51,626 matches
-
o carieră marină s-au evaporat când el a arătat semnele unei miopii. El și-a completat educația în Italia absolvind liceul clasic în 1942. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Prințul Nicolae și familia sa au locuit la reședința regelui Victor Emmanuel al III-lea al Italiei. Când regele a părăsit Roma, Nicolae și familia sa s-au ascuns timp de nouă luni. În timpul ocupației Romei de către trupele germane, bunica lui Nicolae, care era într-un mare risc de
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
seniori de Montségur, a început să reconstruiască castelul care era în ruine de cel puțin 40 de ani. Refortificat, castelul a devenit centrul activităților și casa lui Guilhabert de Castres, un teolog și arhiepiscop catar. În 1233, cetatea a devenit „reședința și capul” ("domicilium et caput") bisericii catare. S-a estimat că fortificația adăpostea aproximativ 500 de persoane, când, în 1241, Raymond VII a asediat cetatea Montségur, dar fără succes. Asasinarea reprezentanților Sfintei Inchiziții de către aproximativ 50 de bărbați din Montségur
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
un oraș tătăresc ridicat se presupune spre sfârșitul secolului al XIII-lea pe malul stâncos al Răutului (azi în preajma localității Trebujeni, Republica Moldova), în perioada de apogeu a Hoardei de Aur. Conform unor surse, în perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost reședința viitorului conducător al Hoardei, Abdullah han (1367-68). Orașul era înconjurat din trei părți de malul stâncos, înalt al Răutului, iar în cea de-a patra spre nord-vest, era apărat de două șanțuri adânci și valuri de pământ cu palisade. Centrul
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
cavou subteran. Unele materiale ne indică faptul că încăperea centrală a clădirii era o moschee, cu subsol și patru compartimente laterale situate conform punctelor cardinale. După ce orașul a fost eliberat de sub ocupația Hoardei de Aur, clădirea din citadelă a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Fiind dotată cu un cerdac, intrarea în clădire a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de produse alimentare. Nu este exclus ca subsolul din palatul pârcălabului să
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
scurt timp se răspândește denumirea), în persoana fraților Koriatovici în frunte cu Iurg și care la finele aceluiași deceniu ies la mare de pe ambele maluri ale Nistrului. După ce orașul a fost părăsit de tătari, clădirea principă a citadelei a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Intrarea în clădire fiind dotată cu un cerdac, a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de producte alimentare. Nu este exclus, că subsolul din palatul pîrcălabului să
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
cea de sud spre periferia Cartierului armean al Ierusalimului. Intrarea în edificiu se face printr-o poartă stilizată. Kishla a fost ridicată în anii 1830 de către Muhammad Ali pașa, viceregele Egiptului, și fiul său Ibrahim pașa, pentru a servi ca reședință de vară. Amplasarea aleasă, în preajma Turnului lui David, înăuntrul zidurilor Ierusalimului, nu era întâmplătoare, deoarece în acea vreme ei se revoltaseră împotriva sultanului și a autorității centrale din Istanbul și voiau să-și asigure securitatea în caz de nevoie. După
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
Chetrosu (←1946; în ) este o comună în raionul Iampil, regiunea Vinnița, Ucraina, formată numai din satul de reședință. În trecut a fost un sat majoritar moldovenesc (românesc), fiind asimilat în prezent. Satul a fost fondat de țăranii moldoveni prin secolul al XVIII-lea, de atunci venind și prima mențiune istorică a așezării. În 1705, în localitate a fost
Chetrosu, Iampil () [Corola-website/Science/333823_a_335152]
-
Plasa Recaș din județul Timiș-Torontal a fost o unitate administrativă din cadrul județul Timiș-Torontal. Reședință de plasă era localitatea omonimă, comuna Recaș, astăzi oraș din județul actual Timiș. Teritoriul județului era împărțit inițial în zece plăși, iar ulterior în treisprezece plăși: Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 499.443 de locuitori, dintre
Plasa Recaș, județul Timiș-Torontal () [Corola-website/Science/333884_a_335213]
-
