52,672 matches
-
apoi cu trenul de navetă la Rotebro. A spus că ar fi mers fie cu trenul de 22.15, fie cu cel de 22.45, că a adormit și că s-a trezit de abia la Märsta, de unde a luat trenul înapoi la Rotebro. S-a întors acasă puțin înainte de miezul nopții, ceea ce, conform lui Pettersson, putea fi confirmat de un prieten care se afla la el acasă. Acest martor a spus că Pettersson a venit acasă între 0.15 și
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
un contract important, chiar în acea zi. De asemenea, între 8 februarie și 5 martie 2010 toți finaliștii vor fi invitați la emisiuni organizate de TVR, dar și la altele precum: "Happy Hour" - Pro TV, "Poveștiri Adevărate" - Acasă TV sau "Trenul Vieții" și "Fun X" - B1 TV. Compania "Adevărul - Holding" și Societatea Română de Televiziune (TVR) au organizat un concurs de creație a "Mascotei României" la Eurovision 2010. Acesta a fost câștigat de către Ștefania Dumitrescu, cu ideea ei "EuRO-Zîna". De asemenea
Selecția Națională 2010 () [Corola-website/Science/318179_a_319508]
-
localitate din Australia, pe linia de cale ferată "Indian-Pacific Railway", cu o lungime de 2.700 km, care leagă Adelaide de Perth. Localitatea constă din câteva case, o gară și depozite de combustibil pentru locomotive. Liniile secundare pot să gareze trenuri până la o lungime de 1800 m. Localitatea Cook a fost întemeiată în anul 1917, fiind denumită după numele primului ministru Joseph Cook. După ce calea ferată a fost privatizată, așezarea a fost abandonată, deoarece noii proprietari ai liniei n-au mai
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
deoarece noii proprietari ai liniei n-au mai avut nevoie de întregul depozit de carburanți ci numai de un rezervor de motorină și de un cămin pentru muncitori. Spitalul local a fost închis, iar magazinul este deschis numai pe timpul staționării trenurilor în gară. Mai există două piste de aterizare, care sunt folosite ocazional numai de avioane mici. Cook este singurul loc de oprire al trenului de pasageri în deșertul Nullarbor. În prezent (2010) localitatea are numai patru locuitori permanenți, din care
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
un cămin pentru muncitori. Spitalul local a fost închis, iar magazinul este deschis numai pe timpul staționării trenurilor în gară. Mai există două piste de aterizare, care sunt folosite ocazional numai de avioane mici. Cook este singurul loc de oprire al trenului de pasageri în deșertul Nullarbor. În prezent (2010) localitatea are numai patru locuitori permanenți, din care cauză este considerat oraș-fantomă. Pe vremea când orașul era locuit, apa potabilă era asigurată prin pompare din stratul freatic, în prezent este adusă cu
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
de pasageri în deșertul Nullarbor. În prezent (2010) localitatea are numai patru locuitori permanenți, din care cauză este considerat oraș-fantomă. Pe vremea când orașul era locuit, apa potabilă era asigurată prin pompare din stratul freatic, în prezent este adusă cu trenul. Datorită locației în deșert nu au putut fi plantați pomi sau altă vegetație. Calea ferată care trece prin localitatea Cook este cel mai lung tronson de linie dreaptă, din lume, cu o lungime de 478 km. Cook este singurul loc
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
deșert nu au putut fi plantați pomi sau altă vegetație. Calea ferată care trece prin localitatea Cook este cel mai lung tronson de linie dreaptă, din lume, cu o lungime de 478 km. Cook este singurul loc de oprire al trenului de pasageri în deșertul Nullarbor. În prezent (2010) localitatea are numai patru locuitori permanenți, din care cauză este considerat oraș-fantomă. Calea ferată care trece prin localitatea Cook este cel mai lung tronson de linie dreaptă, din lume, cu o lungime
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]
-
utilaje din ce în ce mai moderne care au permis extinderea și mai mult a gamei de produse cum ar fi nipluri pentru radiatoare și plasă de sârmă. În același timp, uzina și-a modernizat transportul țaglelor de relaminare de la cuptoarele de încălzire la trenul continuu de laminare și transportul colacilor de sârmă de la vârtelnițe la platforma de răcire. În paralel, în 1929 a luat ființă compania Industria Sârmei Brăila care avea ca profil producerea de profile laminate în bare și colaci precum și sârmă laminată
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
