51,775 matches
-
s-a mutat la Atena în 1908. În această perioadă, Sikelianos a intrat în contact cu intelectuali greci și în 1909 a publicat primul volum de poezii, "Alafroískïotos" ("Lunaticul"), care a avut un impact imediat și a fost recunoscut de critici ca fiind o creație literară importantă. El s-a împrietenit, de asemenea, cu confratele scriitor Nikos Kazantzakis, iar în 1914 ei au petrecut patruzeci de zile pe Muntele Athos, vizitând cele mai multe dintre mănăstirile de acolo și ducând vieți de asceți
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
între oameni. Evenimentul a constat din concursuri sportive (în stil clasic, amintind de Jocurile Pythice), un concert de muzică bizantină, o expoziție de artă populară, precum și o reprezentare a piesei "Prometeu înlănțuit" de Eschil. Festivalurile Delfice au fost apreciate de critici (mulți dintre ei au fost invitați să participe) și, în ciuda lipsei de implicare a statului, ele au fost repetate trei ani mai târziu. Renașterea a fost apoi definitiv abandonată din cauza costurilor excesive de organizare. În scopul de a onora memoria
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
din anii 1940-1944, a frecventat o grădiniță evreiască, în care se vorbea limba franceză, de a cărei uz și literatură a rămas legat întreaga sa viață. Ulterior Klapper a obținut licența în biblioteconomie și filologie și al doilea titlu în critica și istoria literaturii la Universitatea din București. După terminarea studiilor a scris și publicat poezii în limba română și a lucrat ca critic de cultură și artă în presa românească. După emigrarea sa în Israel în 1976, Klapper a învățat
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
limba română și a lucrat ca critic de cultură și artă în presa românească. După emigrarea sa în Israel în 1976, Klapper a învățat limba ebraică la un „ulpan” și s-a stabilit la Tel Aviv. A publicat articole de critică de balet și teatru în publicații în limbi străine din Israel și din străinătate, ca de exemplu „Dance in Israel” și „La Saison de la Dance”, și, de asemenea, a publicat versuri în diverse reviste și antologii de poezii în limba
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
și impactul cultural al HIV/SIDA. "Brokeback Mountain", filmul care a prezentat relația secretă și interzisă dintre doi cowboy, a debutat în cinematografele din America în decembrie 2005 și a avut un succes imens la box office, obținând și aprecierea criticilor. A câștigat Globul de Aur pentru cel mai bun film-dramă, dar și trei premii Oscar, printre care și cel pentru regizor - Ang Lee. Cu Patrick Swayze, Wesley Snipes și John Leguizamo în rolurile principale, "To Wong Foo Thanks for Everything
Cultura LGBT () [Corola-website/Science/336861_a_338190]
-
a fost lansat la sfârșitul anului 2001. A avut succes comercial și critic. Criticiilor le-au plăcut noul stil pop-rock a lui Moore, deoarece albumul ei anterior a fost unul R&B. Single-urile albumului au fost primite pozitiv de critici și de fani. Toate au devenit hit-uri. Unule au fost prezentate pe albumul Greatest Hits... Șo Far!!! a lui Moore din 2010. Acestea includ: "Get the Party Started", "Don't Let Me Get Me" și "Just Like a Pill
Missundaztood () [Corola-website/Science/336875_a_338204]
-
internațional și a ajuns în top zece în multe țări. Hitul Get The Party Started a fost cel mai bine vândut cântec al ei în acel moment. Cântecul a fost lansat pe 9 octombrie 2001 a avut recenzii pozitive din partea criticilor și după lansarea single-ului a fost confirmat faptul că P!nk va lansa albumul "Missundaztood". Melodia a fost compusă de către fosta solistă de la formația 4 Non Blondes, Linda Perry. Ea a spus că procesul de compunere a piesei a
Get the Party Started () [Corola-website/Science/336893_a_338222]
-
să se schimbe. Compasiunea este văzută ca o componentă importantă în procesul de reabilitare a bolnavilor cu tulburări mintale. În 1758 medicul englez William Battie scrie "Tratatul despre Nebunie". Pe langă prezentarea tratamentelor pentru tulburările mintale acest tratat este o critică a sistemului, în special a spitalului Bethlem, unde pacienții erau privați de liberate și tratați în mod barbar. Battie recomandă că tratamentele să fie adaptate nevoilor pacienților și să includă standarde de curățenie personală, mâncare bună, aer curat, si distragere
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
literatură. El a scris, de asemenea, articolul " De ce suntem Frații Serapion" în 1921, care a devenit într-un mod oarecum neașteptat manifestul literar al grupul. Articolul era critic față de realitățile noului stat socialist post-revoluționar RSFSR. Publicarea sa a atras o critică oficială, căreia Lunț i-a răspuns în eseul "Despre critică și ideologie". Ulterior, el a scris un al doilea manifest al grupului intitulat "Spre Vest", care a fost publicat de revista "Beseda" ("Conversație") din Berlin a lui Maxim Gorki. Lunț
