55,287 matches
-
Declarația Balfour din 2 noiembrie 1917 a fost o declarație oficială de politică extenă a guvernului Regatului Unit prin care se afirma că: Declarația a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de " „... simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”". Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor londonezi Chaim Weizmann și Nahum Sokolow. Ei ceruseră reconstituirea Palestinei ca singurul cămin național evreiesc. Declarația Balfour s-
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
noiembrie este comemorată cu fast în Israel și în diaspora evreiască ca „Ziua Balfour”. Aceeași zi este amintită cu tristețe în toate statele arabe moderne În 1896, ziaristul austro-ungar Theodor Herzl a publicat "Der Judenstaat" („Statul Evreilor”), în care a afirmat că singura soluție pentru „Problema Evreiască” din Europa, inclusiv a antisemitismului în creștere, era înființarea unui stat evreiesc. "Der Judenstaat" a fost certificatul de naștere al mișcării politice a sionismului. Un an mai târziu, Herzl a fondat Organizația Sionistă (ZO
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
britanic au admis că era posibilă crearea unui stat evreiesc, în condițiile în care în zonă evreii ar fi ajuns să reprezinte majoritatea populației</ref> Prima versiune a declarație, conținută într-o scrisoare a lui Rothschild către Balfour se făcea afirma că „Palestina ar trebui reconstituită drept cămin național pentru poporul evreu”. În textul final s-a făcut o mică modificare, „În Palestina ....”, al cărei scop era sublinierea faptului că nu toată regiunea urma să fie destinată constituirii căminului național evreiesc
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
trimisă celor interesați, iar, în luna octombrie, cabinetul britanic a primit răspunsuri de la diferitele comunități evreiești. În acea perioadă, guvernul Imperiului Britanic a făcut numeroase promisiuni pentru perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31 octombrie 1917, Balfour a afirmat că o declarație favorabilă aspirațiilor sioniste ar permite Marii Britanii să ducă o „propagandă extrem de folositoare atânt în Rusia, cât și în America”. După această ședință, aviația britanică a lansat foi volante cu textul declarației în idiș deasupra Gremaniei. Henry McMahon
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
nu a fost menționată în mod explicit. Regiunea litorală mediteraneană, care face parte în zilele noastre din Liban, era destinată să facă parte din viitorul mandat francez. După terminarea războiului, dimensiunile acestei zone litorale a devenit subiect de dispută. Hussein afirma că arabii din Beirut se vor opune puternic izolării lor de orice stat arab viitor, dar nu a adus niciodată în discuție problemele Palestinei sau Ierusalimului. Chaim Weizmann avea să noteze în cartea autobiografică "Trial and Error" că Palestina a
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
și britanici și permitea internaționalizarea Palestinei. Hussein a aflat despre acest acord de la emisarii guvernului rus în decembrie 1917, dar temerile sale au fost împrăștiate de două telegrame trimise de Reginald Wingate, Înaltul comisar britanic al Egiptului, prin care se afirma că promisiunile britanice făcute arabilor rămân valabile, iar Acordul Sykes-Picot nu era decât un document de lucru, nu un tratat oficial. După cu scrie Isaiah Friedman, Hussein nu a fost deranjat de publicarea Declarației Balfour și pe 23 martie 1918
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
în discuție. Hogarth a raportat șefilor săi că Hussein „nu va accepta un stat evreiesc independent în Palestina”. Nemulțumirea arabilor față de intențiile Aliaților au dus la emiterea în anul 1918 a Declarațiilor celor șapte și a Declarației anglo-franceze. Declarația anglo-franceză afirma că sprijină „... eliberarea completă și finală a popoarelor care au fost oprimate atâta vreme de turci și stabilirea guvernelor naționale și a administrațiilor a căror autoritate rezultă din exercitarea liberă a inițiativei și alegerii populațiilor indigene” În perioada negocierilor McMahon-Hussein
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
administrațiilor a căror autoritate rezultă din exercitarea liberă a inițiativei și alegerii populațiilor indigene” În perioada negocierilor McMahon-Hussein, funcția de ministru de externe era ocupată de Edward Grey. În timpul unui discurs din Camera Lorzilor pe 27 martie 1923, el a afirmat că are mari îndoieli cu privire la valabilitatea interpretării guvernului britanic cu privire propunerilor pe care el le făcuse ca ministru de externe lui Hussein în 1915. El a mai cerut de asemenea ca toate înțelegerile secrete cu privire la Palestina să fie făcute
