51,558 matches
-
or, leș choses, le bleu, le sang, le conte, le village, l'âtre, le gravier, leș races, leș cristaux, la licorne). Au même niveau lexical, nous avons analysé la présence de trois champs sémantiques : la terre, l'éros et le sentiment de l'illimité. Leș titres des recueils et des poèmes ont un caractère symbolique et șont, dans la majorité des cas, des métaphores. Leș motifs et leș symboles récurrents de la poétique de Blaga șont à retrouver également dans leș titres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
connaissance, procédé pour communiquer une émotion ou une expérience, la poésie est tout cela. Mais elle est aussi un objet de plaisir. Plaisir esthétique, lié à la beauté intrinsèque de l'outil [...]. La perfection dans l'utilité fait naître le sentiment de la beauté. [...] Plaisir de l'objet bien fait. " V. Jean-Louis Joubert, La poésie. Formes et fonctions, op. cît., p. 24. C'est nous qui soulignons. 448 Umberto Eco, Lector în fabula, op. cît. 449 Henri Meschonnic, Pour la poétique ÎI
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
p. 334: " Le langage poétique est la violation systématique de la norme linguistique, ou peut-être plus justement la surimposition d'un ensemble de contraintes sur un autre. [...] Le but même de la poésie est dans une grande mesure la communication d'un sentiment. " 626 Paul Ricœur, " Le paradigme de la traduction ", în Sur la traduction, op. cît., p. 24 et 29. C'est nous qui soulignons. 627 V. Idem, p. 25-26 et 33. 628 Idem, p. 27. C'est nous qui soulignons. 629 V.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mysticisme. Parce qu'elle est d'un constant va-et-vient entre le réel terrestre et des intuitions célestes. Le plus souvent, elle prend son essor depuis la terre, dans l'expérience quotidienne du village par exemple, pour s'élever vers un sentiment cosmique d'éternité. " C'est nous qui soulignons. 1217 Ibid. C'est nous qui soulignons. 1218 Ibid. Pour Jean Poncet, tout comme pour Blaga, la poésie est révélatrice de mystère : " [...] je dirais que l'écriture poétique permet quand elle est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aux signifiants originels, s'aventure à en épouser leș signifiants virtuels, la polysémie ; mais aussi, par impossible, à en restituer leș non-dits et leș silences. La langue de la traduction génère une autre poétique du signe, une autre musique, un autre sentiment de la langue. " 1325 V. Vasile Igna, " L'Absolu n'a pas de style ", în La poétique du signe chez Lucian Blaga et dans la poésie française, op. cît., p. 38 : " La poésie de Lucian Blaga est intérieure, spirituelle, pensée. Elle
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Și la cravate est l'homologue des aguilles de la montre, qui se referment sur la dernière heure, cette cravate devient bien inquiétante : comme peut-être la "cravate de chanvre" qui soutient le pendu ! [...] Quand on parcourt leș [...] heures, l'angoisse apparaît : sentiment du temps, spéculation philosophique, inquiétude de l'inconnu, méditation sur la mort, jusqu'à l'heure fatale, ce minuit ( ?) fatidique où la cravate se resserre. [...] C'est le dessin sur la page, opposant la vie et la mort, qui invite
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de Lucian Blaga (1895-1961) ", op. cît., p. 50. V. Traité moderne de ponctuation, Jacques Damourette, Larousse, Paris, 1939. 1386 Alexandra Indrieș souligne le rôle d'élément générateur de sens acquis par le tiret dans leș poèmes de Blaga : " [...] semnul "-" indică sentimentul intens al semnificării că act creator, operația de generare a sensului, procesualitatea metaforizării fiind redata prin hiatul introdus în text de acest grafem. " V. Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 140. (" [...] le signe "-" indique le sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sentimentul intens al semnificării că act creator, operația de generare a sensului, procesualitatea metaforizării fiind redata prin hiatul introdus în text de acest grafem. " V. Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 140. (" [...] le signe "-" indique le sentiment intense de la création de la signifiance, l'opération par laquelle est généré le sens, tandis que le processus de la métaphorisation est exprimé par l'hiatus introduit dans le texte par ce graphème. " Notre traduction.) 1387 V. Idem, p. 138 : " Versul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lumii..., op. cît., p. 143 : " Emitem ipoteza că funcția să este în primul rând decorativă, legată de semntimentul spațiului ondulat. Nous émettons l'hypothèse que să fonction est, dans un premier temps, purement décorative, parce qu'elle est liée au sentiment de l'espace ondulatoire. " Notre traduction.) 1396 V. Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 143 : " Richard Dehmel [...], în notele de regie la dramă să Der Mitmensch (1895) subliniază diferența între două feluri de pauze în vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
