53,335 matches
-
mistificată.” Se mai rețin, de asemenea, câteva considerații privind „metodologia cronicii literare”: calitățile acesteia ar fi întinderea („«scara» la care se efectuează discuția unei cărți”; „Cronica-pilulă nu servește nimănui”), contextualizarea (situarea operei comentate într-un „gen proxim”), deschiderea către dialog critic (cronica e văzută ideal ca „o discuție deschisă” între participanți). Altfel, pentru câmpul politicii culturale a timpului trebuie menționate reproșurile unor critici privind prudența lui R. în orientarea tirului, țintele lui fiind selectate preponderent din rândul criticilor tineri, lipsiți de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Toma Pavel despre „călinescianism” ca fenomen epigonic: deși perspectiva este lucidă și echilibrată, epoca l-a receptat fie drept scandalos, fie plin de curaj. Următoarele volume de cronici - Colocvial (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), Explorări în actualitatea imediată (1978), Noi explorări critice (1982), De la imperfect la mai puțin ca perfect (1987), Nu numai despre critici (1990), Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști” (1997), Ultime explorări critice (2000) - variază tipul de sumar în funcție de literatura momentului. Structurarea actualității nu se face într-un sens eterogen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
curaj. Următoarele volume de cronici - Colocvial (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), Explorări în actualitatea imediată (1978), Noi explorări critice (1982), De la imperfect la mai puțin ca perfect (1987), Nu numai despre critici (1990), Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști” (1997), Ultime explorări critice (2000) - variază tipul de sumar în funcție de literatura momentului. Structurarea actualității nu se face într-un sens eterogen sau aleatoriu, ci pe direcția unor „campanii” (cuvântul este al criticului): intră în vizor, succesiv sau simultan, romanul politic din deceniul al optulea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
numai despre critici (1990), Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști” (1997), Ultime explorări critice (2000) - variază tipul de sumar în funcție de literatura momentului. Structurarea actualității nu se face într-un sens eterogen sau aleatoriu, ci pe direcția unor „campanii” (cuvântul este al criticului): intră în vizor, succesiv sau simultan, romanul politic din deceniul al optulea, prelungirile poeziei șaizeciste, Școala de la Târgoviște, echinoxiștii, optzeciștii, chiar un segment al nouăzecismului, și, desigur, criticii. Cu interes constant și prietenie nedezmințită au fost urmăriți reprezentanții Cercului Literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini adunându-i „zicerile”, dintre care, multe, au intrat în circuitul oral. O culegere, Întâlniri cu clasicii (1998 ; Premiul Uniunii Scriitorilor), rezumă activitatea de prefațator a criticului, și nu numai. „Întâlnirile” sunt fericite măcar prin spiritul dezinhibat și prin stilistica neconvențională care le organizează. Comentatorul de proză a îngrijit și două antologii care includ, într-o selecție greu de contestat, piese importante ale producției nuvelistice din perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
folosea cuvântul ca pe un mulinet care știa să rănească fără a ucide; fraza lui era floretă, nu iatagan. De altfel, aceste fraze erau adevărate tezaurizări de limbă română sprințară, abundentă, neașteptată și consistentă în chiar întortocherile ei. Nici metoda critică nu diferea de acest model general. Tipică pentru criticul nostru rămâne maniera de a aborda „critica criticii”. Aici găsesc eu partea cea mai modernă a lui Regman, înțelegerea aceasta a felului în care orice carte e construită pe altă carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
SCRIERI: Confluențe literare, București, 1966; Cărți, autori, tendințe, București, 1968; Cică niște cronicari..., București, 1970; Selecție din selecție, București, 1972; Agârbiceanu și demonii. Studiu de tipologie literară, București, 1973; Colocvial, București, 1976; Explorări în actualitatea imediată, București, 1978; Noi explorări critice, București, 1982; De la imperfect la mai puțin ca perfect, București, 1987; Nu numai despre critici, București, 1990; Ion Creangă. O biografie a operei, București, 1995; Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști”, București, 1997; Reflexii și reflexe, pref. Alexandru Paleologu, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
ca perfect, București, 1987; Nu numai despre critici, București, 1990; Ion Creangă. O biografie a operei, București, 1995; Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști”, București, 1997; Reflexii și reflexe, pref. Alexandru Paleologu, București, 1997; Întâlniri cu clasicii, București, 1998; Ultime explorări critice, București, 2000. Ediții, antologii: Pavel Dan, Scrieri, pref. edit., București, 1965; Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, I-II, pref. edit., București, 1971; Nuvela și povestirea românească contemporană (1944-1974), pref. edit., București, 1974; Nuvela și povestirea românească în deceniul opt, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
