51,558 matches
-
Începe acțiunea propriu zisă a romanului. Fiecare dintre personajele romanului pot fi considerate părinți ai Otiliei, pentru că, Într-un fel sau altul, Îi hotărăsc destinul. De pildă, moș Costache Își exercită lamentabil rolul de tată, deși nu este lipsit de sentimente față de ea. El se gândește la viitorul ei, vrea chiar să o Înfieze, dar amână la nesfârșit gestul de teama Aglaei, sora lui. Și Pascalopol, moșierul blazat, mărturisește că În iubirea pentru Otilia Îmbină pasiunea cu paternitatea. Tema moștenirii este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deveniți, la final doar niște victime nevinovate. Pe acest plan se află Felix și Otilia. Dragostea dintre cei doi nu se va Împlin, pentru că În calea acesteia se așază o mulțime de obstacole. Mai Întâi, Otilia are pentru Pascalopol un sentiment de care nu se poate lipsi, pentru că el i-a fost singura bucurie a copilăriei. Bătrânul moșier, probabil și el o victimă a neîmplinirii erotice, are față de Otilia, la vremea copilăriei acesteia, o dragoste paternă, dar odată cu trecerea anilor trăiește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a neîmplinirii erotice, are față de Otilia, la vremea copilăriei acesteia, o dragoste paternă, dar odată cu trecerea anilor trăiește cu iluzia unei Împliniri erotice târzii, fără a cântări nici el consecințele. La un moment dat, Felix trăiește față de Pascalopol un Îndreptățit sentiment de gelozie și Îi cere Otiliei să Înceteze legătura cu el. Desigur, Încetarea relației Otilia - Pascalopol este una dramatică, dar temporală. Bătrânul moșier Îi invită pe cei doi Îndrăgostiți la moșia lui din Bărăgan, unde se pare că lucrurile se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o idee abstractă. Ceea ce caracterizează pe indivizi este interesul personal, să nu-i zicem, egoist) fără să se mai gândească și la alții, el se consideră o victimă a nedreptăților sociale, iar față de Moromete nu putea să afișeze un alt sentiment. Moromete Îl Înțelege Întrucâtva pe Țugurlan și poartă cu el discuții. Din acel moment, neîndreptățitul la Împropietărire Își schimbă părerea și face chiar aprecieri pozitive la adresa acestuia, considerându-l „un țăran sănătos care avea copii sănătoși și care gândea inteligent
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
averea, umple chimirul cu bani și merge să se Împace cu feciorii plecați să-și caute un alt viitor, dar Întoarcerea nu mai este posibilă, chiar dacă el lasă ușa larg deschisă ca ei să-l urmeze. Se vede Însă că sentimentul dezrădăcinării și al Înstrăinării nu mai funcționa la vremea aceea și naratorul știe bine acest lucru, deși nu putem nega o mică doză de idilism. Pragmatismul lui Moromete nu se reduce nici atunci când Își vede amenințată existența lui ca țăran
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
târziu.” Astfel se pregătește trecerea spre spațiul irealului. Episodul al doilea, cel mai lung dintre toate, dezvoltă planul secund și sporește ambiguitatea textului. Grădina „țigăncilor” se constituie În contrast cu lumea din care vine Gavrilescu, „neașteptată, nefirească răcoare”, provocându-i un „infinit sentiment de tristețe”. Eroul este Întâmpinat de o fată care Îl aștepta „parcă ascunsă de mult pândindu-l”, iar baba, ca miticul Cerber, trăiește În afara timpului. Toate acestea nu sunt semne ale unei schimbări existențiale pentru Gavrilescu. El nu sesizează trecerea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
virulența excepționala a criticii sale. Intradevăr, omenirea, așa cum ne e Înfațișată de acest autor, pare a nu merita să existe. Personajele sale sunt niște exemplare umane În așa măsură degradate, Încât nu ne lasă nici o speranță. [...] Niciodată stăpânite de un sentiment de culpabilitate, nici de ideea vreunui sacrificiu, nici de vreo alta idee, [...] aceste personaje cu conștiința uimitor de liniștita sunt cele mai josnice din literatura universala”. (4) Această viziune a personajelor comice este confirmată de Caragiale Însuși, când se Întreba
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lume?”. Oamenii sunt copleșiți de problemele vieții și-și uita „frații”, pierd din vedere faptul că sunt semeni și sunt supuși aceleiași condiții de muritori, „neglijezi azi, neglijezi mâine, ajungi să nu-ți mai vezi fratele”, pierzând astfel din vedere sentimente profunde, relațiile firești cu cei apropiati etc. Doi figuranti, Pescarul I și Pescarul II, fiecare cu câte o bârna În spate, „nu scot nici un cuvânt”, sunt surzi și muți (mitul Sisif), simbolizează pe oamenii ce-și duc povara data de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
există ferestre ele trebuie inventate(...) De ce oamenii Își pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?” (5) Peștii reprezintă o lume a tăcerii, unde nu funcționează nici unul din atributele umane, și mai ales nevoia de comunicare cu ceilalți, sentimentul solidarității, dorința de libertate. Toate acestea nu sunt iluzii deșarte, imperative ale ființei superioare. Iona caută ieșirea din labirint, Întruchipând asaltul umanității Împotriva tiraniei tăcerii prin săparea de fereste În pereții mistuitori ai peștilor, simboluri ale orizonturilor deschise În zidurile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
