51,663 matches
-
) este o grupă de minerale (varietăți de talc) de culoare albă, gălbuie sau cenușie, cu diferite întrebuințări în industrie (fabricarea unor obiecte decorative). Fac parte din categoria rocilor metamorfice și au în general în compoziția lor silicat de talc și magneziu. Printre locurile unde a fost găsit se poate aminti regiunea Veltlin din Elveția. În evul mediu au fost numite Talcus. Ele prezintă o duritate sau friabilitate foarte
Steatit () [Corola-website/Science/316648_a_317977]
-
combinații în proporții diferite, respectând însă raportul dintre elemente. i au duritatea de 2 -3 pe scară lui Mohs, urma poate fi galbenă sau albă. Cloriții se prezintă în general sub formă de agregate solzoase, sau cristalină, găsindu-se în roci magmatice, slab metamorfice ca și în rocile sedimentare argiloase, Din cloriți s-au obținut din cele mai vechi timpuri vase frumos ornamentate ca de exemplu cele găsite la Țepe Yahya din Iran, unele din acestea se pot vedea la muzeul
Cloriți () [Corola-website/Science/316649_a_317978]
-
dintre elemente. i au duritatea de 2 -3 pe scară lui Mohs, urma poate fi galbenă sau albă. Cloriții se prezintă în general sub formă de agregate solzoase, sau cristalină, găsindu-se în roci magmatice, slab metamorfice ca și în rocile sedimentare argiloase, Din cloriți s-au obținut din cele mai vechi timpuri vase frumos ornamentate ca de exemplu cele găsite la Țepe Yahya din Iran, unele din acestea se pot vedea la muzeul Louvre.
Cloriți () [Corola-website/Science/316649_a_317978]
-
(chin. 罗布沙漠, Luóbù Shămò, uigur: لوپنوُﺭ چۆلى, Lopnur Tshöli) este situat în bazinul Tarim, regiunea Xinjiang, China. Deșertul se întinde pe o suprafață de ca. 47.000 km. Deșertul se află într-un bazin, alcătuit din roci sedimentare care datează din pliocen, prin mișcări tectonice stratul sedimentar s-a scufundat în partea de răsărit formându-se o ruptură tectonică între Taklamakan și deșert. Prin deșert curgeau în trecut curgeau până în anul 1971, spre sud râurile Tărîm și
Deșertul Lop Nor () [Corola-website/Science/316650_a_317979]
-
pe pantele abrupte din dreapta râului și de la obârșie. Organismele torențiale sunt frecvente mai ales în sectorul din dreapta Secașului Mic și mențin versanții într-o stare de dezechilibru. Formarea acestora este cauzată atât de factorii naturali (înclinarea mare a versanșilor, predominanța rocilor slab consolidate, regimul precipitațiilor etc.), cât și de cei antropici. Dintre activitățile umane care au stimulat instalarea și dezvoltarea torenților din bazinul Secașului Mic, menționăm: lucrările agricole executate pe linia de cea mai mare pantă (desfundări, arături etc.), defrișările, desțelenirile
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
de acestea prin geneză, mărimea brazdelor și prin răspândirea neregulată. b) Alunecările lenticulare, frecvente pe versantul drept al Secașului Mic și în bazinetele pâraielor Lunca Satului, Păuca și Henig, sunt mai adânci și afectează atât pătura de sol cât și roca din substrat. Se produc predominant pe versanții cu valori ale pantelor între 12 și 20o și au la partea superioară o râpă de desprindere cu aspect semicircular. Materialul alunecat are aspectul unor valuri scurte, cu înălțimi reduse, dispuse pe versanți
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
în sectorul superior al bazinului Secașului Mic, pe versanții formați pe marne și argile unde creează microforme cu aspect de valuri. Surpările apar pe dreapta Secașului Mic, acolo unde se realizează un dezechilibru între pantă și rezistența la forfecare a rocilor și în urma extragerii rocilor de construcții, cum este cazul la Roșia de Secaș.
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
bazinului Secașului Mic, pe versanții formați pe marne și argile unde creează microforme cu aspect de valuri. Surpările apar pe dreapta Secașului Mic, acolo unde se realizează un dezechilibru între pantă și rezistența la forfecare a rocilor și în urma extragerii rocilor de construcții, cum este cazul la Roșia de Secaș.
