55,287 matches
-
scenele de luptă cu sabia și în tehnicile Arnis/Kali/Eskrima reliefate în scenele de utilizare ofensivă a scuturilor. Paul Cartledge, profesor de istorie greacă la Universitatea Cambridge, a consiliat producătorii în modul de pronunție al numelor în greaca veche afirmând că s-a dat o bună utilizare muncii sale de cercetare asupra Spartei. El laudă filmul pentru portretizarea „codului eroic spartan” și „a rolului cheie jucat de femei în susținerea acestuia, reîntărind codul onoarei eroice masculine” în același timp exprimându
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
bucurat de film deși găsește descrierea ateniană a lui Leonida drept „iubitor de băieți” ca fiind ironică din moment ce spartanii înșiși încorporaseră pederastia instituționalizată în sistemul lor educațional. Ephraim Lytle, profesor asistent la catedra de studii elenistice a Universității din Toronto, afirmă că "300" idealizează selectiv societatea spartană într-un mod „problematic și deranjant” la fel ca și portretizarea „sutelor de națiuni ale persanilor” ca monștri și a non-spartanilor drept slabi ca războinici. El sugerează că universul moral al filmului ar fi
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
bizar anticilor greci la fel cum pare istoricilor moderni”. Victor Davis Hanson, editorialist la "National Review" și fost profesor de istorie clasică la "California State University" din Fresno, care scrisese prefața la o reeditare din 2007 a nuvelei grafice, a afirmat că filmul demonstrează o anumită potrivire cu lucrările originale ale lui Herodot prin aceea că reușește să surprindă etosul anticei Sparte și pentru că redă evenimentul Termopile ca pe o „ciocnire a civilizațiilor”. El remarcă faptul că Simonides, Eschil și Herodot
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
redă evenimentul Termopile ca pe o „ciocnire a civilizațiilor”. El remarcă faptul că Simonides, Eschil și Herodot au văzut Termopile ca bătălie împotriva „centralismului estic și al sclaviei colective” cărora li se opune „ideea cetățeanului liber al polisului autonom”. El afirmă în continuare că filmul portretizează bătălia într-o manieră „suprarealistă” și că intenția a fost să „delecteze și să șocheze în primul rând și abia apoi să instruiască”. Spartanilor le era interzis să poarte barbă sau mustață, dar filmul îl
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
din suita sa. Touraj Daryaee, profesor de istorie iraniană și specialist în lumea persană la Universitatea din California, Irvine, critică utilizarea în film a surselor clasice, scriind: Robert McHenry, fost editor șef la Encyclopedia Britannica și autorul "How to Know" afirmă că "300" este „un film de o prostie aproape inefabilă. «Alambicurile» din film ar putea fi cu ușurință utilizate pentru reclame la Buns of Steel, AbMaster sau ThighMaster. Este vorba despre romantizarea idealului de spartan, proces care a început încă
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
film unor istorici de talie mondială și ei au spus că este uimitor. Nu le venea să creadă că este chiar atât de exact.” El a continuat spunând că filmul este „o operă, nu un documentar. Asta spun atunci când oamenii afirmă că nu prezintă acuratețe istorică.” El a mai fost citat într-un reportaj al BBC News spunând că în esența sa este „un film fantezie” și a spus despre naratorul Dilios că știe cum să nu strice o poveste frumoasă
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Tribune" îl cataloghează drept „unul dintre romanele cele mai plăcute și mai pline de prospețime din science fiction după foarte mult timp [...] o fuziune cyberpunk între "Apocalipsa" lui Stephen King și "Fundația" lui Isaac Asimov”. "SFRevu" merge mai departe și afirmă: „Ce a reușit Asimov pentru robotică reușește Hamilton pentru ingineria genetică [...] În privința scenelor de acțiune, a bătăliilor spațiale și a tehnologiilor folosite în zborurile interstelare, Hamilton îi depășește pe toți autorii de SF”. "Analog Science Fiction Magazine" apreciază „personajele complexe
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
în zborurile interstelare, Hamilton îi depășește pe toți autorii de SF”. "Analog Science Fiction Magazine" apreciază „personajele complexe, intrigile variate și tehnologia originale utilizate creează o lume credibilă care-l absoarbe pe cititor și-l poartă în viitor”, în timp ce "Interzone" afirmă: „Cititorii sunt invitați pur și simplu să se scalde în măreția universului inventat de [Hamilton], regăsind acel «sense of wonder» pe care toți îl așteptăm din partea SF-ului de cea mai bună calitate”.