la curtea rusă. Marele Duce Mihail a fost destituit din rangul său de la curtea imperială. I s-a interzis pe viață să se întoarcă în Rusia. Când mama sa a auzit de căsătoria morganatică a leșinat, apoi a plecat cu trenul în Crimeea pentru a se recupera însă a suferit un atac de cord și a murit, lucru pentru care a fost blamat Mihail. Marelui Duce Mihail nu i s-a permis să asiste la funerariile mamei sale. Din cauza căsătoriei morganatice
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
înființată în anul 1891, prima fabrică de locomotive cu abur, pentru ecartament normal, din Transilvania. În anul 1896, aici s-a produs prima locomotivă cu abur „seria 377”, după proiectul seriei MAV - 377 al fabricii de locomotive din Budapesta, destinată trenurilor de călători și marfă pe linii secundare. Între anii 1896 și 1922, la Arad, s-au construit 125 de locomotive, din care astăzi nu se mai păstrează nici un exemplar, toate fiind casate în perioada interbelică. Din anul 1920, fabrica s-
Astra Vagoane Arad () [Corola-website/Science/318370_a_319699]
-
despre folosirea seriei CFR 40.000 înainte de 1945 și în Ardeal. Forța de tracțiune și viteza relativ mică au făcut ca locomotivele din seria 40.000 să fie folosite preponderent în traficul de marfă, mixt, dar și de călători pentru trenurile personale. Aproape toate exemplarele au fost concentrate în regională București, fiind o prezență obișnuită în depourile București, Ploiești, Constantă și Galați. Alte exemplare ale acestei serii au fost prezente în depourile Buzău și Bacău (ambele după 1928). În toate aceste
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
călători cu viteză maximă de 60 km/h (la această viteza pe o rampă 0, masa maximă ce putea fi remorcata era de 1.150 ț) și un maxim de 1.790 ț cu viteza de 45 km/h pentru trenuri de marfă. Din 1910, anul apariției modelului și până în 1923, numai în parcul căilor ferate prusace au existat 2.307 exemplare din acest tip. La calea ferata română tipul G10 ajunge după primul război mondial. Curând, datorită calităților acestei locomotive
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
USATC (United States Army Transportation Corps) și au fost utilizate în primul război mondial, fiind aduse în România din Franța. În anul 1920 România a mai comandat din Statele Unite un lot de 50 de locomotive, ce au fost utilizate pentru trenurile de marfă. Ultima locomotivă, cu numărul de parc 140.117, a fost retrasă din serviciu în anul 1976. În primii ani de după cel de-al doilea război mondial datorită creșterii tonajelor trenurilor de marfă pe liniile cu profil greu se
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
50 de locomotive, ce au fost utilizate pentru trenurile de marfă. Ultima locomotivă, cu numărul de parc 140.117, a fost retrasă din serviciu în anul 1976. În primii ani de după cel de-al doilea război mondial datorită creșterii tonajelor trenurilor de marfă pe liniile cu profil greu se impunea dotarea cu noi locomotive. Pentru această a fost adoptat tipul 1’ E, seria CFR 150.000 realizată aproape identic după seria germană 50.Total de 282 de locomotive, 1946-1960 În timpul celui
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
seriei 52 s-au dovedit foarte fiabile în exploatare pînă la sfîrșitul războiului fiind produse 6301 bucăți. Locomotivele seriei CFR 150.1000 au fost transformate pentru arderea mixtă carbuni-pacura. Ultimele locomotive au fost utilizate pînă în anii '80 la remorcarea trenurilor de marfă. Dintre toate locomotivele cu abur românești sau construite vreodată în România cea mai importantă de precizat este "locomotivă Malaxa". În anul 1927 pe porțile Uzinelor Malaxa din București, al căror fondator a fost inginerul Nicolae Malaxa, iese prima
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
gării, iar șase dintre ele au capătul acolo. Liniile de cale ferată traversează zona sudică a Buzăului pe direcția est-vest, iar clădirile gării se află pe partea nordică a acestora. Gara dispune de 5 linii (deservite de 3 peroane) pentru trenurile de călători și de alte 14 pentru triajul trenurilor de marfă. Accesul la peroanele liniilor 2-3 și 4-5 se face pe la suprafață pe la capetele peronului, sau printr-un pasaj subteran în partea dinspre est a peronului, pasaj ce traversează toată
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
de cale ferată traversează zona sudică a Buzăului pe direcția est-vest, iar clădirile gării se află pe partea nordică a acestora. Gara dispune de 5 linii (deservite de 3 peroane) pentru trenurile de călători și de alte 14 pentru triajul trenurilor de marfă. Accesul la peroanele liniilor 2-3 și 4-5 se face pe la suprafață pe la capetele peronului, sau printr-un pasaj subteran în partea dinspre est a peronului, pasaj ce traversează toată lățimea gării și are ieșire la fabrica de pâine