434-439; Ungheanu, Lecturi, 336-341; Mihăilescu, Conceptul, II, 115-118; Zaciu, Lancea, 233-237; Grigurcu, Critici, 272-297; Martin, Paranteze, 145-149; Tomuș, Mișcarea, 297-299; Felea, Prezența, 11-15; Mircea Popa, Cornel Regman sau Demonul negației, ST, 1984, 11; Dobrescu, Foiletoane, III, 145-152; Florin Faifer, Expertize critice, CRC, 1990, 17; Cornel Ungureanu, Profesiunea: cronicar literar, O, 1990, 25; Aurel Martin, Profil critic, RL, 1990, 35; Grigurcu, Peisaj, I, 57-65; Mihai Dragolea, Hărnicia de după ovații, VTRA, 1993, 9; Ștefan Aug. Doinaș, Starea de critică, JL, 1994, 39-42; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Paranteze, 145-149; Tomuș, Mișcarea, 297-299; Felea, Prezența, 11-15; Mircea Popa, Cornel Regman sau Demonul negației, ST, 1984, 11; Dobrescu, Foiletoane, III, 145-152; Florin Faifer, Expertize critice, CRC, 1990, 17; Cornel Ungureanu, Profesiunea: cronicar literar, O, 1990, 25; Aurel Martin, Profil critic, RL, 1990, 35; Grigurcu, Peisaj, I, 57-65; Mihai Dragolea, Hărnicia de după ovații, VTRA, 1993, 9; Ștefan Aug. Doinaș, Starea de critică, JL, 1994, 39-42; Ion Simuț, Un sceptic incurabil, JL, 1994, 39-42; Gheorghe Grigurcu, Adnotări la Cornel Regman, JL, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
care le evaluează ca având potențial explicativ mic și va încerca să se acomodeze în grupul de abordări care modelează cel mai bine tema sa de studiu, conform formulării și circumscrierii pe care le-a dat-o. Bibliografia trebuie citită critic și folosită critic. Modul în care abordăm teoretic și/sau empiric o temă, enunțurile admise ca adevărate, termenii și conceptele pe care le utilizăm, felul în care conceptualizăm relațiile dintre acestea, metodele și tehnicile de analiză, interpretare și modelare empirică
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
ca având potențial explicativ mic și va încerca să se acomodeze în grupul de abordări care modelează cel mai bine tema sa de studiu, conform formulării și circumscrierii pe care le-a dat-o. Bibliografia trebuie citită critic și folosită critic. Modul în care abordăm teoretic și/sau empiric o temă, enunțurile admise ca adevărate, termenii și conceptele pe care le utilizăm, felul în care conceptualizăm relațiile dintre acestea, metodele și tehnicile de analiză, interpretare și modelare empirică, altfel spus, metodologia
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
aflăm structura latentă a datelor. Matricea de covarianță este recomandată atunci când dorim să facem comparații între grupuri: corelațiile, care sunt măsuri standardizate folosind standarde specifice grupului, vor face invariante valori care sunt diferite de la grup la grup. Una dintre asumpțiile critice ale analizei factoriale, de natură conceptuală, este aceea că între variabilele observate există suficientă corelație pentru a avea sens să realizăm o analiză factorială. Dacă între variabile nu există corelație substanțială, atunci nu are rost să căutăm factori comuni care
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
dintre variabile se singularizează printr-o saturație factorială semnificativ mai ridicată decât celelalte variabile care saturează un factor, soluția este imediată. Atunci când însă mai multe variabile au saturații ridicate pentru același factor, selecția este mai dificilă. Analistul trebuie să examineze critic fiecare dintre aceste variabile și să se bazeze pe cadrul teoretic al studiului său, care poate să sugereze în mod logic mai degrabă o variabilă decât alta. Pe de altă parte, criteriul validității și al încrederii datelor pentru fiecare variabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
social este mai mare). Urmărind dispunerea lor după prima dimensiune, se observă constituirea unei elite alcătuite din mai mulți universitari (Papahagi, Pop, Zaciu ș.a.). O alta este constituită din ocupanții unor poziții în instanțele instituționalizate ale câmpului (Poantă - redactor și critic la revista Steaua; Opriță - fost redactor-șef adjunct al editurii Dacia, în 1997 diplomat; Bădescu - fost director al Teatrului Național Cluj, cu funcție politică în vechiul regim, aflat în diplomație în 1997; Cubleșan, Buzura, Rău, Savu ș.a.). Este interesant că
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
stare caracteristică perioadei de activitate a chiropterelor, în care temperatura lor corporală coboar coboară ziua sub valoarea din timpul nopții. A Acest proces adaptativ le permite ca, în perioadele de repaus, să-și conserve energia atât de necesară în momentele critice ale ciclului biologic. Astfel, letargia diurn în momentele critice ale ciclului biologic. Astfel, letargia diurnă estivsală și hibernală sunt două st st st stări pe care liliecii le folosesc în momente diferite din an, dar în cadrul aceleiași s strategii generale
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
temperatura lor corporală coboar coboară ziua sub valoarea din timpul nopții. A Acest proces adaptativ le permite ca, în perioadele de repaus, să-și conserve energia atât de necesară în momentele critice ale ciclului biologic. Astfel, letargia diurn în momentele critice ale ciclului biologic. Astfel, letargia diurnă estivsală și hibernală sunt două st st st stări pe care liliecii le folosesc în momente diferite din an, dar în cadrul aceleiași s strategii generale de supravețuire. Ransom (1990) consideră că principala diferență dintre