grupări similare. În favoarea individualității se poate aduce și un alt argument: încercările de a găsi legi generale în literatură au eșuat întotdeauna. Așa-numita lege a literaturii engleze descoperită de Louis Cazamian, "oscilația ritmului spiritului național englezesc" între doi poli, sentiment și intelect (însoțită de afirmația subsecventă că aceste oscilații devin cu atât mai rapide cu cât ne apropiem de epoca actuală) este sau banală, sau falsă. 40 Ea nu mai rezistă de loc când este aplicată la epoca victoriană. *9
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de exprimare oare să fie numai al ei și deoarece există, fără îndoială, numeroase forme mixte și tranziții subtile. Este destul de ușor să facem o distincție între limbajul științific și limba literară. Totuși, simplul contrast dintre "gândire" și "emoție" sau "sentiment" nu este suficient- Literatura conține și ea gândire, iar limbajul emoțional nu este nicidecum limitat la literatură: dovada acestui fapt o poate face o conversație între doi îndrăgostiți sau orice ceartă obișnuită. Limbajul științific ideal este însă pur "denotativ": el
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
consumatorii indicați s-o guste ; că ceea ce exprimă ea este superior reveriei sau meditației acestora ; că ea le face plăcere atât prin priceperea cu care exprimă ceea ce ei consideră a fi oarecum propria lor .reverie sau meditație, cât și prin sentimentul de ușurare pe care îl trăiesc datorită acestei exprimări. Când o operă literară funcționează cu succes, cele două "note", cea de plăcere și cea de utilitate, nu trebuie numai să coexiste, ci și să fuzioneze. Trebuie să subliniem că plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de apăsarea emoțiilor. Să exprimi emoțiile înseamnă să te eliberezi de ele, așa cum se zice că Goethe s-a eliberat de Weltschmerz scriind Suferințele tânărului Werther. Se afirmă că spectatorul unei tragedii sau cititorul unui roman trăiește și el un sentiment de eliberare si ușurare. Emoțiilor lui li s-a oferit un obiectiv asupra căruia să se concentreze și, la sfârșitul experienței lui estetice, el rămâne cu "sufletul senin".*16 Dar oare literatura ne eliberează de emoții sau, dimpotrivă, le incită
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literatorii comparate nu implică nicidecum neglijarea studiului diferitelor literaturi naționale. Dimpotrivă, tocmai problema "naționalității" și a contribuțiilor distincte ale diferitelor națiuni la acest proces literar general ar trebui să fie considerată problema centrală, însă în loc să fie studiată cu claritate teoretică, sentimentele naționaliste și teoriile rasiste au creat confuzie în jurul problemei. A stabili în mod exact aporturile literaturii engleze la literatura generală este o problemă pasionantă, care ar putea duce la o schimbare de perspectivă si la o evaluare diferită chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Străinul de pe plajă explorează dramele conjugale ale unui cuplu ce se reface numai în măsura în care fiecare partener își descoperă și exploatează dorințele ce îl conduc spre noi experiențe erotice și sentimentale. Alt roman, Amurguri (1993), rămâne în aceeași sferă a analizei sentimentelor absolute menite eșecului. De mai mult succes se bucură Anotimpurile Mariei (1995), plasat în perioada de sfârșit a erei comuniste și narând dublul eșec - social și familial - al protagonistei. Încarcerată în urma înscenării unui flagrant, ea cunoaște experiențele detenției, dar capătă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
observația esențială îl apropie pe artistul plastic de poet, cele două arte regăsindu-se într-o relație simbiotică tipic simbolistă. Astfel, "Artiștii epocei noastre, desgustați de proza de toate zilele, se concentrează în lăuntrul lor, analizează și-și descriu propriile sentimente, și cu toate că subiectele sunt luate din veacurile trecute sau epocele legendare, aceea ce ne descriu, sunt sentimentele noastre de astăzi, ale lor însăși pictorii de azi sunt poeți lirici"2. Noua direcție dobândește o dimensiune introspectivă plasată în contextul simbolic-alegoric
