52,493 matches
-
creștinismului în Ungaria. A fost ucis la Budapesta - pe dealul care îi poartă acum numele - în cadrul unei revolte păgâne împotriva regelui venețian care îi conducea atunci pe unguri. De-a lungul secolelor mănăstirea a devenit un centru teologic, cultural și artistic de primă importantă în Europa. Călugării aveau o autonomie considerabilă și legături strânse cu Florența și Padova și, astfel, mănăstirea a devenit, de asemenea, o locație favorită pentru demnitarii străini pe perioada șederii în oraș. În 1177 papă Alexandru al
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
și Japonia. Încă din primii ani de existență a Republicii Moldova a făcut parte din componența nominală a Comitetului pentru decernarea Premiului Național al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei și arhitecturii. În prezent Petru Vutcărău lucrează ca regizor, actor și director artistic al Teatrului „Eugène Ionesco”. Este directorul Festivalului Internațional "Bienala Teatrului "Eugène Ionesco". Este căsătorit cu Ala Menșicov, actriță la Teatrul „Eugene Ionesco”, „Maestru în Artă”. A primit numeroase alte premii pentru spectacolele sale. Yoshinari Asano, director artistic al companiei teatrale
Petru Vutcărău () [Corola-website/Science/333416_a_334745]
-
actor și director artistic al Teatrului „Eugène Ionesco”. Este directorul Festivalului Internațional "Bienala Teatrului "Eugène Ionesco". Este căsătorit cu Ala Menșicov, actriță la Teatrul „Eugene Ionesco”, „Maestru în Artă”. A primit numeroase alte premii pentru spectacolele sale. Yoshinari Asano, director artistic al companiei teatrale „Kaze”, din Japonia:
Petru Vutcărău () [Corola-website/Science/333416_a_334745]
-
Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce clădirile mănăstirii au fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită că atelier pentru restaurarea patrimoniului artistic și istoric al Veneției. Astăzi ea este scoasă din folosință. Edificiul actual este rezultatul reconstrucției din secolul al XV-lea după proiectul lui Antonio Cremonese, care a înlocuit stilul venețiano-bizantin anterior cu cel gotic. Fațadă realizată din cărămidă este împărțită
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
Campania". În următorii șapte ani, castelul original a fost consolidat, s-au refăcut galeriile originale, aleile și încăperile subterane, unde a fost amenajat un auditorium cu 700 de locuri. În 1982 situl a fost predat către "Soprintendenza per i Beni Artistici e Storici" a orașului Napoli, iar într-o încăpere din partea de sus a vechiului bloc de închisoare a fost instalată "Bibliotecă de Istorie a Artei Bruno Molajoli". Fostul sediu al Marinei găzduiește acum administrația castelului și unele oficii administrative ale
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
puține excepții). Pe lângă aceste funcții, Martin a și cântat de-a lungul timpului la diverse instrumente (pian, orgă, clavecin) pe înregistrările sonore. În perioada înregistrărilor pentru The White Album, contribuția lui s-a redus, pentru că membrii formației, ajunși la maturitate artistică, au preluat o mare parte din munca de producător, iar Martin avea parte de oferte de lucra cu alți artiști. După înregistrarea în condiții foarte tensionate a albumului Let It Be, în ianuarie 1969, care avea să fie mixat de
George Martin () [Corola-website/Science/334543_a_335872]
-
la Academia de maestru Realito, unde a învățat, de asemenea, tehnici de bază de a cânta. La doisprezece ani ea a interpretat în fața regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei și a reginei Victoria Eugenia de Battenberg. Figura-cheie în începuturile artistice ale Estrellita a fost legendarul toreador Ignacio Sánchez Mejías: el și-a dat seama de calitățile fetei într-un festival de caritate, și ia dat cadou o monedă de aur. Estrellita a debutat în localul Tronío de pe strada Sierpes din
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
a jucat în peste patruzeci de filme, aproape toate temă populară, pintre care Suspiros de España, Bărbierul din Sevilla și Mariquilla Terremoto, toate desfășurate în Germania. În aceste filme Estrellita a cântat însoțit de Orchestra Simfonică din Berlin. Cariera sa artistică s-a încheiat cu o lipsă evidentă de autoritate în ultimii săi ani, care a făcut cadearea mitului Estrellita Castro. Cu toate acestea, a fost o foarte iubită și respectată de către poporul spaniol și partenerii acestora pentru influența lor semnificativă
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
crearea proiectului de comunitatea Anonymous. Pe 5 decembrie 2008, fundația Internet Watch (IWF) a adăugat un articol de pe Wikipedia în engleză despre albumul din 1976 al formației Scorpions - "Virgin Killer" - pe o listă neagră de pornografie infantilă, considerând că imaginea artistică de pe coperta albumului conține „o posibilă imagine ilegală și indecentă a unei persoane ”. Articolul a devenit rapid unul din cele mai populare de pe sait, iar publicitatea generată de cenzurare a dus la răspândirea imaginii pe alte saituri. IWF au declarat
