55,287 matches
-
Watson de la Metro.co.uk fiind de părere că JLS este „probabil cel mai bun lucru care a apărut de la The X Factor”, în timp ce Andrea Mullaney (de la "The Scotsman") s-a declarat nesigură cu privire la impactul l-a avut asupra telespectatorilor, afirmând că „probabil, într-o zi "" va fi amintit cu nostalgie — sau poate că nu”. Programul artistic a fost urmărit de peste 2,58 milioane de telespectatori, cifre ce reprezintă un număr mai scăzut decât principalul rival — "Strictly Come Dancing", însă a
This Is JLS () [Corola-website/Science/321606_a_322935]
-
șase fiind înregistrări proprii, o preluare („Broken Strings” — de James Morrison și Nelly Furtado) și un duet cu Minogue pentru șlagărul său „All the Lovers”. Unul dintre componenții JLS, Aston Merrygold, s-a declarat încântat de colaborarea cu solista australiană, afirmând că duetul cu Minogue reprezintă „unul dintre cele mai importante momente ale carierei noastre”, întregul grup apreciind-o pe artistă pentru interpretarea sa. Spectacolul a fost realizat de ITV Studios Production în colaborare cu Sony Records și Fulwell 73 și
This Is JLS () [Corola-website/Science/321606_a_322935]
-
fost de părere că JLS sunt „probabil cel mai bun lucru care a apărut de la "The X Factor"”, criticând totodată seria de scandaluri ce au învăluit ediția din anul 2010 a emisiunii-concurs. Watson a continuat cu o opinie asupra spectacolului, afirmând că „"This Is JLS" a fost o întoarcere bizară la era divertismentului de sâmbătă seara, băieții prezentându-și hiturile, făcând un duet cu Kylie și amestecând lucrurile cu momente comice în care își imaginează cum ar fi fost viața lor
This Is JLS () [Corola-website/Science/321606_a_322935]
-
ceilalți oameni. Poate cel mai bun exemplu în această privință este personajul Takver, partenera eroului, care exemplifică multe virtuți: loialitate, dragoste de viață și pentru ceea ce e viu, perseverență și dorința unui parteneriat real cu o altă persoană. S-a afirmat că opera reprezintă una dintre puținele revitalizări moderne ale genului utopic, și că romanul prezintă multe caracteristici ale unei cărți utopice. Cea mai evidentă este aceea că Shevek, care nu este din Urras, urmează convenția "călătorului" comună în literatura utopică
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
anul 146 î.H. și a întemeiat provincia Africa. Sistemul miliției a început să facă cu greu față noii situații de la mijlocul secolului al II-lea î.H., ceea ce a dus la crearea armatei profesioniste. De multe ori s-a afirmat că cel care a creat armata romană a fost Gaius Marius. În anul 107 î.H., Marius a devenit consul, fiind trimis să-l înlocuiască pe comandantul care lupta în războiul numidian. Înainte reformei lui Marius, Gaius Gracchus a făcut
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
repararea relației cu Zero, dar neînțelegerea să îi determină să formeze un acord bazat pe obiective comune, care este pur cum ar fi de afaceri. Cand vânătorii se revoltă împotriva lui Kaien în încercarea de al opri pe Kaname, Yuki afirmă ca să-l oprească singură pe Kaname. Cu toate acestea, ea a spus, de asemenea, ca Zero ar fi o piesă în jocul lui Kaname, el va juca un rol în care se va duce să o întâlnească. Yuki este, de
Vampire Knight () [Corola-website/Science/321611_a_322940]
-
macheta lui Codre „arată ca statuia lui Mestrovic după o operație estetică!“, deci că ar fi un plagiat, fiind copiată de Florin Codre după statuia inițială a lui Carol I. Într-un interviu, Florin Codre a respins acuzația de plagiat, afirmând că printr-o expertiză reală, se poate constata cu ușurință, comparând statuia sa cu fotografiile statuii lui Mestrović, că la actuala machetă calul este puternic prin felul în care se înscrie în spațiu și prin morfologia sa, în vreme ce calul lui
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
lui Marș; acesta a remarcat că „Nu este ușor să creezi cântece dintr-un amestec de rock, soul și hip-hop”. Marș a mai recunoscut și că este fan al Aliciei Keys, Jessie J, Jack White și The Saturdays. Pe deasupra, Marș afirmă că munca să alături de alți artiști i-a influențat stilul muzical, spunând că „«Nothin' on You» are o vibrație Motown, în «Billionaire» se aude o chitară acustică ce apropie piesă de muzică reggae, insă cântecul meu preferat este [«Fuck You
Bruno Mars () [Corola-website/Science/321631_a_322960]
-
multe sate. Într-un act domnesc din 13 decembrie 1421, care întărește cedarea unor posesiuni ducesei Ringala, se menționează că domnitorul îi oferă orașele Siret și Volhoveț (în prezent denumit Volovăț) și unele sate din apropiere și „locuri pustii” . Autorii afirmă că sub cuvintele "„locuri pustii”" s-ar presupune teritoriul viitorului oraș. Totuși, actul dat nu face nicio aluzie la Bălți, care ar fi fost donat principesei Ringala . Localitățile menționate în actul domnesc, Siret și Volhoveț, se află la o distanță