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
populației în teritoriile al cărui control îl dorea Grecia au fost respinse de o serie de istorici. În cartea lor despre politica externă britanică din anii primului război mondial și din anii postbelici, Cedric James Lowe și Michael L. Dockrill afirmă că pretențiile grecilor sunt în cel mai bun caz discutabile. Grecii ar fi reprezentat în opinia celor doi istorici cel mult o minoritate importantă în vialetul Smirna, în mijlocul unei regiuni locuite de o majoritate covârșitoare turcă. Datele precise demografice sunt
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
trebuia să le prevină. Arnold J. Toynbee aducea acuzații grave la adresa politicii britanice și elene, dar și la deciziile Conferinței de Pace de la Paris, care ar fi fost factorii decisivi în declanșara atrocităților comise de ambele tabere în timpul războiului. El afirma în cartea sa „The Western question in Greece and Turkey” că „... grecii din Pontus și turcii din teritoriile grecești ocupate au fost într-o oarecare măsură victimele calculelor politice eronate de la Paris ale premierilor Venizelos și Lloyd George. Una dintre
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
cu pedeapsa capitală orice soldat turc care ar fi atacat civilii din Smirna. Cu doar o zi mai înainte de cucerirea orașului de către turci, mesagerii lui Kemal au distribuit fluturași cu acest ordin scris în limba greacă. În același timp, Kemal afirma că guvernul de la Ankara nu poate fi făcut responsabil în cazul apariției unor masacre împotriva populației civile După cucerirea orașului, în atmosfera de anarhie și confuzie care a urmat, o bună parte a orașului a fost distrusă în timpul unui mare
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
fost jefuite. Modul în care a izbucnit incendiul este disputat până în ziua de zi. Dacă unele surse condamnă armata turcă pentru incendierea orașului, altele consideră că a fost vorba de un accident. Istoricul și ziaristul britanic Arnold J. Toynbee a afirmat că a vizitat regiunea și a văzut satele grecești incendiate. Mai mult chiar, Toynbee a afirmat că soldații turci au incendiat în mod deliberat și individual fiecare casă. Faptul că doar cartierele grecilor și armenilor au fost incendiate, iar cel
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
surse condamnă armata turcă pentru incendierea orașului, altele consideră că a fost vorba de un accident. Istoricul și ziaristul britanic Arnold J. Toynbee a afirmat că a vizitat regiunea și a văzut satele grecești incendiate. Mai mult chiar, Toynbee a afirmat că soldații turci au incendiat în mod deliberat și individual fiecare casă. Faptul că doar cartierele grecilor și armenilor au fost incendiate, iar cel al turcilor nu a fost atins de foc, face ca teoria conform căreia armata turcă sau
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
se retragă mereu pe linii defensive succesive, reușind de fiecare dată să evite încercuirea și distrugerea. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee a scris că au existat atrocități organizate începând cu ocuparea Smirnei de către greci pe 15 mai 1919. Toynbee a afirmat că el și soția sa au fost martori oculari ai atrocităților comise de greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic afirmă că a fost martorul nu doar a abuzurilor armatei elene, dar și a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
organizate începând cu ocuparea Smirnei de către greci pe 15 mai 1919. Toynbee a afirmat că el și soția sa au fost martori oculari ai atrocităților comise de greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic afirmă că a fost martorul nu doar a abuzurilor armatei elene, dar și a localnicilor de etnie elenă. Toynbee avea să scrie că imediat după debarcare, militarii greci au început să-i atace pe localnicii de etnie turcă, care au fost
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de asemenea că existau suficiente mărturii și dovezi materiale că atacurile puse la cale de forțele neregulate creștine nu numai că nu erau împiedicate de armata elenă, dar se bucurau de sprijinul direct al forțelor regulate elene. Arnold J. Toynbee afirma că a obținut dovezi clare că grecii s-au dedat la atrocități în toate regiunile le ocupase armate elenă. În ceea ce privește situația turcilor din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi numit fără exagerare un
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
