51,663 matches
-
Indexului Explozivității Vulcanice. Ea a avut aproximativ de patru ori energia erupției din 1883 a vulcanului Krakatau, în sensul că a fost echivalent cu o explozie de 800 milioane de tone. O cantitate de 160 de kilometri cubi de trahiandezite (roci vulcanice) piroclastice a fost eliminată, cu o greutate de aproximativ 1,4 × 10 kg (vezi mai jos). Acest lucru a lăsat o calderă de 6-7 km și peste 600-700 m adâncime. Densitatea de cenușă căzută în Makassar a fost 636
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
lateritizarea, distrugerea materiei organice din substrat și a rezervelor de nutrienți din plante, acidificarea, incendierea și carbonizarea faunei din sol etc. Deci, degradarea terenurilor înseamnă o combinație de procese a căror efect cumulativ este distrugerea potențialului de resurse din epigeosistem (roca superficială, relief, sol, biomasa, rezervoare de apă ș.a.). Căile de degradare a terenurilor sunt multiple, dintre care amintim: Există două tipuri de eroziune a solului: Eroziunea solului este determinată de relația mutuală între erozivitatea agentului de eroziune și erodabilitatea suprafeței
Degradarea terenurilor () [Corola-website/Science/321999_a_323328]
-
2 serii manga și jocul se petrec fiecare în universul ei,toate se concentrează asupra lui ,o fată misterioasă,bruneta ce are ochii albaștri,cel stâng 'arzând' cu o flacăra albastră, în posesia ei având un tun care poate trage roci la o viteză foarte mare. AVO-ul se concentrează pe Mâțo Kuroi (黒衣 マト,Kuroi Mâțo,data de:Kana Hanazawa),care se împrietenește cu o fată pe nume Yomi Takanashi ( (小鳥遊 ヨミ, Takanashi Yomi,data de: Miyuki Sawashiro) care s-
Black Rock Shooter () [Corola-website/Science/321994_a_323323]
-
spre vârf formau spini duri care aveau și rol defensive, spinii osoși făcându-se văzuți la toate aripile exceptând coadă. Solzii de la Achantodii au diferite ornamentații specific fiecărui ordin.De aceea solzii sunt folosiți uneori la determinarea vârstă relativă a rocilor sedimentare. Uni șolzi erau lărgiți foarte mult și formau o căptușeala osoasă care acoperea partea de sus a capului și pe jos formând centura scapulara.altii au dezvoltat un lambou osos peste deschiderile branhiale similar cu operculumul de la peștii osoși
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
Repedea datează din anul 1862. În acel an, profesorul ieșean Grigore Cobălcescu (1831-1892) - primul profesor de geologie și mineralogie de la Universitatea din Iași - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic. Rocile și gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existența aici a unei Mări Sarmatice . Profesorul Cobălcescu a publicat în "Revista Română pentru știință, litere și arte" din București un articol intitulat "" Calcarul dela Răpidea"", considerat de specialiști a fi prima lucrare românească
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
plastic, ziare etc.). Nefiind spațiu turistic, nu există grupuri sanitare, iar turiștii de ocazie folosesc grotele și pesterile pentru a-și satisface necesitățile . Largi sectoare împădurite au fost defrișate de hoții de lemne. În plus, localnicii au început să fure rocă din pereții rezervației, folosindu-le pentru placarea la exterior a fundațiilor caselor, cu toate că roca este sfărâmicioasă și nu este indicată a fi utilizată în construcții. În prezent, din cele cinci poligoane de cățărare, doar trei mai sunt funcționabile .
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
folosesc grotele și pesterile pentru a-și satisface necesitățile . Largi sectoare împădurite au fost defrișate de hoții de lemne. În plus, localnicii au început să fure rocă din pereții rezervației, folosindu-le pentru placarea la exterior a fundațiilor caselor, cu toate că roca este sfărâmicioasă și nu este indicată a fi utilizată în construcții. În prezent, din cele cinci poligoane de cățărare, doar trei mai sunt funcționabile .