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
soarta acestora, administrația locală a editat peste 400 de afișe. Bălțenii depuneau banii la contul Comitetului. Cea mai mică sumă donată constituie 2 lei, 40 de bani, iar cele mai mari era de circa 10000 de lei. Astfel, se poate afirma că la acțiunea dată au participat nu doar bălțenii înstăriți dar și cei nevoiași. În afară de bani, populația aducea la sediul Comitetului făină, ulei vegetal, legume, fructe, mirodenii, sare, plapume, cearșaf, etc. Probabil, Comitetul pentru refugiați a activat până în anul 1923
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
eternă în care vântul nu mai bate și sufletele nemuritoare care merg nexistă fără niciun scop. "The Other Wind" povestește cum este distrus zidul din jurul Tărâmului Pustiit, eliberând sufletele captive și reînnoind ciclul morții și renașterii. Ursula Le Guin a afirmat că ideea Tărâmului Pustiit i-a venit de la "ideea greco-romană a ținutului lui Hades, din unele imagini ale operei lui Dante Alighieri și de la una dintre elegiile lui Rainer Maria Rilke." Dragonii trăiesc, de obicei, în Vestul îndepărtat al Terramării
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
În trecut, Le Guin refuzase oferta lui Hayao Miyazaki de a ecraniza seria, dar, îndrăgind filmele lui, a cedat drepturile studioului Ghibli. Povestea se bazează în principal pe elemente din a treia și a patra carte, dar Le Guin a afirmat că ecranizarea a fost "dezamăgitoare" și "complet diferită" de creația ei.
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
din informațiile lui Trică au fost transmise mai departe, iar aceștia le-au transmis părintelui Ioachim Danciu, care le-a notat în jurnalul său. Având la bază declarațiile celor mentionați anterior, cât și alte informații provenite din alte surse, putem afirma că biserica se află pe actualul amplasament de aproximativ 350-400 ani. În sprijinul acestei afirmații menționăm rapoartele specialiștilor de la Direcția Monumentelor Istorice (studii efectuate la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80), precum și unele descoperiri cu ocazia săpării unor morminte- monede
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
Fortului St. Jean, Carleton a abandonat Montrealul și s-a întors cu corabia la Quebec City, evitând să cadă prizonier. El a sosit la 19 noiembrie și a preluat imediat comanda. După trei zile, a dat o proclamație prin care afirma că toți bărbații din oraș capabili să poarte arme și care nu sunt înarmați vor fi considerați spioni sau rebeli și vor fi tratați ca atare. Celor care refuză li s-a dat patru zile să plece din oraș. Ca
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
au dispărut fizic, fără a putea relata experiențele prin care au trecut. O posibilă explicație a relativei ignorări cu privire la anumite evenimente din istorie o oferă prințul Mihail Sturdza în cartea sa ROMÂNIA ȘI SFÂRȘITUL EUROPEI - AMINTIRI DIN ȚARA PIERDUTĂ, unde afirma: "Uitarea în istorie era, până cam la începutul secolului trecut, un lucru aproape de neînchipuit. Oricât de paradoxal s-ar părea, multiplicarea mijloacelor de informație și de difuziune a făcut posibil acest fapt. Când mii de ziare și de reviste, când
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
Criticul literar Oleksa Romaneț distinge trei cicluri de poezii în opera lui Hariton Borodai: poezii despre natură, versuri dedicate soției și fiului și poezii patriotice (cum ar fi acrostihul "Slavă Ucrainei"). În prefața la volumul "Strevojeni zori", scriitorul Mihail Mihailiuc afirmă că poezia lui Borodai are o tentă antistalinistă, fiind îmbibată de dragoste fierbinte pentru Ucraina asuprită, iar povestirile sale evocă perioada foametei. În anul 2008, Ostap Borodai-Șandru a donat Muzeului Literaturii Ucrainene din regiunea Hmelnițki (Ucraina) toate manuscrisele, cartea pe
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
fost uciși într-o încercare eșuată de salvare. Israelul a răspuns cu un atac aerian și cu focuri de artilerie asupra unor ținte din Liban care au avariat infrastructura civilă libaneză, inclusiv Aeroportul Internațional Rafic Hariri (despre care Israelul a afirmat că a fost folosit pentru importul de armament și pentru aprovizionare), cu o blocadă aeriană și navală, și cu o invazie terestră în sudul Libanului. Hezbollah a lansat mai multe rachete asupra nordului Israelului și a atras armata israeliană într-
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