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Craiova” (pe care le-a condus între 1971 și 1982), „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Analele Universității București”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Limbă și literatură”, „Arhivele Olteniei”, „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Glasul Bucovinei”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „Jurnalul literar”, „Analele Bucovinei”. Spirit meticulos, Ț. a avut grijă să adune, în perioada cât a ocupat funcții înalte în nomenclatura comunistă, copii după scrisori, rapoarte, tot felul de documente de la cei cu care a intrat în contact, unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
edit., București, 1995; Teodor V. Ștefanelli, Radu I. Sbiera, Samoil I. Isopescu, Amintiri despre Eminescu. Profesori și colegi bucovineni ai lui Eminescu, pref. și postfața edit., Craiova, 1996; Iulian Vesper, Memorii, pref. edit., București, 1999. Repere bibliografice: George Muntean, Ediții critice de folclor, RL, 1972, 5; Valentin F. Mihăescu, Un scriitor de tranziție, LCF, 1975, 21; Marin Beșteliu, „Grigore H. Grandea”, R, 1977, 6; Piru, Debuturi, 24-26; Eugen Negrici, Sentimentul autenticității, R, 1987, 2; Teodor Vârgolici, Alice Călugăru, „Scrieri”, VR, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Ciurezu, „Cuvântul libertății”, 1996, 21-22 ianuarie; Florin Constantiniu, Mihail Roller voia să suprime și numele de român, „Curierul național magazin”, 1996, 234; Geo Șerban, Poetul și filosoful Lucian Blaga în slujba diplomației, LCF, 1996, 14; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 66-70; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Constantin Cubleșan, Amurgul demiurgilor ieri și azi, ST, 1998, 4-5; Ion Bălu, „Amurgul demiurgilor”, APF, 1998, 6; Z. Ornea, Luminițe în întuneric, RL, 1998, 28; Mihai Ungheanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
le deducem din mesajul și modul de a fi al interlocutorului 29". Putem vorbi de un stil dominant/supus, autoritar/lipsit de prejudecăți. Stilul comunicativ include faptul de a fi prietenos, de a fi mediator între oameni, de a fi critic, sfătuitor, de a lua atitudine, de a pune întrebări. Cel mai adesea oamenii nu sunt conștienți de stilul propriu de comunicare, unii ascunzându-se sub masca comunicării conștiente (cei care încearcă să facă o anumită impresie). Rezolvarea incertitudinii sau a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
volumul anului 2000 al International and Intercultural Communication Annual, editat de Alberto Gonzalez și Dolores V. Tanno încearcă să identifice și să confrunte provocările în ceea ce privește criticile acțiunii retorice atunci când studiul conține tradiții și practici culturale, dorindu-se crearea de posibilități critice interculturale. Perspective critice specifice (postmoderne, etnografice, istorice) sunt relaționate cu criticismul retoric intercultural. În Handbook of International and Intercultural Communication, 2001, editorii Gudykunst și Bella Mody explorează comunicarea cross-cultural, interculturală și internațională, și dezvoltarea comunicării. În 2003 a apărut Cross-Cultural
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
al International and Intercultural Communication Annual, editat de Alberto Gonzalez și Dolores V. Tanno încearcă să identifice și să confrunte provocările în ceea ce privește criticile acțiunii retorice atunci când studiul conține tradiții și practici culturale, dorindu-se crearea de posibilități critice interculturale. Perspective critice specifice (postmoderne, etnografice, istorice) sunt relaționate cu criticismul retoric intercultural. În Handbook of International and Intercultural Communication, 2001, editorii Gudykunst și Bella Mody explorează comunicarea cross-cultural, interculturală și internațională, și dezvoltarea comunicării. În 2003 a apărut Cross-Cultural and Intercultural Communication
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a culturii acestora, precum și prezentul, ceea ce îi determină să-și trăiască viața de la o zi la alta, fără a face planuri importante pentru viitor. Concepția despre lume (worldview), cu diferențe notabile de la o cultură la alta, este un alt element critic al tranzacțiilor interculturale. Aceasta reprezintă orientarea culturală către lucruri precum Dumnezeu, natură, viață, moarte, univers și alte teme filosofice legate de "ființare". Aceasta ne ajută să ne plasăm în univers, are rădăcini atemporale și reprezintă fundamentul oricărei culturi, pe care
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
unei diagnoze semantice europene pentru identificarea cadrului general în care sunt înțelese dialogurile interculturale în Europa. La solicitarea UNESCO, etnologul Claude Lévi-Strauss demonstrează bazele rasismului și ale colonialismului în eseul din 1952 cu titlul Race et histoire. El aduce o critică evoluționismului ca principiu pentru că acesta reclamă necesitatea unui progres continuu, însemnând chiar mutații, însă Lévi-Strauss concluzionează că nu există o direcție unică a progresului și nici o civilizație exemplară, care să poată susține principiul evoluționismului. Mai mult, el consideră evoluționismul a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]