greșit-o. Trebuia s-o ia În altă parte.” Concluzii: a. În final, Iona se sinucide (gestul sinuciderii) rostind: „Răzbim noi cumva la lumină.” Această replică a dat naștere la diferite interpretări. Eroul aspiră spre un „dincolo intangibil”, biologic vorbind. Sentimentul singurătății metafizice este trăit acut În mijlocul unei lumi condamnate la absența dialogului (comunicării). Iona devine astfel un simbol al tragismului purificator. Prin el, Marin Sorescu se raportează la marii dramaturgi europeni de care totuși se disociază printr-o mare doză
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
omului”etc. În poezia erotică se resimte o vagă influența eminesciană. Poezii de dragoste Întâlnim În volumele „Cuvinte potrivite” („Melancolie”, „Toamna”, „Despărțire”, „Creion” („Obrajii tăi mi-s dragi”) și volumul „Versuri de seară”. Două atitudini se pot defini În trăirea sentimentului de dragoste: a. una de amânare a clipei erotice („Melancolie”, „Creion”) b. o Împlinire erotică urmărită și exprimată În ambianța universului casnic, unde natura vegetală și animală, În toată bogăția, varietatea și splendoarea ei, nu poate lipsi. Femeia e stăpâna
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
atotputernice a zeilor; doar zeii puteau fixa eternul, nicidecum mintea finită a omului. În Apus întâlnim „o cooperațiune socială bazată pe o identitate de deprinderi sufletești: viața politică și morală, activitatea științifică și creațiile artistice urmează un fir de continuitate. Sentimentul responsabilității este înrădăcinat în sufletul fiecărui cetățean. Cetățeanul deliberează asupra afacerilor de stat, fiindcă deliberarea acolo este posibilă și rodnică” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 128). Opinia publică este o realitate ce se impune datorită metodei lor de cugetare, transformată în deprindere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de aceasta, guvernul local a pregătit 12 prostituate în domeniul prevenirii transmiterii virusului HIV, în special în folosirea prezervativelor. Acestea urmau să „răspândească cuvântul” în rândul celorlalte prostituate cu care se aflau în contact. Acest lucru le-a dat un sentiment de respectabilitate, lucru care a dus ulterior la formarea unui sindicat ce a negociat relațiile comunității cu poliția, dar și la unele acțiuni culturale. Prin aceasta, prostituatele au căpătat un management mai bun al stigmatului asociat acestei profesii. Rezultatul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al activității/proiectului comunitar (Sandu, 2005, p. 32). Sandu (2005, p. 15) arată că putem vorbi de mai multe tipuri de participare, în funcție de motivația pentru implicare: „motivație voluntară”, „forțată”, „cointeresată” sau „altruistă”, aceste motivații putând fi asociate cu „tradiția, valorile, sentimentele sau raționalitatea raporturilor dintre scopuri și mijloace” (p. 16). Aceste tipuri de motivație generează patru tipuri de participare: participare dezinteresată/altruistă, prin cointeresare, grupală și forțată (Sandu, 2005, p. 15, schema 1). Așa cum am arătat anterior, fondurile sociale condiționează finanțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
variabilă, ce dă seamă de relațiile dintre alte caracteristici în studiile nonexperimentale, care sunt predominante în acest domeniu de cercetare. Factorii psihosociologici sunt relevanți în multe modele, ca mediatori între variabilele socioculturale și implicare. Un astfel de factor important e sentimentul eficacității sinelui (self-efficacy), un concept dezvoltat de Bandura (1995), care este într-o relație de cauzare reciprocă cu implicarea actuală și reușită. Perspectiva culturală În ultimele câteva decenii câteva lucrări importante au încercat să identifice specificitățile culturale care conduc la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acestui continuum, iar membrii inactivi la celălalt capăt, în timp ce membrii activi se situează undeva, la mijloc, manifestând în discurs caracteristici ale ambelor categorii extreme. Voi detalia această caracterizare în rândurile care urmează. În primul rând, discursurile reflectă măsuri diferite ale sentimentului eficacității personale și ale stimei de sine, care corelează pozitiv cu disponibilitatea pentru implicare. Locatarii pasivi ai scărilor sunt cel mai puțin dispuși să comunice, ceea ce reiese direct din interviurile laconice furnizate, prețuiesc trecutul și nu sunt capabili să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ales în narațiunile furnizate de lideri, care s-au definit folosind caracterizări specifice personalităților tenace, precum hotărârea, ambiția și curajul. Tenacitatea este factorul care aruncă lumină asupra referințelor negative din partea liderilor asupra originii lor sociale. Succesul lor social, exprimat în sentimente de eficacitate personală, dar nu și în indicatori factuali ai statusului social, a fost obținut în ciuda determinărilor culturale și sociale ale mediului lor familial. Din acest punct de vedere, situația locatarilor activi este cel puțin curioasă. În locul unor presupuse identități
