53,335 matches
-
reechilibrare a unui proces care părea la un moment dat greu controlabil. Ceea ce a surprins și Îngrijorat, desigur, nu a fost numărul celor care au traversat Atlanticul, ci calitatea și valoarea noilor emigranți, atît de necesari României, Într-un moment critic al redresării ei postcomuniste. Alexandru Nemoianu ne informa că „la ultimul recensămînt făcut În Statele Unite, În anul 1990, 365.544 dintre locuitori au declarat că sînt de origine română”. Putem presupune că numărul lor ar putea fi mai mare, avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de presiuni academice ori didactice exprese, volumul lui Pierre Buhler este atractiv datorită amestecului de familiar și inedit pe care Îl propune. În analiza informațiilor reunite aici, cititorul avizat va găsi, În plus, un prilej de a-și exersa spiritul critic, ceea ce necesită lecturarea cărții În paralel cu alte lucrări despre același subiect, dar nu neapărat de aceeași factură. Autorul se arată convins că dispariția „personajului” său era inevitabilă, ceea ce pare să Îl degreveze de eventuale incertitudini. Lăsînd povestirea să curgă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Luca, Teohari Georgescu, Valter Roman ș.a. ne sînt oferite În text sau În note. SÎnt veritabile articole de dicționar (un asemenea instrument de lucru, ca realizare profesionistă, chiar lipsește istoriografiei române). De altfel, lucrarea istoricului britanic conține un bogat aparat critic. O „Bibliografie” și un „Indice” - totuși cam prea generale - Întregesc lucrarea istoricului britanic. În cercetarea sa, Dennis Deletant a utilizat surse diverse. Importante s-au dovedit documentele din arhivele Securității, gestionate Îndeosebi de unul dintre descendenții fostei poliții politice - Serviciul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
literară discută despre „literatura noastră dintre cele două războaie, cum și literatura occidentală contemporană. Primejdia: acestei cunoașteri vehiculate de cîțiva nu-i corespunde cunoașterea tuturor. Mai precis, lipsesc În bună parte din cazuri, textele, operele despre care se discută. Comentariile critice apar Înaintea operelor, dar nu le pot Înlocui. Liberalizarea, cum se spune, a ajuns destul de departe pentru ca teama de surprizele pe care le poate aduce «recuperarea moștenirii culturale» - o expresie locală - să dispară, iar comentariile critice să urmeze operelor, În loc să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care se discută. Comentariile critice apar Înaintea operelor, dar nu le pot Înlocui. Liberalizarea, cum se spune, a ajuns destul de departe pentru ca teama de surprizele pe care le poate aduce «recuperarea moștenirii culturale» - o expresie locală - să dispară, iar comentariile critice să urmeze operelor, În loc să le preceadă. Fără de care tinerii de azi din România sînt condamnați la o cultură pe furiș, la o cultură «după ureche», o cultură de zvon, pe care nu se poate clădi nimic temeinic” (p. 233). În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
intelectualul trebuie să devină contemporan cu problemele timpului său... să reînvețe a Întreba, În loc să se mulțumească cu răspunsurile pe care le-a moștenit... Adică să revizuiască toate pozițiile și pretențiile anterioare, mărturisind Însă, mai departe despre puterea negativă, antifetișistă, radical critică a spiritului, dar renunțînd la orice ideologie optimistă a salvării” (p. 22). Monica Lovinescu amintește cîțiva dintre intelectualii francezi care au inițiat și susținut efortul de revizuire: Edgar Morin, Pierre Fougeyrollas, Jean Duvingaud și Henri Lefebvre, și În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
abordări mai degrabă tabloide decît profesioniste” (Comunicat de presă, Ministerul Afacerilor Externe, 11.04.2003; sublinierile din ambele citate ne aparțin.) Ce ne spun Kirk și Răceanu: că, ori de cîte ori oficialii străini (În speță, americani) făceau vreo afirmație critică la adresa politicii României (iar domeniul drepturilor omului era singurul În care se puteau exprima, deoarece era singurul acoperit, În oarecare măsură, de acordul comercial bilateral, atingerea oricăror alte probleme putînd fi interpretată ca imixtiune În afacerile interne), li se cerea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
