându-i ca protagoniști pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei scene mitologice semnificative, avându-i ca protagoniști pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul mostruos al acuplării dintre Pasiphae și Taurul din Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul mostruos al acuplării dintre Pasiphae și Taurul din Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii și a rațiunii. Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult în cea a unei revalorizări a artei în spiritul agonal pe care-l întruchipează Tezeu, supravegheate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]