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
Deplasarea pe orizontală este realizată de motoare electrice alimentate de acumulatori cu plumb sau zinc-argint. Părțile principale ale unui batiscaf sunt corpul de flotabilitate și sfera de rezistență. Batiscafurile sunt prevăzute cu brațe articulate pentru prelevarea de eșantioane de sol, rocă etc, sisteme de iluminare puternice, precum și camere de filmat și fotografiat subacvatice. Aparatura științifică complexă a batiscafului permite efectuarea de cercetări biologice și geofizice la mare adâncime, care sunt combinate cu observațiile directe ale oamenilor de știință aflați în interior
Batiscaf () [Corola-website/Science/322368_a_323697]
-
la partea superioară a interfluviilor cu suprafețe plane, cu înclinare ușoară longitudinală și transversală, spre axa rețelei de drenaj. Aceste particularități sunt rezultatul evoluției în special mio-pliocene și cuaternare, posterior exondării regiunii, precum și a modelării accentuate a reliefului favorizate de rocile sedimentare predominant miocene (gresii, marne, nisipuri, argile -la sud de râul Hârtibaciu) și pannoniene (nisipoase cu intercalații de argile - la nord de axa principală de drenaj, Hartibaciu). Alternanța de strate impermeabile de marne și argile cu strate permeabile de nisipuri
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
1969 ) la altitudini ce variază între 600 m în vest și 700 m în est; suprafața inferioară (suprafața Hârtibaciului — Grecu, 1983, 1992) cu altitudini de 500 m în vest și 600-625 m în est. Versanții au evoluat în raport cu condițiile de rocă, structură, climă, vegetație, mod de utilizare a terenurilor. Suprafețele cvasistructurale, afectate de procese geomorfologice, evoluează prin fragmentare concomitent cu aplatizarea lor. Subunitățile morfostructurale din jumătatea nordică corespund domurilor Noul Săsesc și Copșa Mică, precum și cuvetei Ațel, situată între aceste domuri
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
strălucitoare sub 22.0 (corespunzătoare unor dimensiuni mai mici decât cca. 200 de metri) și cu curbe de lumină măsurate au perioade de rotație de 2 ore. Rotația rapidă face ca aceste obiecte (care sunt formate din mai multe resturi/roci) să-și mențină fragmentele împreună nu numai datorită atracției gravitaționale a acestora - care este perturbată de accelerația centripetă. Majoritatea acestor obiecte, prin urmare, sunt considerate a fi corpuri monolitice sau conglomerate, ale căror fragmente sunt ținute împreună de alte forțe
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
mențină fragmentele împreună nu numai datorită atracției gravitaționale a acestora - care este perturbată de accelerația centripetă. Majoritatea acestor obiecte, prin urmare, sunt considerate a fi corpuri monolitice sau conglomerate, ale căror fragmente sunt ținute împreună de alte forțe în afara gravitației (roci monolitice, grupuri de resturi ținute împreună de către topiturile de impact sau sudate printr-un alt proces natural). Variația neobișnuit de rapidă a curbelor de lumină observată în cazul imaginilor luate obiectului 1991 VG în timpul trecerii sale prin apropierea Pământului în
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
A adus o contribuție deosebită la progresul economiei naționale și la afirmarea științei românești, prin lucrările sale originale, susținute la congrese, simpozioane și publicate. Aici s-a preocupat de analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbuni, bituminide solide, roci de construcție și de prepararea minereurilor, semnând 85 000 buletine de analize, ale căror rezultate au fost publicate în seria „Studii economice”, editată de Institutul Geologic. A participat la importante studii de teren, privind în special identificarea și analiza unor
Elisa Leonida Zamfirescu () [Corola-website/Science/328935_a_330264]
-
o suprafață de un hectar. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. reprezintă o zonă naturală (un afloriment aflat pe malul stâng al Văii Budacului) ce adăpostește un depozit cu resturi de plante fosile conservate în straturi de rocă sedimentară, constituite din zăcăminte de marnă tufitică și piroclastite andezitice atribuite Miocenului superior.