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
partea opusă clădirii gării. La capătul dinspre vest al peronului se află o linie terminus, denumită linia 20 și care este folosită drept capăt al liniei de cale ferată Buzău-Nehoiașu. De la acea linie pleacă și sosesc zilnic cinci perechi de trenuri care fac legătura cu localitățile de pe valea Buzăului. se află pe magistrala CFR 500, cele mai importante noduri feroviare apropiate pe această magistrală fiind gările Focșani și Mărășești spre nord și Ploiești Sud spre sud-vest. Linia de cale ferată Buzău-Făurei
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
cale ferată Buzău-Făurei, parte a vechii linii București- Galați deschisă în 1873 și astăzi electrificată și dublată funcționează spre est de la gara Buzău ca Magistrala CFR 702. Din gara Buzău pornește și linia de cale ferată simplă neelectrificată Buzău-Nehoiașu. Principalele trenuri de călători care circulă prin gara Buzău sunt cele InterRegio și InterCity care vin de la gara București Nord aflată la 128 km și duc pe magistrala 500 în principalele direcții Mărășești-Roman-Suceava și Mărășești-Tecuci-Iași, precum și pe magistrala 702 spre Galați aflat
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
sunt cele InterRegio și InterCity care vin de la gara București Nord aflată la 128 km și duc pe magistrala 500 în principalele direcții Mărășești-Roman-Suceava și Mărășești-Tecuci-Iași, precum și pe magistrala 702 spre Galați aflat la o distanță de 131 kilometri. Alte trenuri InterRegio care circulă prin această gară sunt cele sezoniere care circulă vara și vin dinspre Oradea sau Satu Mare prin Ploiești Sud (aflată la 69 km) și duc spre Făurei-Fetești-Constanța (la o distanță pe calea ferată de 207 km). Prin Buzău
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
prin această gară sunt cele sezoniere care circulă vara și vin dinspre Oradea sau Satu Mare prin Ploiești Sud (aflată la 69 km) și duc spre Făurei-Fetești-Constanța (la o distanță pe calea ferată de 207 km). Prin Buzău trec și câteva trenuri internaționale care circulă spre Chișinău sau Moscova, dinspre București și, mai departe, Sofia (și retur). De asemenea, întrucât gara este un nod feroviar, există numeroase trenuri Regio care au un capăt aici și duc pe diverse rute spre alte noduri
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
la o distanță pe calea ferată de 207 km). Prin Buzău trec și câteva trenuri internaționale care circulă spre Chișinău sau Moscova, dinspre București și, mai departe, Sofia (și retur). De asemenea, întrucât gara este un nod feroviar, există numeroase trenuri Regio care au un capăt aici și duc pe diverse rute spre alte noduri feroviare din regiune, cum ar fi spre București Nord, Ploiești Sud-Brazi, Mărășești, Făurei, Fetești, Galați sau Adjud-Ghimeș-Ciceu. Operatorul Transferoviar Grup folosește gara ca punct terminus al
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
Buzău a devenit nod feroviar în 1881, când a fost construită linia de cale ferată Buzău-Mărășești. În 1930, un vultur, pe nume "Ilie", crescut de un localnic ce locuia în zonă, a început să viziteze gara frecvent, venind aproape de ferestrele trenurilor și lăsându-se hrănit de călători. El a sfârșit ucis de niște soldați naziști în 1943, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Gara a fost renovată și i s-au adăugat de-a lungul timpului mai multe dependințe pe măsură ce
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
în care trăiesc pești și broaște țestoase. Gara Buzău este principala gară din oraș, dar nu este singura. În partea de nord a orașului se află Gara Buzău Nord, o gară mică ce deservește acea zonă și în care opresc trenurile de pe ruta Buzău-Nehoiașu. Punctul terminus inițial al acestei linii de cale ferată a fost gara Drăgaica, aflată la aproximativ 1 km spre vest, dar, după amenajarea peronului liniei terminus 20 în gara principală, ea nu a mai fost folosită, acolo
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
1 km spre vest, dar, după amenajarea peronului liniei terminus 20 în gara principală, ea nu a mai fost folosită, acolo fiind un depou de vagoane. Gara Buzău Sud se află în afara orașului, și a fost folosită în trecut pentru trenurile de călători ce veneau dinspre Focșani și plecau spre Făurei, dar astăzi este folosită pentru trenuri de marfă, dar și ca haltă pentru trenuri de persoane pe calea ferată Buzău-Făurei.
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]