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
surse neprobate ar fi fost construită la 1734 sau 1737, inconsecvență care poate veni din citirea pisaniei, a confuziei dintre cifrele 3 și 8 (puțin probabil). Fapt e că în partea de jos a cimitirului, aflat pe un pinten de rocă la circa 30 de metri înălțime deasupra firului văii, prin 1950 se mai puteau vedea urmele unei fundații, care putea fi a unui paraclis sau chiar a unei biserici de mici dimensiuni. O cercetare deosebită ar merita cimitirul, cu cele
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
la nord este despărțita de insula Ellesmere prin strâmtoarea Jones, la sud strâmtoarea Lancaster o desparte din insulele Baffin și Somerset, iar la vest se află insulele Bathurst și Cornwallis este alcătuită din gnaisuri precambriene în partea estică și din roci sedimentare și șisturi argiloase siluriene în partea vestică. Treimea estică a insulei este acoperită de o calota glaciară cu grosimea de 500-700 m, cel mai înalt punct al calotei glaciare, la 1920 m, fiind și cel mai înalt punct al
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
mai departe de curenți. Sedimetele de natură biogena, provin din scheletele viețuitoarelor (floră și fauna marină), care pot forma insule în cazul coralilor, iar foraminiferele, diatomeele, radiolarii și alte organisme cu schelet carbonatic au dat naștere la anumite tipuri de roci calcaroase. Prin procesele biochimice de fundul marilor au luat naștere zăcăminte biogene care au făcut ca unele țări că Norvegia să devină o țară bogată în petrol. Activitatea vulcanilor submarini au contribuit în afară de cutremure la bogățiile minerale care au fost
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
probabil țărmul Canadei. "Saga Groenlandezilor" povestește cum Leif a plecat în anul 1002 sau 1003, pentru a urma ruta lui Bjarni, cu un echipaj de 35 de oameni, dar mergând spre nord. Primul ținut la care ajunge era acoperit de roci plate (în nordica veche "hella"). L-a numit, prin urmare, Helluland ("Ținutul Rocilor Plate"). Acesta e posibil să fi fost Insula Țara Baffin. Apoi, atinge un pământ plat și împădurit, cu plaje. Pe acesta îl numește Markland ("Ținutul pădurilor"), posibil
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
sau 1003, pentru a urma ruta lui Bjarni, cu un echipaj de 35 de oameni, dar mergând spre nord. Primul ținut la care ajunge era acoperit de roci plate (în nordica veche "hella"). L-a numit, prin urmare, Helluland ("Ținutul Rocilor Plate"). Acesta e posibil să fi fost Insula Țara Baffin. Apoi, atinge un pământ plat și împădurit, cu plaje. Pe acesta îl numește Markland ("Ținutul pădurilor"), posibil Labrador. Leif și echipajul său părăsesc Markland și descoperă din nou pământ, pe
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
între 15 cm și mai multe sute de metri, iar altele se întind pe câțiva kilometri. Cercetătorul William H. Isbell le-a grupat în următoarele categorii: linii lungi și drepte, figuri largi, geometrice, desene de plante și animale, grămezi de roci și figuri care decorează laturile colinelor din jur. Printre reprezentări se numără maimuțe, tarantule, condori, iguane și multe forme geometrice cum ar fi cercuri, linii perfect paralele sau trapezoide - unele întinzându-se pe 14 km. Oamenii de știință au constatat
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
jur. Printre reprezentări se numără maimuțe, tarantule, condori, iguane și multe forme geometrice cum ar fi cercuri, linii perfect paralele sau trapezoide - unele întinzându-se pe 14 km. Oamenii de știință au constatat că geoglifele au fost realizate prin îndepărtarea rocilor de la suprafața de culoare închisă, pe care le-au așezat ulterior în forme prestabilite, astfel descoperindu-se solul de o nuanță mai deschisă. Șanțurile au fost create cu o mare precizie și este posibil ca nazcanii să fi posedat cunoștințe
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
au putut fi făcute prin întinderea unei sfori între doi stâlpi, cercurile cu ajutorul unei frânghii ancorate de o piatră și liniile curbe mai complexe prin unirea anumitor arcuri de cerc. Cercetătoarea a prezentat ca probe ce susțin aceste teorii unele roci sau găuri ce reprezintă centrele cercurilor.