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbiotică tipic simbolistă. Astfel, "Artiștii epocei noastre, desgustați de proza de toate zilele, se concentrează în lăuntrul lor, analizează și-și descriu propriile sentimente, și cu toate că subiectele sunt luate din veacurile trecute sau epocele legendare, aceea ce ne descriu, sunt sentimentele noastre de astăzi, ale lor însăși pictorii de azi sunt poeți lirici"2. Noua direcție dobândește o dimensiune introspectivă plasată în contextul simbolic-alegoric al unor subiecte "legendare", așa cum Ștefan Popescu putea vedea, spre exemplu, în pictura prerafaelită, în speță a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
europene. O scurtă trecere în revistă a mișcărilor secesioniste scoate în evidență existența unui curent european la care se conectează o parte mai mare sau mai mică a artiștilor fiecărei țări. Secession-ul vienez este un fenomen de amploare în ciuda sentimentului pe care-l au artiștii vienezi că se află la periferia unei mari culturi, cultura germană. De asemenea, și simbolismul polonez este destul de consistent, mai ales prin popularitatea și simpatia de care se bucură o serie de personalități culturale și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand Hodler, care a plasat figuri stilizate, chiar dacă încă realiste, în spații abstracte. Gustav Klimt a încorporat portrete realiste, ușor stilizate în vârtejuri ornamentale aurite, astfel inserându-le simbolic în excelența sentimentelor nobile"31. Caracterul eclectic al simbolismului în artele plastice iese și mai bine în evidență în încercările de ordonare taxonomică. "Manifestului simbolist" în literatură al lui Jean Moreas, în 1886, și "Artei poetice" a lui Verlaine, din 1874, îi corespunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Defregger nu e înțeles de toată lumea, nici nu atrage pe toți gură-cască; dar cu toate astea, Böcklin are anul acesta vreo zece tablouri, între care două-trei capodopere. E grozav omu ăsta! Rămâi încremenit de puterea cu care exprimă el un sentiment, o dramă etc. Toate și totul la el ajută să producă un anume efect, nimic secundar, nimic umplutură. Vezi de departe tabloul de cele mai multe ori acțiunea se petrece într-un peisaj -, nu distingi nimic, dar după împărțirea maselor de culori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se petrece într-un peisaj -, nu distingi nimic, dar după împărțirea maselor de culori, după colorit numai, simți cam ce trebuie să fie. E grozav și neînchipuit. E unul dintre cei mai mari maeștri actuali ai lumii"64. Expresia unui sentiment, caracterul uneori difuz al împărțirii maselor de culori din pictura sa recomandă sensibilitatea simbolistă. Influența mediteraneeană asupra lui Böcklin este consecința contactului îndelungat cu Italia, este vorba de orașe precum Roma sau Florența. Pictorul face parte din grupa artiștilor intitulați
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolist. Ea nu descrie natura așa cum este ea, ci condensează diverse impresii pe care le primește spiritul artistului pentru a crea o lume nouă și diferită, dirijată de propria sensibilitate. În cazul acestui tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Popescu îl citează pe Watts cu precizarea că tabloul Sic Transit... (1891-1892) i-ar fi fost inspirat chiar de Carmen Sylva în urma unei conversații, în care "morala" este definitorie pentru credo-ul simbolist: "eu nu zugrăvesc lucruri, ci idei și sentimente"94. Operând în cadrul tiparului tematic al lui Memento mori, cu o recuzită alegorică consacrată, pictorul realiza un tablou melancolic înfățișând un cadavru învelit în giulgiu, așezat pe un pat mortuar, având la picioarele patului obiectele investite simbolic ale profesiei militare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază mistică; aceștia erau sfioșii care nu îndrăzneau să pătrundă opera până în adâncul său. E drept că altora tabloul le-a inspirat un întunecat sentiment de chin; aceștia erau cei care cugetau mai mult decât vedeau. Dar toți aceștia, cu toate sentimentele deosebite de care erau zguduiți, nu s-au putut împiedica de a nu recunoaște valoarea superioară a tabloului"95. Petică era la curent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]