nu doar linia posturilor Hezbollah”. Pe 12 iulie 2006, guvernul israelian a promis că va „răspunde agresiv și cu asprime celor care au desfășurat acțiunea de astăzi și sunt responsabili pentru aceasta” În comunicatul dat de guvernul israelian s-a afirmat, în parte, că guvernul libanez a fost responsabil pentru acțiunea care a avut punctul de plecare pe teritoriul său". Un colonel israelian în retragere a explicat că motivul atacului a fost acela de a crea o ruptură între populația libaneză
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
cele mai multe ori, cauza decesului pentru civilii din Liban a reprezentat-o „atacurile aeriene fără discriminare ale Israelului” și că avioanele israeliene au țintit autovehiculele în care erau transportați refugiații. Într-un comunicat transmis înainte de publicarea raportului, Human Rights Watch a afirmat că susținerile guvernului isrealian cu privire la folosirea civililor ca scuturi umane de către Hezbollah nu au fundament. Directorul executiv al Human Rights Watch, Kenneth Roth, a supus că situațiile în care Hezbollah-ul a operat în satele civile au fost "„rare”". „Din contră
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
pe un civil, așa cum legile războiului o cer”". În raportul final, publicat pe 30 ianuarie 2008, Comisia Winograd numită de guvernul israelian a concluzionat că Armata Israeliană nu a comis încălcări ale normelor legale sau crime de război așa cum au afirmat Human Rights Watch, Amnesty International și alte organizații neguvernamentale. Dovezile arată că Armata Israeliană nu a urmărit obiective civile, spre deosebire de Hezbollah, și că falsele afirmații ale organizațiilor neguvernamentale și termenul de «crime de război» nu au niciun fundament. Același raport
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
Nasrallah, au arătat cadavrele unor luptători Hezbollah, filmări ale atacurilor israeliene și echipament militar capturat. Conflictul a generat îngrijorarea întregii lumi cu privire la pagubele produse infrastructurii și cu privire la riscul de adâncire a crizei. Administrațiile Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Germaniei Australiei și Canadei au afirmat că Israelul are dreptul de a se apăra. Administrația Statelor Unite ale Americii a răspuns prin autorizarea unei cereri formulate de Israel pentru transportarea rapidă a bombelor teleghidate de mare precizie, dar nu a făcut publică această decizie. Președintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
Israelului de a se apăra. Dintre națiunile din Orientul Mijlociu, Iranul, Siria și Yemenul au anunțat că sprijină Hezbollah-ul, în timp ce Liga Arabă, Egiptul și Iordania au făcut declarații prin care au criticat acțiunile Hezbollah-ului și au susținut interesele Libanului. Arabia Saudită a afirmat că Hezbollah-ul este principalul vinovat, iar Egiptul, Iordania, Kuweitul, Irakul, Autoritatea Națională Palestiniană, Emiratele Arabe Unite și Bahreinul au fost de acord cu opinia Arabiei Saudite conform căreia acțiunile organizației Hezbollah au fost "„neaștepate, nepotrivite și iresposabile”". Multe proteste și demonstrații organizate
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
12 august 2006 și de guvernul israelian pe 13 august 2006. Încetarea focului a intrat în vigoare pe 14 august 2006 la ora 8 AM (5 AM GMT). Înainte de încetarea focului cei doi membri ai cabinetului libanez din partea Hezbollah au afirmat că milițiile lor nu vor fi dezarmate în zona din sudul Râului Litani, în conformitate cu cele spuse de un alt membru al guvernului libanez, în timp ce un oficial aflat la conducerea organizației Hezbollah a negat orice intenție de dezarmare în regiunea de
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
decenii. În 2008 Ehud Barak, noul ministru al apărării care i-a succedat lui Perez, a declarat că războiul nu a reușit să dezarmeze Hezbollah-ul și că grupul este și mai bine înrădăcinat în sudul Libanului, iar mai târziu a afirmat că "„Hezbollah-ul este mai puternic decât oricând și are mai multe rachete decât la începutul conflictului din vara anului 2006”". Mai târziu a observat că „descurajarea (indusă de israeliani) încă există” În martie 2007, în urma presiunilor făcute de familiile îndoliate
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
o creștere a efortului”". Potrivit Raportului Comisiei Winograd, al doilea război libanez a fost privit ca o "„ocazie pierdută”." S-a opinat că "„Israelul a inițiat un război lung, care s-a sfârșit fără o victorie militară evidentă”." Raportul a afirmat că "„o organizație semi-militară formată din câteva mii de oameni a opus rezistență, pentru o perioadă de câteva săptămâni, celei mai puternice armate din Orientul Mijlociu, care s-a bucurat de o superioritate aeriană deplină, de resurse umane și de avantaje
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]