51,663 matches
-
au fost distruse în timpul sutelor de teste efectuate de către NAȘĂ și de către oamenii de știință. Aceste experimente au confirmat vârstă și originea rocilor lunare și au fost folosite la identificarea meteoriților lunari colectați mai tarziu din Antarctica. Cele mai vechi roci lunare au până la 4,5 miliarde ani, făcându-le cu 200 milioane de ani mai vechi decât cele mai vechi de pe Pământ, care sunt din era Hadeon și datează de la 3,8 la 4,3 miliarde ani. Rocile aduse de pe
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
mai vechi roci lunare au până la 4,5 miliarde ani, făcându-le cu 200 milioane de ani mai vechi decât cele mai vechi de pe Pământ, care sunt din era Hadeon și datează de la 3,8 la 4,3 miliarde ani. Rocile aduse de pe Lună de misiunile Apollo sunt foarte apropiate, din punct de vedere al compoziției, cu cele aduse prin intermediul programului sovietic Luna. O rocă adusă de Apollo 17 a fost datata ca având exact vârstă de 4,417 miliarde de
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Pământ, care sunt din era Hadeon și datează de la 3,8 la 4,3 miliarde ani. Rocile aduse de pe Lună de misiunile Apollo sunt foarte apropiate, din punct de vedere al compoziției, cu cele aduse prin intermediul programului sovietic Luna. O rocă adusă de Apollo 17 a fost datata ca având exact vârstă de 4,417 miliarde de ani, cu o eroare de pluș sau minus 6 milioane de ani. Testul a fost făcut de un grup de cercetători conduși de Alexander
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
m, în partea nordică a satului Cetățeni, în versantul stâng al râului Dâmbovița și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu relief carstic rezultat din procesele de eroziune, coroziune și alterare biochimică a rocilor, alcătuit din abrupturi stâncoase, coloane, vârfuri, calcare stâncoase, lapiezuri; de interes geologic și peisagistic.
Microrelieful carstic de la Cetățeni () [Corola-website/Science/326025_a_327354]
-
și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni stâncoase alcătuite din roci metamorfice de structură șistoasă, cu inserții de cloritoid). Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
În prezent este în aplicare un plan de dezvoltare a regiunii munților Iudeeii. Din punct de vedere politic, teritoriul munților se află sub controlul parțial al statului Israel, dar și al administrației Cisiordaniei. Munții Iudeei sunt alcătuiți, în special, din roci de calcar și dolomit. O mare parte din ei formează Deșertul Iudeei. De obicei, ei sunt divizați în trei părți: Localitățile cele mai importante din Munții Iudeei sunt Ierusalim, Beitar Ilit, Hebron, Betleem, Ramallah și Maale Adumim. În anul 1965
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
și Shoresh. Munții Iudeei formează o barieră naturală între șesurile litoralului mediteranean Shfelá, la vest, si Depresiunea tectonica a Iordanului la est. În antichitate ei au fost acoperiți de păduri dese. Sunt alcătuiți din soluri de tip terra rossa, acoperind roci sedimentare precum calcar, cretă, silex, si dolomit. În această regiune se extrage piatră de construcție cunoscută că „Piatră de Ierusalim”. Munții Iudeei sunt expresia la suprafață a unei serii de cutări monoclinale care s-au produs de-a lungul Țării
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
de spații verzi și plantate în mediul rural pentru zona de locuințe este de 2m2/locuitor. Din punct de vedere pedologic, a fost catalogat ca fiind sol brun de lunca și sol aluvionar. De asemenea, se întâlnesc și lacoviști. Că rocă de solificare întâlnim depunerile aluviale, depuneri coluviale, luturi și argile, gresii, marne. Cele mai fertile soluri sunt cele provenite din aluviuni, unde s-au depozitat solurile brune de lunca, cele mai propice pentru agricultură. Luturile și luturile nisipoase sunt prezente
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
așezate față în față, pe maluri diferite ale Dunării. La est se învecinează cu orașul Măcin, situat la distanța de 13 km. Localitatea Smârdan se situează în Lunca Dunării. Din punct de vedere geologic, teritoriul se prezintă sub formă de roci lutoase și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
Dunării. La est se învecinează cu orașul Măcin, situat la distanța de 13 km. Localitatea Smârdan se situează în Lunca Dunării. Din punct de vedere geologic, teritoriul se prezintă sub formă de roci lutoase și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
comunitate din apropiere. S-a estimat că meteoritul ar fi avut 170 de metri în diametru, o masă de 9x10 kg și a avut viteza de impact de 30 km/secundă. Craterul are 6 km în diametru. Fosilele, descoperite în roca care a umplut craterul, sugerează că acest crater datează din perioada Ordovicianul de mijloc, acum aproximativ 455-430 milioane de ani în urmă.