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
Serapion" în 1921, care a devenit într-un mod oarecum neașteptat manifestul literar al grupul. Articolul era critic față de realitățile noului stat socialist post-revoluționar RSFSR. Publicarea sa a atras o critică oficială, căreia Lunț i-a răspuns în eseul "Despre critică și ideologie". Ulterior, el a scris un al doilea manifest al grupului intitulat "Spre Vest", care a fost publicat de revista "Beseda" ("Conversație") din Berlin a lui Maxim Gorki. Lunț a locuit în Casa Artelor din Petrograd, în condiții dificile
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
(n. 13 octombrie 1963, Timișoara) este o eseistă și critică literară română. Este stabilită în Luxemburg, publicând articole, eseuri și cărți în limbile română și franceză. Este fiica prozatorului și criticului literar Livius Ciocârlie și al prof. univ. Constanța (n. Bălan). A absolvit Liceul „C. Diaconovici Loga” din Timișoara, apoi
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
Roumains d'Études Littèraires", "Revista de istorie și teorie literară", "Limbă și literatură" (București), "Orizont" (Timișoara), "Nouveaux cahiers de l’Est" (Paris), "Revue littéraire / Léo Scheer" (Paris), "Lëtzebuerger Land", "Cahiers luxembourgeois", "Le Jeudi" (Luxemburg) etc. Publică eseuri și articole de critică literară în limbile română și franceză. Volumul de eseuri de debut "Pragmatica personajului" (1992) a obținut Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat volume de eseuri pe teme literare în limba română: "Fals tratat de disperare
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
din opera lui Tudor Arghezi, Ioan Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu. Începând din 2001 a fost redactor-șef al revistei "Universul cărții". A decedat la București, în seara zilei de 3 iulie 2015. a debutat ca autoare de critică literară în 1971 cu articolul „Note despre „Cartea nunții” de G. Călinescu”, publicat în revista "Ramuri". A colaborat cu cronici și studii literare la Radio România și la publicații de specialitate precum "Luceafărul", "Steaua", "România literară", "Ateneu", "Orizont", "Viața românească
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
la publicații de specialitate precum "Luceafărul", "Steaua", "România literară", "Ateneu", "Orizont", "Viața românească", "Contemporanul - Ideea europeană", "Litere", "ProSaeculum", "Axioma", "Oglinda literară", "Fereastra", "Cahiers roumains d’études littéraires" ș.a. În cursul activității sale a publicat mai multe volume de eseuri și critică literară. A semnat uneori cu pseudonimele Ioana Papina, Diamanta Ștefanide, Benedict Ionescu și Vicenția Vara. Volumul de debut "Artă și aspirație" (1977) conținea mai multe studii critice și eseuri consacrate universului imaginar plăsmuit de prozatorii contemporani (Tudor Arghezi, George Călinescu
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
a lui Zaharia Stancu (1985); volumul "Nostalgia himerei" (2007) a reunit studii și eseuri dedicate lui Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tudor Arghezi și I. Al. Brătescu-Voinești. "Interviu cu înger și maimuță" (2001) este un volum de reflecții și eseuri. În afară de critică literară și eseistică, a mai publicat poezie, proză scurtă și roman. Debutul literar a avut loc în anul 1983 cu proza scurtă „Tu, cel mai pașnic oștean...”, publicată în revista "Luceafărul". Romanul intertextualist "Exerciții de fidelitate" (1987, revizuit în 1999
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
intertextualist "Exerciții de fidelitate" (1987, revizuit în 1999), un Bildungsroman scris la persoana a II-a despre căutarea adevăratei identități într-o realitate înșelătoare și chiar ostilă, în esență o meditație pe tema naturii umane, a fost bine primit de critica literară, iar autori ca Romul Munteanu, Roxana Sorescu sau Anton Cosma au publicat cronici elogioase. Volumele de proză scurtă (nuvele și povestiri) "Două părți cal și una vizitiu" (1990), "Geografie cu îngeri" (1997), "Jocuri și zile" (2000) și "Muritorii de
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
argint - Cette épaule en argent" (2002), "Acrobație diurnă și alte închipuiri" (2005), "Alter-ego cu flori galbene" (2012) și "Pulbere îndrăgostită de cuvinte" (2012), ce conțin meditații lirice pe tema solitudinii și a melancoliei existențialiste. A fost membră a secției de critică, eseistică și istorie literară a Uniunii Scriitorilor (din 1983) și a PEN-Clubului Român (din 2000).