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
ul este o formațiune geologică reprezentată de un strat subteran destul de poros de roci încât să poată stoca apă și suficient de permeabil încât apa să poată circula liber prin el. Denumirea derivă din cuvintele din limba latină "aqua" = apă, "ferre" = a purta, a duce, "phreatos" = puț. Straturile permeabile saturate sau acvifere, permit acumularea
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
ape subterane care se pot folosi pentru alimentarea cu apă a populației sau pentru diferite folosințe socio-economice. Pot fi ușor interceptate prin fântânile săpate în mod tradițional. La un strat acvifer se întâlnesc trei părți componente: Formațiunile permeabile numite și roci acvifere, au pori supracapilari și capacitatea de înmagazina apa dar și de a o ceda prin curgere, cum sunt straturile de pietrișuriși nisipuri, gresii și conglomerate slab cimentate, bolovănișuri și grohotișuri. Există și roci cu fisuri largi de genul celor
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
părți componente: Formațiunile permeabile numite și roci acvifere, au pori supracapilari și capacitatea de înmagazina apa dar și de a o ceda prin curgere, cum sunt straturile de pietrișuriși nisipuri, gresii și conglomerate slab cimentate, bolovănișuri și grohotișuri. Există și roci cu fisuri largi de genul celor solubile, cum sunt calcarul și gipsul. Formațiuni impermeabile sunt mai ales argilele. Deși înmagazinează și ele cantități importante se apă, nu pot alimenta puțurile deoarece separă acviferele. Ele nu sunt perfect etanșe și rar
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
se apă, nu pot alimenta puțurile deoarece separă acviferele. Ele nu sunt perfect etanșe și rar alcătuiesc ecrane complet izolatoare în acvifere. Viteza de scurgere a apei în cadrul unei asemenea formațiuni este foarte lentă (câțiva milimetri/an sau cm/secol). Rocile semipermeabile (cu permeabilitate redusă) captează apa, ele fiind traversate de aceasta - fenomenul purtând denumirea de drenanță. Stratele acvifere pot fi ecranate numai la partea inferioară de un strat impermeabil (acvifer liber), sau pot fi cuprinse între două strate impermeabile (acvifer
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
rezervație naturală de tip geologic și botanic), situată în județul Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Tușnad. Rezervația naturală aflată în capătul sudic al Munților Harghitei, are o suprafață de 1,5 ha , și reprezintă o stâncă formată din rocă magmatică (andezitică), de culoare brun-cenușie, împrejmită de vegetație lemnoasă. Stânca se încadrează în lanțul eruptiv al Munților Harghitei de Sud, fiind situată pe versantul estic al conului Muntelui Pilișca pe malul drept al Oltului la o înălțime de 824 m
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri stâncoase (Hășmașul Mare 1.783 m, Oatra Ascuțită 1.668 m, Curmătura 1.610 m), doline, lapiezuri, chei, văii. Masivul Hășmașul Mare este locul de
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al municipiului Reșița. Rezervatia naturală declarată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, cu o suprafață de 883,60 ha, este inclusă în Parcul National Semenic - Cheile Carasului și reprezintă o zonă de interes geomorfologic (rocă metamorfica de gnais, micașist, biotituri, granidiorite și granițe; ravene, rupturi de pantă, abrupturi, conuri de dejecție, torente), forestier, floristic ("Anthenaria dioica" - floarea semenicului) și faunistic.
Groposu () [Corola-website/Science/325892_a_327221]
-
Păduchiosul), în partea sud-vestică a orașului Sinaia, lângă drumul național DN71 ce leagă județul Dâmbovița de Prahova. Aria protejată întinsă pe o suprafață de 6 hectare, reprezintă o zonă de abrupturi calcaroase, cu formațiuni de flișuri cretacice stratificate, alcătite din roci argilo-marnoase de culoare cenușiu-gălbui, urmate de marne tari și conglomerate tilloide cu blocuri mari de calcare și șisturi marno-argiloase cu inserții de calcit; cu bogate depozite de faună fosilă, alcătuite din resturi de lamelibranhiate, gastropode, cefalopode sau brahiopode; precum și cu
Locul fosilifer Plaiul Hoților () [Corola-website/Science/325938_a_327267]
-
păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică. La baza desemnării rezervației se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
SUA și care nu provin nici din partea teoreticienilor conspirației care aduc acuzații de falsificare a programului Apollo. Aceste dovezi servesc că o confirmare independența că americanii au ajuns pe Lună prin intermediul programului Apollo. O cantitate de 382 de kilograme de roci și de praf lunar au fost colectate în timpul misiunilor Apollo 11, 12, 14, 15, 16 și 17. Aproximativ 10 kilograme au fost distruse în timpul sutelor de teste efectuate de către NAȘĂ și de către oamenii de știință. Aceste experimente au confirmat vârstă
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
praf lunar au fost colectate în timpul misiunilor Apollo 11, 12, 14, 15, 16 și 17. Aproximativ 10 kilograme au fost distruse în timpul sutelor de teste efectuate de către NAȘĂ și de către oamenii de știință. Aceste experimente au confirmat vârstă și originea rocilor lunare și au fost folosite la identificarea meteoriților lunari colectați mai tarziu din Antarctica. Cele mai vechi roci lunare au până la 4,5 miliarde ani, făcându-le cu 200 milioane de ani mai vechi decât cele mai vechi de pe Pământ
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]