așa cum afirmă la 12 octombrie ambasadorul cubanez la Berlin, citat de diplomatul român, „În acest domeniu [al mijloacelor de informare], În RDG s-a făcut Într-adevăr greșeala de a menține un mod de reflectare În roz a realității - fără critică și autocritică. Chiar și În Cuba, unde - datorită apropierii de SUA - mijloacele de informare trebuie să fie mai militante, se publică mai deschis materiale autocritice” (p. 225). La 10 noiembrie, schimbarea se produce și În Bulgaria; noua conducere are intenții
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un memoriu sau o petiție. Intenția noastră este să subliniem că nu există istorie fără latura sa subiectivă. Faptul nu pune sub semnul Întrebării necesitatea unei tentative de istorie sinceră și cît mai aproape de adevăr, ci doar avertizează că spiritul critic trebuie să Însoțească orice lectură. Volumul este precedat de două studii introductive, semnate de echipele de colaboratori - un fel de ghid de interpretare a lecturii. Primul dintre ele, „Cinci puncte de plecare În studiul sociabilității”, face o analiză a memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai Înalt ar fi, potrivit acestor date, În Muntenegru și Macedonia, În ambele cazuri peste 58%, ceea ce, după cum recunoaște Vezenkov, nu corespunde dezvoltării socioeconomice locale. Celălalt studiu comparativ, semnat de istoricii britanici Wendy Bracewell și Alex Drace-Francis, este o clasificare critică a tentativelor de a defini sud-estul european. Fără Îndoială, una dintre aprecierile cele mai echilibrate care s-au Încercat pentru o problemă a cărei complexitate desfide Încă pe teoreticieni. În sfîrșit, mai apar În volum și cercetări românești pe material
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aur” a arhitecturii românești interbelice. De asemenea, pe măsură ce arhitecții români vor putea călători și vor stabili contacte cu specialiști străini, dorința lor exagerat de entuziastă de a face realizările românești cunoscute În exterior va face loc probabil unei analize mai critice și mai obiective. PÎnă atunci, trebuie avut În vedere că publicația de la MIT despre modernismul românesc este o combinație Între un pasional manifest contemporan și un studiu detașat, după cum cere rigida regulă academică. Această notă de avertizare nu este menită
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ideilor vehiculate În epocă). Obiectul analizei sînt sistemele electorale din perioada interbelică și postcomunistă, precum și fenomenele politice generate de acestea. Miza lucrării este deci, după cum spune autorul Însuși (p. 11), nu una de natură istorică, ci una care ilustrează demersul critic al științei politice. Distanțîndu-se de metoda actuală de analiză bazată pe comparația celor două perioade din punct de vedere moral, Cristian Preda interpretează și compară cele două sisteme politice pe baza datelor statistice rezultate În urma proceselor electorale și recensămintelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
totuși privite cu circumspecție, În special cele privitoare la Începutul perioadei interbelice (de altfel, Cristian Preda recunoaște că anumite cifre sînt parțiale sau aproximative). Deși cifrele mai recente par a fi mai sigure, și acestea pot fi privite cu ochi critic; un exemplu În acest sens ar fi diferența dintre corpul electoral la nivelul anului 2000: la data alegerilor locale (04.06.2000), numărul alegătorilor Înscriși pe liste era de 15.641.534, pentru ca cinci luni mai tîrziu, cu ocazia alegerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
identifice cu o concretețe remarcabilă problemele-cheie ale disciplinei și ale instituțiilor conexe. Este pentru prima oară cînd publicul află dintr-o sursă credibilă că, În condițiile În care majoritatea istoricilor nu prea sînt atrași de exercițiul scrisului (p. 39), „clarificările critice din interiorul disciplinei istorice au Întîrziat” nepermis de mult (p. 38). Lipsește o reflecție teoretică sistematică (p. 40) care favorizează arhaismul conceptual și metodologic (p. 44). Nu este de mirare că istoria se află Într-o „izolare cvasi-deplină față de celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de istoria mentalităților sînt preluate „oarecum manierist”. Aceasta se datorează și faptului că „istoriografia românească prezintă o semnificativă rămînere În urmă În raport cu evoluțiile postbelice ale disciplinei” și că, de altfel, „nici una dintre școlile istorice majore de pe plan mondial, nici măcar școala critică, nu a fost receptată pe deplin de istoricii români” (p. 46). Cauzele instituționale sînt multiple. În primul rînd, este vorba despre „absența unei viziuni clare și a unui consens social asupra rosturilor istoricilor În societate, asupra