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din scară nu numai că beneficiază de informații mai bune referitoare la problemele scării, ci se și mobilizează mai ușor de vreme ce omogenitatea socială, interacțiunea frecventă și constantă și împărtășirea acelorași griji le-au sporit angajamentul față de normele responsabilității sociale și sentimentele de încredere și de reciprocitate. Majoritatea liderilor și a participanților activi în inițiativele colective sunt recrutați prin aceste rețele sociale centrale. Cu toate acestea, uneori, persoane din afara acestei rețele centrale a comunității preiau conducerea inițiativelor de acțiune comunitară sau indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calea prin care se acumulează capitaluri psihosociologice și culturale valoroase din punct de vedere civic. Asemenea resurse sunt competențele de conducere, civice, experiența de conducere și, probabil, identitățile și seturile de rol tipice pentru activiști internalizate, stima de sine și sentimentul eficacității personale. Acestea sunt dobândite, aparent, prin activitatea reușită în cadrul organizațiilor formale, succese care se materializează, printre altele, în obținerea unor poziții de conducere. Complexitatea carierelor organizaționale și numărul de poziții de conducere deținute corelează pozitiv cu apartenența la categoria
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
esența a ceea ce este denumit îndeobște capital social. Studiul meu permite înțelegerea modului de producere a acestui tip de capital, atât de important pentru dezvoltarea socială. Fenomenele macrosociologice precum segregarea rezidențială produc rețelele dense care sunt necesare pentru inducerea unor sentimente de obligație reciprocă ce determină decizia individuală de a participa. Contrar anumitor teorii, mai ales celor care se referă la participarea politică și la participarea voluntară, angajarea socială este dependentă într-o măsură redusă de originea socială și de statusul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1995, Silver (apud Sen, 2000, p. 7) include în lista excluziunii „respectul, împlinirea și înțelegerea”, dimensiuni excluzionare pe care segregarea în educație le face în mod clar evidente. Chiar înainte de această precizare privind dimensiunile excluziunii sociale, Adam Smith arată ca sentimentul de rușine vizavi de prezentarea în public este o masură a incapacității de a participa deplin la contextele de viață publică. Segregarea în educație este nu doar o formă de excluziune socială (din rațiunile descrise mai sus), ci și o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru romi, cât și pentru societatea românească în ansamblu. În școlile cu o populație formată preponderent din romi sau în clasele formate numai din elevi romi s-au identificat următoarele caracteristici: menținerea prejudecăților la nivelul populației majoritare și al romilor, sentimentul de inferioritate la copiii romi, un număr insuficient al cadrelor didactice calificate, fluctuația cadrelor didactice, incapacitatea de a pregăti elevii la un nivel care să asigure succesul școlar, rata ridicată a neșcolarizării și a abandonului școlar etc. În mod concret
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
putând adesea ascunde orientarea către dezvoltarea durabilă, calitatea vieții sau dezvoltarea socială. Într-o evaluare globală, Richard Estes subliniază că ei sunt inovatori și au un puternic caracter participativ, implicând un mare număr de oameni. „Acest tip de abordare promovează sentimentul comunității că evaluarea nevoilor, planificarea, desfășurarea și monitorizarea cercetării îi aparțin.” ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Estes</Author><Year>2005</Year><RecNum>19</RecNum><record><rec-number>19</rec-number><ref-type name="Book Section">5</ref-type><contributors><authors><author><style face
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
toc/ecip0417/2004009280.html </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(Estes, 2005) Multe variabile noneconomice și calitative sunt măsurate mai bine la nivel local, ca, de pildă, calitatea aerului și a apei, posibilitățile de recreere, problemele legate de siguranța publică, sentimentul apartenenței la comunitate, calitatea educației ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Greenwood</Author><Year>2004</Year><RecNum>39</RecNum><record><rec-number>39</rec-number><ref-type name="Book Section">5</ref-type><contributors><authors><author>Daphne T. Greenwood</author></authors><secondary-authors><author>Wolff
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
manieră lipsită de echivoc, răspunderea armatei române cu privire la soarta populației evreiești din România în perioada 1941-1944. Ele ne invită, în același timp, să ne întrebăm: de ce această armată, care a contribuit în mod eroic la înfăptuirea României Mari, a adăpostit sentimente anti-evreiești în perioada interbelică, și de ce comandantul ei, Ion Antonescu, a deportat în anii 1941-1942 printre sutele de mii de evrei pe militarii evrei, unii decorați cu ordinul Mihai Viteazul în timpul primului război mondial, care luptaseră pentru întregirea neamului românesc
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]