Plasa Ciacova din județul Timiș-Torontal a fost o unitate administrativă din cadrul județul Timiș-Torontal. Reședință de plasă era localitatea omonimă, comuna Ciacova, astăzi oraș din județul actual Timiș. Teritoriul județului era împărțit inițial în zece plăși, iar ulterior în treisprezece plăși: Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 499.443 de locuitori, dintre
Plasa Ciacova, județul Timiș-Torontal () [Corola-website/Science/333883_a_335212]
-
Plasa Giulvăz din județul Timiș-Torontal a fost o unitate administrativă din cadrul județul Timiș-Torontal. Reședință de plasă era localitatea omonimă, comuna Giulvăz, astăzi comună din județul actual Timiș. Teritoriul județului era împărțit inițial în zece plăși, iar ulterior în treisprezece plăși: Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 499.443 de locuitori, dintre
Plasa Giulvăz, județul Timiș-Torontal () [Corola-website/Science/333885_a_335214]
-
unul dintre cei mai importanți oameni din regat, fiind liderul militar huguenot și, după ce vărul său a obținut tronul Franței sub numele de Henric al IV-lea, a devenit moștenitor prezumptiv și primul "prinț de sânge". Cuplul și-a stabilit reședința la casa lui Condé, la Saint-Jean-d'Angély, în sudul Franței. Ca zestre Charlotte Catherine a adus numeroase proprietăți în familia Bourbon care au ajutat la rezolvarea datoriilor familiei soțului ei. La un an și șase săptămâni după nuntă, Charlotte Catherine
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
Sophie de Saxa-Altenburg. După decesul tatălui său în 1675, ducatul a fost împărțit între cei șapte fii în viață ai ducelui. Bernhard a primit Meiningen, Wasungen, Salzungen, Untermassfeld, Frauenbreitungen și Ichtershausen și a devenit fondatorul liniei de Saxa-Meiningen.<br> Construcția reședinței oficiale din Meiningen a început imediat. Palatul a fost finalizat în 1692 și denumit Elisabethenburg, în onoarea celei de-a doua soții a lui Bernhard. La fel ca în cazul fratelui său Ernst, stabilitatea financiară a ducatului a fost remaarcabilă
Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/333057_a_334386]
-
sale în valoare de 600.000 de lire sterline. A doua revoluție de palat a avut loc la scurt timp după, și noua împărăteasă, Elisabeta Petrovna, l-a alungat pe Münnich și i-a permis lui Biron să-și stabilească reședința la Yaroslavl. Timp de 22 de ani, fostul regent a dispărut din locurile înalte ale istoriei. El a reapărut pentru un scurt moment în anul 1762, când germanofilul Petru al III-lea al Rusiei l-a chemat la curte. În
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
trimită copiii la acest colegiu. Astfel, primii studenți au venit din exterior; germani, croați, maghiari și din provincia Trento. În 1585 colegiu a devenit universitate. Potrivit "Constituției" lor, iezuiții ofereau un învățământ gratuit și deschis tuturor. A fost fondată o reședință pentru studenții săraci, „Fernandinum”. Rapid, colegiul este un succes. Numărul studenților trece de la 363 în 1584, la 1.100 în 1618 și la 1.400 în 1749. În 1747, este deschisă o reședință pentru studenții teologi nevoiași: „Josephinum”. Printre profesorii
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
și deschis tuturor. A fost fondată o reședință pentru studenții săraci, „Fernandinum”. Rapid, colegiul este un succes. Numărul studenților trece de la 363 în 1584, la 1.100 în 1618 și la 1.400 în 1749. În 1747, este deschisă o reședință pentru studenții teologi nevoiași: „Josephinum”. Printre profesorii și personalitățile care au creat reputația universității în această primă perioadă: Péter Pázmány (devenit apoi cardinal și primat al Ungariei), Wilhelm Lamormaini și Nicolaus von Avancini. Universitatea a contribuit mult la recatolicizarea Graz-ului
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
Alba Iulia. A urmat cursurile Școlii primare de băieți „Vasile Alecsandri”, în satul natal. A continuat cu Școala de Comerț Elementar din Roșiorii de Vede și, ulterior, cu Școala de Comerț Superior din Turnu Măgurele, care în acea perioadă era reședința de județ. În aceste școli i-a avut printre colegi pe viitorul publicist și primar Nicolae Stănescu - Udrea (1909 - 1983) din Roșiorii de Vede și pe viitorul pedagog, poet și prefect al județului Teleorman - Florian Crețeanu (1908 - 1972) din Turnu
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