Efectul Streisand () [Corola-website/Science/334624_a_335953]
-
desfășurării acțiunii în conformitate cu cronologia Okuda (vezi mai jos) și data stelară corespunzătoare anului respectiv. Coloana "Seriale TV bazate pe USS Enterprise" prezintă diferitele „încarnări” ale navei USS Enterprise. cuprinde în ordine "" (ENT), "" (TOS), "" (TAS), "" (TNG) și toate cele 12 filme artistice "Star Trek" inclusiv realitatea alternativă bazate pe seria originală din cele mai noi filme ale lui J.J. Abrams. Cronologia este bazată pe modelul "Star Trek Chronology" descris mai jos, completat cu date de pe site-ul web startrek.com. Notă: Multe
Cronologia Star Trek () [Corola-website/Science/334658_a_335987]
-
analiza pe diacronie a modului de fundamentare a paradigmei dialogice în teoria și istoria literară, dialogul pe care îl poartă diferite discipline și sisteme de gândire cu teoriile savantului rus, cercetarea conceptelor fundamentale ale poeticii dialogice (polifonia, heteroglosia, plurilingvismul, hibridul artistic, carnavalescul) și, în ultimă instanță, aplicația creatoare pe textul concret.” „Alionei Grati îi reușește un demers sintetic de așezare la locul cuvenit a scrierilor lui Paul Goma, pe multiple niveluri, totodată, un exercițiu didactic adresat nu numai elevilor și studenților
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Pictorul restaurator s-a născut la 29 iunie 1963 în comuna Zvoriștea, județul Suceava. Începe studiile de arte plastice la vârsta de 10 ani, urmând Școală de Muzică și arte plastice din Botoșani. Își continua studiile liceale, tot în domeniul artistic; la liceul de arte plastice "Octav Băncila" din Iași. Studiile universitare le absolvă în anul 1987 la Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu" din București, secția artă monumentala - restaurare. Aici i-a avut ca profesori pe: Ion Stende, pentru disciplinele
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
aproape exclusiv restaurării, incepand cu anul 2001, revine pe simeze prezentând constant în expoziții, personale sau de grup, lucrări de grafică și pictură influențate de lucrările de artă bizantina pe care le restaurează, precum și icoane.<br> Cel mai important proiect artistic al Elenei Murariu este cel închinat Sfinților Martiri Brâncoveni, proiect prezentat în albumul "Constantin Brâncoveanu, Puterea Viziunii" și în filmul documentar "Puterea viziunii" realizat de Marilena Rotaru. Mănăstirea Gură Motrului - secolul al XVIII-lea Halmyris - secolul al IV-lea Viorești-Slătioara
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
la pictură din Bolnița Bistriței, poate cea mai originală mostră de pictură murala de pe teritoriul actual al României, evitând influențele directe ale canonului bizantin de reprezentare. (...) Altfel spus, Elenă Murariu se situează în acea zonă de grație care este 100% artistică și în același timp 100% liturgica.(...)" - articol realizat de Mihai Plămădeala cu ocazia deschiderii vernisajului expoziției "Bradul". " Primul lucru pe care mi-l poate oferi o icoană adevărată este acela că, de îndată ce am dat cu ochii de ea, să simt
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
extraordinar și că a beneficiat de o inteligență vie dublată de o viziune despre adevărata esență a picturii. În mod uimitor, Știubei a depășit prin educația sa militară, toate așteptările și într-un timp relativ scurt și-a dezvoltat capacități artistice importante. Trumm a mai spus că opera lui Știubei, în întregimea ei, prezintă o personalitate foarte puternică ce s-a exprimat plenar, în special în tematica marinelor și a portretelor navale. Abordând un stil realist al motivului, Dimitrie Știubei dorea
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
detaliului. Această grijă pentru realizarea unei cromatici realiste l-a transformat pe Știubei într-un observator preocupat în redarea jocului de forme și culori, cale pe care mers de altfel și în ilustrația de carte și reviste. Asumarea propriului discurs artistic provine din aprofundarea manierei picturale ce-și are originea în sursele sale de inspirație și care îl transpune în final pe pânze cu o expresivitate de invidiat. Fiind un excelent portretist al navelor românești, Știubei a lăsat o moștenire importantă
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
a constatat prezența a două maniere diferite de execuție. Frescele din naos, deși grav avariate, lasă să se întrevadă penelul unui meșter cu o bună formație de atelier. Spre deosebire de acesta, zugravul care a lucrat la exteriorul turnului aparține unui mediu artistic rusticizant, utilizând un desen primitiv, cu o linie groasă și egală. Dacă acest al doilea meșter aparținea mediului transilvănean popular, impregnat de unele amintiri romano-gotice, cel dintâi aparținea mediului sârbo-macedonean, fiind, cu siguranță, un zugrav itinerant, venit de la sudul Dunării