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
declasificare, au putut fi cercetate documentele guvernului britanic din acea perioadă. Printre acestea se află minutele comitetului guvernamental pentru problemele Orientului prezidat de George Curzon. În ședința din 5 decembrie 1918, ședință la care a participat și Balfour, Curzon a afirmat că Palestina se află pe lista regiunilor pentru care Marea Britanie s-a obligat să le sprijine să fie „arabe și independente”. Profesorul Universității Georgetown Carroll Quigley în lucrarea sa „The Anglo-American Establishment”, publicată postum, a afirmat că Declarația Balfour a
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
și Balfour, Curzon a afirmat că Palestina se află pe lista regiunilor pentru care Marea Britanie s-a obligat să le sprijine să fie „arabe și independente”. Profesorul Universității Georgetown Carroll Quigley în lucrarea sa „The Anglo-American Establishment”, publicată postum, a afirmat că Declarația Balfour a fost concepută de fapt de Alfred Milner. Quigley scrie că „Această declarație, care este cunoscută dintotdeauna ca Declarația Balfour, ar trebui numită mai degrabă "Declarația Milner", de vreme ce Milner a fost adevăratul autor al documentului și a
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
aspirațiilor sioniste. Lloyd-George avea să scrie în memoriile sale că atunci când l-a întâlnit pe Weizmann în 1916, acesta din urmă i-a prezentat concepția sa cu privire repatrierea evreilor pe „pământul sfânt pe care ei îl făcuseră faimos”. Lloyd-George afirmă în continuare că aceasta a fost momentul în care s-au pus bazele vestitei declarații cu privire la căminul național evreiesc în Palestina și, că de îndată ce a ajuns să ocupe funcția de premier, a discutat această problemă cu Balfour, ministrul de externe
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
de interesele arabilor. Publicul și guvernul britanice au ajuns treptat să tot mai nefavorabile angajamentelor luate pentru susținerea sionismului. În februarie 1922, Winston Churchill i-a telegrafiat lui Herbert Samuel, Înaltul Comisar pentru Palestina, cerându-i să facă economii. Churchill afirma în telegramă că ostilitatea față de politica sionistă din Palestina este în creștere în ambele camere al parlamentului. El mai afirma că este tot mai greu să fie combătute opoziția contribuabililor britanici împovărați de taxe față de impunerea în Palestina a unei
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
februarie 1922, Winston Churchill i-a telegrafiat lui Herbert Samuel, Înaltul Comisar pentru Palestina, cerându-i să facă economii. Churchill afirma în telegramă că ostilitatea față de politica sionistă din Palestina este în creștere în ambele camere al parlamentului. El mai afirma că este tot mai greu să fie combătute opoziția contribuabililor britanici împovărați de taxe față de impunerea în Palestina a unei politici nepopulare. John Evelyn Shuckburgh, funcționar al noului departament al Orientului Mijlociu al ministerului de externe, a descoperit la un
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
fi trebuit să se bucure de un regim special. Explicația cea mai cuprinzătoare pe care a putut să o dea ministerul de externe cu privire la originile Declarației Balfour putea fi găsită într-o notiță „neoficială” din ianuarie 1923, în care se afirma că se cunosc foarte puține despre cum a primit formă politica reprezentată de declarație. Se afirma că patru-cinci oameni în conceperea acestei declarații, printre ei putându-se număra Weizmann și Sokolow și, poate din umbră, lordul Rothschild. Documentul Foreign Office
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
putut să o dea ministerul de externe cu privire la originile Declarației Balfour putea fi găsită într-o notiță „neoficială” din ianuarie 1923, în care se afirma că se cunosc foarte puține despre cum a primit formă politica reprezentată de declarație. Se afirma că patru-cinci oameni în conceperea acestei declarații, printre ei putându-se număra Weizmann și Sokolow și, poate din umbră, lordul Rothschild. Documentul Foreign Office considera că, aparent, majoritatea negocierilor fuseseră purtate fără consemnarea lor în acte oficiale, ci cel mult
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