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
imaginar”. Primul single oficial publicat de formația londoneză a fost "Overjoyed." Piesă, anterior inclusă pe EP-ul "Lăură Palmer," a văzut lumina zilei în aprilie 2012, dar nu s-a bucurat de succes comercial. A avut însă parte de aprecierea criticilor, fiind numită, pe 7 martie 2012, drept „Piesă zilei” de către publicația "Q Magazine." Lui "Overjoyed" i-a urmat single-ul care va da titlul discului de debut, si anume "Bad Blood." Clipul acestuia a apărut pe prorpriul canal al acestora
Bastille (trupă) () [Corola-website/Science/337077_a_338406]
-
este o planetă sau o lună care prezintă cele mai multe condiții adecvate pentru apariția și evoluția vieții decât Pământul. Această clasă de obiecte în prezent rămâne ipotetică. În ultimii ani, multi experti au criticat antropocentrismul în căutarea vieții extraterestre. În conformitate cu aceste critici, Pământul nu este un optim de locuibilitatea planetară în funcție de diferite aspecte, cum ar fi tipul de stea în jurul căruia se învârte, suprafața totală, proporția acoperită de oceane și adâncimea medie a acestora, intensitatea câmpului magnetic, activitatea geologică, temperatura de suprafață
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
deci nu este de mirare că el a fost în dialog cu Leo Strauss, la care aceasta este principala linie de gândire. Strauss, în corespondența lui, iși bate joc de tendința manifestată de tânărul Kojève spre instabilitate sentimentală și aduce critici deosebit de aspre anumitor cunoștințe ale lui Kojève, precum filosoful Eric Weil ; Strauss și Kojève vor rămâne în corespondență de-a lungul întregii lor vieți. Kojève a avut tendința de a disprețui Statele Unite ale Americii, de aceea, n-a făcut niciodată
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
devenit cunoscut mai târziu cu pseudonimul (în ), a fost un jurnalist, scriitor, editor șicritic literar israelian, născut într-o familie evreiască din Basarabia (care făcea parte pe atunci din România). În timpul vieții sale a publicat cronici literare și cărți de critică literară în presa din Israel. Yoffe s-a născut în orașul Bălți din Basarabia. A imigrat în Palestina aflată sub mandat britanic în 1940 și a studiat la Școala Reală din Haifa, iar mai târziu la Universitatea Ebraică din Ierusalim
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
Basarabia. A imigrat în Palestina aflată sub mandat britanic în 1940 și a studiat la Școala Reală din Haifa, iar mai târziu la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A făcut parte din Hagana și a servit în Armata Israeliană. A scris critică literară și de film mai întâi în limba română (1939-1940) și apoi în ebraică din 1943, colaborând la presa scrisă și la radio. A lucrat ca redactor la săptămânalul "Bamahane" între 1948 și 1953. La începutul anilor '50 a fost
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
ACUM), premiul pentru literatură al primului ministru (1996) și premiul pentru traducere al Ministerului Educației (2000). Yoffe a decedat pe 21 iunie 2008, în urma unei boli pulmonare. Yoffe a fost apropiat de generația de scriitori din vremea Războiului de Independență. Critica sa a însoțit literatura ebraică de-a lungul secolelor, de la scriitori mișcării culturale Haskalah ca Abraham Uri Kovner și Abraham Papirna, la scriitorii din epoca iluminismului și a Renașterii ca David Frishman, Micha Yosef Berdichevsky și Yosef Haim Brenner, și
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
El Nacional" (Venezuela), "Revista de los Andes" (Columbia), "Bufanda del sol" (Ecuador), "Studi e informazioni" (Italia) etc. a desfășurat o bogată activitate de hispanist. A scris mai multe volume despre literatura hispano-americană, a alcătuit "Antologia eseului hispano-american" (1975) și "Antologia criticii literare hispano-americane" (1986) și a tradus din scrierile lui Miguel Ángel Asturias, Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, Mario Vargas Llosa ș.a. De asemenea, a ținut conferințe despre literatura spaniolă și hispanoamericană la mai multe universități din Italia, Belgia și Venezuela
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea", 1974; "Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea", 1976) și a colaborat la redactarea volumelor "Istoria literaturii române" (II, 1968), "Metododologia istoriei și criticii literare" (1969), "Studii de literatură universală și comparată" (1971), "Reviste progresiste românești interbelice" (1972), "Literatura română contemporană. I. Poezia" (1980), "Mihai Eminescu. Centenar" (1984), "Atitudini și polemici în presa literară interbelică" (1984). A debutat publicistic în 1959 cu un articol
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]