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
lac; pescarul i-a mărturisit ulterior că a învățat vraja de la un unchiaș bătrân care o știa și el de la alți unchieși din vechime. Brătescu-Voinești a scris o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în „Adevărul literar și artistic” (anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928), iar apoi în volumul "Firimituri" (Ed. Cartea Românească, București, 1929). Întâmplarea este relatată și de Mihail Sadoveanu în povestirea „Vrăjitorul de șerpi” din volumul "Împărăția apelor" (1928); celebrul romancier a afirmat că a
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
fi utilizate în mai multe scopuri. Astfel, sunt folosite pentru a construi o rețea socială ce conectează prieteni, asociați și în general persoane care folosesc o varietate de instrumente pentru a înlesni, de exemplu, managementul carierei profesionale, distribuția și vizibilitatea artistică sau întâlnirile private. Networking-ul social există de când oamenii s-au organizat în societate. Grupurile sociale, organizate în jurul unei teme comune (religie, clasă socială, studii, etc.), formează un tip de networking informal: recomandare către un terț, întâlniri organizate, etc. Networking-ul social
Networking social () [Corola-website/Science/334745_a_336074]
-
apoi, din 1936, în clădirea actualului Teatru de Comedie. În lunile estivale, reprezentațiile de la „Alhambra” erau găzduite de grădina Colos din calea Victoriei. Teatrul și-a închis porțile în anul 1940. Înființarea noului teatru a fost determinată de rațiuni deopotrivă artistice și financiare. Pe de o parte, Constantinescu și Vlădoianu erau nemulțumiți de maniera de alcătuire a spectacolelor lui Tănase, lipsită de o unitate narativă și, din punct de vedere muzical, sprijinită exclusiv pe șlagăre importate din Vest. Argumentele bănești țineau
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
construite "Halele Centrale", care ulterior vor deveni Piața Unirii din București. În septembrie 1878 a fost inaugurată Gara București Nord, a cărei clădire avea să fie extinsă în perioada interbelică. Unul dintre cele mai importante edificii cu valoare istorică și artistică din România, Castelul Peleș, a fost construit în perioada 1873 - 1914 și combină numeroase elemente arhitecturale gotice, baroce, rococo, hispano-maure, ale Renașterii italiene și engleze. În stil neoclasic, după planurile unor arhitecți francezi, în 1885 este finalizată clădirea Băncii Naționale a României. Tot
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
puterea corupătoare a banului. Sintagma de „om de aur” atribuită lui Mihály Tímár are mai multe semnificații. Personajul este un „om total”, cu două laturi distinctive: una pragmatică (cea de patriot maghiar care luptă pentru dezvoltarea țării sale) și una artistică (obsesia romantică față de frumusețea naturii și de istoria locurilor). Trăind o experiență revelatoare, Tímár renunță la renume și avere pentru a trăi în mijlocul naturii pașnice de pe „insula nimănui” alături de frumoasa Noémi. În ultimul capitol, personajul își descrie destinul astfel: „A
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
(original în rusă: Возвращение Будулая) este un miniserial artistic melodramatic de producție sovietică, din anul 1985, compus din patru serii. A fost regizat de Aleksandr Blank după romanul omonim al lui Anatoli Kalinin și îl are în prim-plan pe actorul moldovean Mihai Volontir în rolul țiganului Budulai. Filmul
Întoarcerea lui Budulai () [Corola-website/Science/334844_a_336173]
-
Fouquet a devenit administratorul finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea în 1657, el i-a angajat pe Le Vau, Le Brun și Le Nôtre să-i renoveze domeniul și grădina pentru a se potrivi cu marile sale ambiții. Ulterior, personalitatea artistica și cultivată a lui Fouquet a scos cea fost mai bun din cei trei. Pentru a asigura cele necesare pentru planurile elaborate pentru gradina și castelul Vaux-le-Vicomte, Fouquet a achiziționat și demolate trei sate. Sătenii strămutați au fost angajați pentru
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
Compus în 1909, Concertul nr. 3, op. 30 în Re minor de Serghei Rahmaninov are multe trăsături comune cu concertul precedent al aceluiași compozitor. Ambele lucrări cuceresc auditoriul prin profunzimea și intensitatea imaginilor artistice și bogăția lor melodică. În Concertul nr. 2, suflul liric este mai larg, mai amplu, pe când Concertul nr. 3 este mai plin de energie, dezvoltarea simfonică este mai dinamică și mai amplă, iar elementul de virtuozitate este mult mai puternic
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]