fost zădărnicită de cererile abuzive ale lui Mussolini de pe 28 octombrie 1940. Dictororul italian a cerut să i se permită să ocupe puncte strategice din Grecia. Replica concisă a lui Metaxas a fost „"Alors, c'est la guerre"”. Tradiția populară afirmă că Metaxas ar fi răspuns cu un singur cuvânt: „Ohi (Nu)”. Ziua Ohi este sărbătorită până în zilele noastre. Ca răspuns la refuzul grecilor, trupele italiene staționate în Albania au declanșat războiul greco-italian. Mulțumită unei pregătiri corespunzătoare a armatei în perioada
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
acestea, eșantioanele lui Patterson erau permanent și incontrolabil contaminate cu doze mari de plumb din atmosferă, oriunde ar fi fost expuse la aer. Acesta a fost motivul care l-a determinat să creeze un laborator steril- primul din lume, după cum afirmă unele surse. Patterson a avut nevoie de șapte ani de muncă și răbdare numai ca să facă rost și să măsoare mostrele potrivite pentru testele finale. În vara lui 1953, și-a luat specimenele și s-a dus la "Argonne National
Clair Patterson () [Corola-website/Science/320843_a_322172]
-
fost una din numeroasele cauze care a alimentat nepopularitatea Mariei Antoaneta. În 1780, soțul ei a acordat titlul de duce de Polignac soțului Gabriellei, o altă sursă de iritare pentru curteni. La sfârșitul anilor 1780, mii de pamflete pornografice au afirmat că Gabrielle ar fi amanta lesbiană a reginei și deși nu au existat dovezi să susțină aceste acuzații, au făcut pagube incomesurabile prestigiului monarhiei. În 1782, guvernanta copiilor Franței, Victoire de Rohan, prințesă de Guéméné și soția lui Henri Louis
Yolande de Polastron () [Corola-website/Science/320867_a_322196]
-
în continuare refugiați, în 2013, iar în ianuarie, 2013, ONU estima că erau 547.550 de persoane strămutate în interiorul țării, o creștere cu 25% de la 447.547 de persoane strămutate în ianuarie 2012 o cifră declarată de Amnesty International, care afirma că sute de afgani au fost forțați să-și părăsească casele lor de zi cu zi în cursul anului 2012. Din 1996-1999, talibanii au controlat 96% din câmpurile de mac din Afganistan și au făcut din opiu cea mai mare
Războiul din Afganistan (2001-prezent) () [Corola-website/Science/320879_a_322208]
-
Iraclie a fost hirotonit ca preot de către episcopul Eugenie Hacman. Primul său loc de păstorire a fost în satul de huțani Șipotele Sucevei din ocolul Câmpulungului Rusesc, unde a slujit ca paroh între anii 1850-1857 și 1859-1865. Istoricul Ion Nistor afirmă că episcopul Eugenie l-a rânduit într-un sat huțănesc ca pedeapsă pentru corespondențele sale în care combătea atitudinea antiromânească care se instalase în biserica din Bucovina în perioada arhipăstoririi episcopului Hacman. După cum își amintea mai târziu Iraclie Porumbescu, locuința
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
biserica a fost vandalizată de armatele sovietice care au ocupat România. Soldații sovietici au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea (din tabloul pictat pe pereții bisericii), precum și în candela din fața altarului. În anul 2008, preotul paroh afirma că biserica are nevoie de restaurare, pereții săi fiind crăpați foarte rău într-o parte din cauza alunecărilor de teren. De asemenea, pictura începea să se degradeze. Biserica "Sf. Voievozi" din Ipotești este construită în stil moldovenesc din piatră adusă de la
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
din cadrul Bibliei ebraice derivă de la Deuteronomist, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a plasat un stâlp al Așerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia „a distrus locurile înalte, a spart stâlpii și a spart
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
această asociere fermă cu cultul regilor ar putea lămuri dispariția completă a zeiței atunci când monarhia a dispărut. William G. Dever a sugerat că Așerah era adorată drept Împărăteasa cerului (evreii coceau mici prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei), dar John Day afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «Împărăteasa cerului» sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul.” Figurinele Așerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând popularitatea cultului ei din cele
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) Amihai Mazar afirmă că Iahve avea o nevastă în religia tradițională israelită, conform celei mai vechi inscripții care-l menționează pe Iahve. O stelă care se află acum la Luvru, descoperită de către Charles Huber în 1883 în oaza antică a Temei (Tayma actuală
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]