Rock Elm Disturbance () [Corola-website/Science/324443_a_325772]
-
ansamblul localizat la Agârcia și nici predatorul pelagic "Palimphyes", care abundă la nivelul dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
de descompunere materia organică respectivă pornind pe drumul fizico-chimic lung, la capătul căruia se află petrolul. Această transformare în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
a acesteia iar la sud limita Eocenului trece de la Căpățâneni-Pământeni la Poenari de unde urcă spre nord și de aici se continuă spre sud-est până la Brădet. Depozitele eocene au grosimi mari și sunt alcătuite dintr-un orizont conglomeratic în bază cu roci cristaline, calcare și gresii, materiale ce provin din zona cristalino-mezozoică în curs de ridicare și un orizont superior, marnos, care are la partea superioară un pachet de depozite grezoase, gălbui, intercalate de marne, cu dezvoltare locală denumit „Gresia de Corbi
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
care are ca depozit reprezentativ luturile-argilose (depozitele loessoide) de pe platoul Gruiu de la Câmpulung. În Cuaternar datorită coborârii nivelului de bază, râurile s-au adâncit epigenetic și s-au format terasele și luncile acestora ce sunt acoperite de prundișuri, alcătuite din roci cristaline, marne și nisipuri. Prin mișcările de ridicare de la începutul Cuaternarului s-a distrus cuvertura piemontană submontană și au fost dezgropate epigenetic structurile precarpatice însă pietrișurile de Cândești s-au păstrat în Depresiunea Câmpulung. Tot în această perioadă modelarea versanților
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
a lungul timpului, Subcarpații Argeșului au fost supuși mai multor sisteme morfoclimatice care au acționat asupra reliefului când acesta era emers și s-au manifestat în principal prin eroziunea torențială și transportul materialelor pe versanți sau prin descompunere chimică a rocilor. În Pleistocen sistemul morfoclimatic a permis formarea teraselor datorită alternanței perioadelor glaciare cu cele interglaciare iar în perioada actuală (Holocen) predomină pluviodenudația în defavoarea alterării chimice sau fizice. Caracteristica principală a culmilor subcarpatice argeșene este paralelismul lor pe direcția nord-sud, cu
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
sud până sub 800m, în Plaiul Slănicului și Plaiul Schitului și apoi coboară în trepte spre vest în Depresiunea Corbi-Brădet iar spre est și sud, înclinarea foarte mare a versanților fiind dată de sculptarea acestora în capete de strate, în roci moi: argile sau marne ce alternează cu nisipuri și pietrișuri, favorizează procese erozionale active și alunecări de terenuri în brazde sau valuri de peste 1,5m. Interfluviul Bratia - Râu-Doamnei sau Muchia Bratiei cum este denumit în zona sudică coboară până la 600m
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
începe domeniul piemontan al Platformei Getice. Diferența morfografică a Plaiurilor Plăticăi față de interfluviile Argeș-Vâlsan și Vâlsan-Râu Doamnei nu este dată numai de rețeaua dendritică a culmilor ci și de adâncirea puternică, de peste 250m, a văilor ce încadrează aceste culmi, în rocile friabile. Interfluviul Bratia - Bughea. Asemănările între interfluviile Subcarpaților Argeșului se întâlnesc și în caracteriscile morfografice ale interfluviului ce poartă denumirea dealului cel mai înalt de aici, Muscelul Ciocanu. Asemănarea constă în existența unei zone depresionare în partea de nord a
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
prin Plaiul Piciora și mărginită la sud-vest de o frunte de cuestă de 60m și de versanți foarte puternic înclinați spre văile Argeșelului și Râu Târgului. Astfel relieful Mățăului apare masiv datorită diferențelor de duritate dintre conglomeratele din partea superioară și rocile miocene din bază. Toate văile care pleacă radiar din acest nod orohidrografic, cu aspect de inselberg, se adâncesc brusc sub nivelul abrupturilor, căpătând aspect de torenți ai căror maluri au înălțimi de 5-6m. Relieful deosebit de frământat cu alunecări active și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