ale argonauților, care s-au dus acolo pentru a căuta Lâna de aur a vrăjitoarei Medeea. Numele de „Colchida” apare pentru prima oară în operele lui Eschil și Pindar. Autorii mai vechi vorbeau despre această regiune sub numele de Eea (reședința regelui mitic Eete și a surorii sale Circe). Arrian a întocmit o listă a râurilor din Colchida care, potrivit lui, nu erau decât simple torente de munte: Charieis, Chlobus (sau Cobus), Singama, Tarsarouras, Hippus, Astelphus și Chrysorrhoas. Principalele cetăți ale Colchidei
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
1967 autorităție sovietice anulează acuzația împotriva poporului tătar crimeean. În aprilie 1975 Musa revine în Crimeea. Cumpără o casă și se stabilește în satul Beș-Terek (Donske) de lângă Simferopol. Însă nu i se eliberează actul notarial al casei și actele de reședință. Pe 23 aprilie 1976 este arestat și pe 13 mai 1976 este condamnat la doi ani de închisoare la Kremenciuc, în Poltava. Soția sa, Zekiye Abdulla, primește doi ani cu suspendare. După câteva luni, detenția este comutată la muncă într-
Musa Mamut () [Corola-website/Science/333226_a_334555]
-
se află în centrul orașului Napoli din sudul Italiei, având fațada principală către Piazza del Plebiscito. El a fost unul dintre cele patru reședințe din apropiere de Napoli folosite de regii Bourboni în timpul domniei lor din Regatul celor Două Sicilii (1730-1860): ceilalte erau palatele de la Caserta, Capodimonte (cu vedere la Napoli) și Portici (de pe pantele Vezuviului). Palatul se află pe locul unei clădiri mai
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
de Battistello Caracciolo, Giovanni Balducci și Belisario Corenzio. Decorarea Capelei Regale a Adormirii Maicii Domnului a fost finalizată abia în 1644 de Antonio Picchiatti. În 1734, odată cu sosirea regelui Carol al III-lea al Spaniei la Napoli, palatul a devenit reședință regală a Bourbonilor. Cu ocazia căsătoriei sale cu Maria Amalia de Saxonia în 1738, Francesco De Mura și Domenico Antonio Vaccaro au contribuit la remodelarea interiorului. Regele Carol a construit alte trei palate situate mai la periferia centrului orașului. Lucrări
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
adăugat un teatru al curții. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost construită o "aripă nouă", care în 1927 a devenit Biblioteca Națională Vittorio Emanuele al III-lea. Începând din secolul al XVIII-lea, reședința regală a fost mutată la Palatul din Caserta, deoarece orașul interior era mai ușor de apărat de atacurile navale, precum și mai îndepărtat de populația de multe ori rebelă din Napoli. În timpul ocupației napoleoniene palatul a fost înfrumusețat de Joachim Murat
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
la 22 decembrie 1799. Ulterior, cuplul a vrut să meargă la Parma, dar Carol al IV-lea și soția sa au fost reticenți în a permite plecarea lor. Ei au rămas în Spania până în primăvara anului 1800 și au avut reședința la Palatul din Aranjuez.
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
Locația sa pitorească și dimensiunea impunătoare îl fac să fie unul dintre principalele repere arhitectonice ale orașului. Înainte de urcarea pe tron a lui Carol I al Neapolelui (Charles de Anjou) în 1266, capitala Regatului Neapolelui a fost Palermo. Exista o reședință regală la Napoli, la Castel Capuano. Cu toate acestea, atunci când capitala a fost mutată la Napoli, Carol a comandat un nou castel, nu departe de mare, construit pentru a găzdui curtea. Lucrările, conduse de arhitecți francezi, au început în 1279
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
Baronilor a fost sediul Consiliului comunei Napoli până în 2006. După jefuirea sălbatică a orașului Napoli de către soldații regelui Carol al VIII-lea al Franței în 1494, Regatul a fost anexată de către Spania, iar castelul a fost redus de la rangul de reședință la cel de importantă fortăreață militară. A fost reședință temporară a regilor spanioli în timpul vizitelor lor în oraș, cum a fost cea a lui Carol Quintul în 1535. Castelul a fost din nou folosit ca reședință de Carol al III
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
După jefuirea sălbatică a orașului Napoli de către soldații regelui Carol al VIII-lea al Franței în 1494, Regatul a fost anexată de către Spania, iar castelul a fost redus de la rangul de reședință la cel de importantă fortăreață militară. A fost reședință temporară a regilor spanioli în timpul vizitelor lor în oraș, cum a fost cea a lui Carol Quintul în 1535. Castelul a fost din nou folosit ca reședință de Carol al III-lea și mai târziu de către ducele Stefano Di Conza
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]