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
Byblos din Mijas și hotelul Las Dună din Estepona. În Malaga sunt 23 de regiuni naturale protejate, existând astfel destule lucruri de oferit celor îndrăgostiți de natură. Maro-Cerro Gordo, aflat în municipalitatea Nerja, este o regiune ce prezintă formațiuni de roci ce ies din apă. Acestea fac parte din aceași formațiune geologică că și a regiunilor muntoase vecine Tejeda și Almijara. Aici apar golfuri adânci ce sunt favorabile pentru scufundări. Aici se află probabil cea mai naturală parte a coastei sudice
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
stalagmite, draperii albe de montmilch întărit, cu pereții incrustați cu cristale fibe-rosii, cu clustete și diaclaze cu cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom întâlni mai departe în peștera. Culoarul acesta este înălțat față de podeaua de rocă a peșterii căci imediat dincolo de el planșeul care l-a constituit este prăbușit, făcând loc unei gropi de circa 8 m diametru și adâncă de 5 m, al cărui fund este ocupat de apă. Sală cu Gururi contrastează în mod
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
splendoarea dinainte, având pereții goi, sfârtecați de coroziune, podeaua plină de nămol și argilă moale. Dincolo de groapă se trece taraș printr-o poartă de numai 0,80 m înălțime într-o sală lipsită de concrețiuni. Apoi, pe sub o arcada de rocă cu perforații — semn al curgerii sub presiune de odinioară — se trece în Sala Albă, în care se revarsă o splendida cascadă de montmilch, cizelata extrem de fin în microgururi. Este Patul Miresei. De un alb imaculat cu excepția unei dare roșieteice în
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
m. Privită în ansamblu, depresiunea subcarpatică Ozana-Topolița are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare și deluroase, care alternează cu văi largi, ale căror albii majore sunt bine dezvoltate. Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
care a erupt ultima dată în jurul 1282. produce acum 10% din energia electrică geotermală a lumii, în valoare de 4800 GWh pe an și alimentează aproximativ un milion de gospodării italiene. Geologia sa unică facilitează producerea de energie geotermală, cu roci de granit fierbinți situate aproape neobișnuit de suprafață, acestea produc abur fierbinte care are 220 °C. Regiunea a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri datorită naturii sale vulcanice și izvoarelor excepțional de fierbinți. Romanii au folosit izvoarele sale de
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
din zonele înalte ale Lunii. Ea a fost lansată la 16 aprilie 1972 și s-a încheiat la 27 aprilie. A fost o misiune de clasă J, cu rover lunar și a adus înapoi 94,7 kg de mostre de rocă și sol lunar. Misiunea a conținut trei "EVA-uri" pe Lună: una de 7,2 ore, alta de 7,4 ore și o a treia de 5,7 ore, precum și o activitate extravehiculară de 1,4 ore pe drumul dintre
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
prima zi a testului, astronauții au primit vestea că Congresul a aprobat programul Space Shuttle. Young a declarat că este necesar. Astronauții au descoperit că ceea ce părea a fi o regiune de activitate vulcanică era de fapt o regiune de roci formate prin impact. Colecția de specimene aduse pe Pământ a conținut o bucată de rocă de 11 kg care a fost cea mai mare piatră adusă de pe Lună de astronauții Apollo (poreclită „Big Muley” după Bill Muehlberger, principalul cercetător pentru
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
Young a declarat că este necesar. Astronauții au descoperit că ceea ce părea a fi o regiune de activitate vulcanică era de fapt o regiune de roci formate prin impact. Colecția de specimene aduse pe Pământ a conținut o bucată de rocă de 11 kg care a fost cea mai mare piatră adusă de pe Lună de astronauții Apollo (poreclită „Big Muley” după Bill Muehlberger, principalul cercetător pentru activitățile geologice ale misiunii). Rezultatele științifice ale misiunii Apollo 16 au determinat geologii să-și
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
metri este expus în "Ross Arthur Hall". Este cel mai greu meteorit care a fost mutat vreodată de omenire, este atât de greu că a fost necesar construirea unui stand special, astfel încât s-a ajuns să se sprijine direct pe roca de sub muzeu. În 1963, o piesă importantă din meteoritul Cape York (a patra), a fost descoperită de Vagn F. Buchwald lângă Agpalilik. Meteoritul Agpalilik, de asemenea, cunoscut ca "Man" (omul), cântărește aproximativ 20 de tone, și este în prezent expus
Meteoritul Cape York () [Corola-website/Science/320631_a_321960]