pădurile ocupă suprafețe mult mai mari. Apariția conglomeratelor calcaroase sau a gresiilor calcaroase mai ales în cheile Dâmboviței a creat un relief petrografic specific. De remarcat este și frecvența mare a suprafețelor erodate foarte puternic până la apariția la zi a rocii. Studierea luncilor pentru râurile din Subcarpații Argeșului este deosebit de importantă din punct de vedere economic și social deoarece aici de-a lungul văilor s-au concentrat toate așezările umane. Excepție fac satele din Subcarpații Mățăului, dar și ele sunt dependente
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în care râurile și-au modelat și un sistem de terase și au ieșit de sub influența directă a râurilor. În general pentru această zonă subcarpatică, văile mari au profil transversal în forma literei „U” ce se lărgește în areale cu roci moi pliocene și se restrânge când traversează zona deluroasă internă. Valea Dâmboviței limitează la est zona subcarpatică argeșană, de la confluența ei cu Valea Piatra, în dreptul localității Stoenești. De aici și până la intrarea în chei, Dâmbovița și-a creat o luncă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
coluvo-proluviale construite de pârâurile Apa Mare și Pârâul cu Apă Bună ce au depus aici pietrișurile și nisipurile helvețiene, translocate din Muncelu Plătica. Pe dreapta râului, versanții sunt văluriți de alunecări active și stabilizate, generate și întreținute de alternanțele de roci cu grade diferite de impermeabilitate: argile, marne, nisipuri, gresii gipsifere de vârstă rupelian-aquitaniană (oligocen). „La Gherghelae” este defileul creat prin extinderea pintenului Muchea lui Toader, coborât din Plătica până în albia râului ce este săpată în gresiile și conglomeratele oligocene. Acesta
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
conglomeratele, nisipurile și gresiile burdigaliene scoase la zi de eroziunea foarte puternică. Depresiunea Bahna Rusului. Tot pe Râu Doamnei la baza șisturilor cristaline ce coboară din Muntele Șețu s-a format această depresiune de contact dezvoltată prin eroziune diferențială între rocile menționate mai sus și conglomeratele helvețiene, fără a fi evidențiată o cauză tectonică. Râurile care au format această depresiune și-au săpat la început albiile în cuvertura helvețiană, apoi au continuat să se adâncească și să se lărgească mai rapid
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în bazinul Vâlsanului (pe valea Bârlogului și valea Bârnei), în bazinul Argeșelului (pe valea Păducelului, valea Albinei, valea Cireșului, valea Mățău etc.) pe văile Bughei, Bratiei sau Râu Târgului. Pluviodenudarea se poate dezvolta numai în condițiile arealelor fără vegetație, pe roci friabile detritice sau pe soluri cu rezistență redusă. Impactul picăturilor de ploaie pe suprafața unui versant în condițiile de mai sus, produce distrugerea solului sau a rocii prin desprinderea și deplasarea particulelor fine. Caracterul torențial al ploilor favorizează pluviodenudarea și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Râu Târgului. Pluviodenudarea se poate dezvolta numai în condițiile arealelor fără vegetație, pe roci friabile detritice sau pe soluri cu rezistență redusă. Impactul picăturilor de ploaie pe suprafața unui versant în condițiile de mai sus, produce distrugerea solului sau a rocii prin desprinderea și deplasarea particulelor fine. Caracterul torențial al ploilor favorizează pluviodenudarea și capătă intensități maxime primăvara când covorul vegetal nu s-a dezvoltat. Culmea Vâlnei-Groapa Oii are pe versantul estic numeroase suprafețe afectate de eroziunea areolară care a scos
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]