se bucurau de sprijinul direct al forțelor regulate elene. Arnold J. Toynbee afirma că a obținut dovezi clare că grecii s-au dedat la atrocități în toate regiunile le ocupase armate elenă. În ceea ce privește situația turcilor din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi numit fără exagerare un „regim al terorii”. Există mărturii care atestă faputl că armata elenă a practicat politica „pământului pârjolit” în timpul fazei finale a războiului, în timpul retragerii din Anatolia. Printre aceștia se
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
exagerare un „regim al terorii”. Există mărturii care atestă faputl că armata elenă a practicat politica „pământului pârjolit” în timpul fazei finale a războiului, în timpul retragerii din Anatolia. Printre aceștia se află și istoricul specializat în Orientul Mijlociu, Sydney Nettleton Fisher, care afirmă într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit aplicarea politicii pământului pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a vizitat regiunile devastate imediat după retragere grecilor, a raportat situația din jurul orașului Izmir afirmând că în cazul orașului Manisa, aproape întreaga localitate a fost distrusă prin incendiere, adică 10.300 de case, 15 moschei, 2 băi, 2.278 de magazine, 19 hoteluri, 26 de vile. În cazul orașului Cassaba, din cei 37.000 de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
doar 6.000. Dintre cei morți, despre 1.000 de turci existau mărturii clare că au fost executați sumar sau au ars de vii. Incendiul din Cassaba a distrus 1.800 dintre cel 2.000 de clădiri ale orașului. Raportul afirma că distrugerile au fost organizate de armata greacă și la aceste acțiuni au fost ajutați de civili greci și armeni. Viceconsulul Park își încheia raportul astfel: Există estimări care afirmă că doar în incendierea Alșehirului au pierit 3.000 de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
800 dintre cel 2.000 de clădiri ale orașului. Raportul afirma că distrugerile au fost organizate de armata greacă și la aceste acțiuni au fost ajutați de civili greci și armeni. Viceconsulul Park își încheia raportul astfel: Există estimări care afirmă că doar în incendierea Alșehirului au pierit 3.000 de oameni. În cazul satului Karatepe din vilaietul Aydin, grecii au incendiat pe 14 februarie 1922 moscheia satului, în care îi închiseseră pe toți sătenii. Cei câțiva supraviețuitori ai incendiului au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
aproximativ 60 de femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și armeni. Istoricul britanic Tonybee afirmă că trupele turce au incendiat în mod deliberat numeroase case ale grecilor, după ce le-au stropit cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate. Masacre au fost raportate în întreaga perioadă 1920 - 1923, în timpul Războiului de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în regiunile locuite de armeni din est și sud, și împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Se poate spune că a existat o similitudini între masacrele 1915 - 1917 și cele din 1919 - 1921 în Anatolia răsăriteană. În ziarul londonez "Times" se afirma că „Autoritățile turce declară deschis că este intenția lor premeditată să îi lase pe toți grecii să moară și acțiunile lor sprijină declarația lor” . Ziarul irlandez "Belfast News Letter" scria „Povestea groaznică a barbariei și cruzimii practicată acum de Turcii
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Nurettin Pasha (cel care a fost și asasinul arhiepiscopului Chrysostomos). Mai mulți parlamentari turci au cerut condamnarea la moarte a lui Nurettin Pasha. El a fost pus sub acuzare, dar a fost salvat de intervenția lui Mustafa Kemal. Taner Akcam afirmă chiar că Nurettin Pasha ar fi sugerat ca toți grecii și armenii care mai trăiau încă în Anatolia să fie uciși, dar Mustafa Kemal s-a opus unei asemenea măsuri. Ziarul "the Scotsman" scria pe 18 august 1920, că în
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
din Pontus ... vine ca o un semnal de alarmă a ceea ce îi așteaptă pe creștinii din Asia Minor după retragerea armatei elene”. În primele luni ale anului 1922, forțele kemaliste au ucis în drumul lor 10.000 de greci, după cum afirma "Belfast News Letter". Turcii au continuat să practice sclavia, răpind femei și copii pentru haremurile lor. S-a înregistrat de asemenea numeroase cazuri de violuri făptuite de soldații turci. Activiștii americani pentru ajutorarea victimelor războiului au fost tratați foarte prost
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]