debușeelor profesionale și a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Murgescu, fire optimistă, după cît s-a văzut, reușește să ofere cîteva posibile soluții, dacă nu chiar și un program de reformă. Așa Încît autorul identifică și principalele direcții de Îmbunătățire a situației. Pe primul loc se situează dezvoltarea „filonului critic” și Încurajarea autoreflecției, comună breslei (p. 47). Recenziile critice „nu trebuie În nici un caz să fie o simplă prezentare de carte, ci o discuție critică care să reliefeze atît meritele cît și scăderile lucrării respective, și care să ridice totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să ofere cîteva posibile soluții, dacă nu chiar și un program de reformă. Așa Încît autorul identifică și principalele direcții de Îmbunătățire a situației. Pe primul loc se situează dezvoltarea „filonului critic” și Încurajarea autoreflecției, comună breslei (p. 47). Recenziile critice „nu trebuie În nici un caz să fie o simplă prezentare de carte, ci o discuție critică care să reliefeze atît meritele cît și scăderile lucrării respective, și care să ridice totodată nivelul abordării astfel Încît să poată evalua măsura În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
identifică și principalele direcții de Îmbunătățire a situației. Pe primul loc se situează dezvoltarea „filonului critic” și Încurajarea autoreflecției, comună breslei (p. 47). Recenziile critice „nu trebuie În nici un caz să fie o simplă prezentare de carte, ci o discuție critică care să reliefeze atît meritele cît și scăderile lucrării respective, și care să ridice totodată nivelul abordării astfel Încît să poată evalua măsura În care lucrarea respectivă contribuie sau nu la cunoașterea istorică În general” (p. 51). Încurajarea criticii este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a istoriografiei române care oferă remedii și un program coerent de reformă. Să zăbovim puțin Însă asupra elementelor acestui diagnostic cărora le lipsește totuși o anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a scrisului istoriei românești. CÎteva nuanțe sînt necesare. În primul rînd, există o inflație de referiri la „critică”: «aparat critic», «critica isvoarelor» sau «discuție critică», acestea neavînd În mod evident nici o legătură cu ideea de critică. Apoi, există un anume
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acestui diagnostic cărora le lipsește totuși o anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a scrisului istoriei românești. CÎteva nuanțe sînt necesare. În primul rînd, există o inflație de referiri la „critică”: «aparat critic», «critica isvoarelor» sau «discuție critică», acestea neavînd În mod evident nici o legătură cu ideea de critică. Apoi, există un anume tip de critică, care nici pe departe nu este politicoasă, dar care se referă adesea nu la conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cărora le lipsește totuși o anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a scrisului istoriei românești. CÎteva nuanțe sînt necesare. În primul rînd, există o inflație de referiri la „critică”: «aparat critic», «critica isvoarelor» sau «discuție critică», acestea neavînd În mod evident nici o legătură cu ideea de critică. Apoi, există un anume tip de critică, care nici pe departe nu este politicoasă, dar care se referă adesea nu la conținutul textului istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a scrisului istoriei românești. CÎteva nuanțe sînt necesare. În primul rînd, există o inflație de referiri la „critică”: «aparat critic», «critica isvoarelor» sau «discuție critică», acestea neavînd În mod evident nici o legătură cu ideea de critică. Apoi, există un anume tip de critică, care nici pe departe nu este politicoasă, dar care se referă adesea nu la conținutul textului istoric, ci la formele lui exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
istorice sînt folosite ilustrativ, și nu argumentativ. Mai precis, după „selecția” citatelor necesare, acestea sînt organizate Într-o anumită compunere În care ele joacă rolul argumentelor. Autorul nu face altceva decît să interiorizeze respectivul text fără nici un fel de distanță critică. În acest sens, Bogdan Murgescu este oarecum ambiguu, Întrucît nu stabilește net distincția dintre ceea ce Înseamnă „școala critică” și „critica textului” pentru istoria antică și medievală, pe de o parte, și pentru istoria modernă și contemporană, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
anumită compunere În care ele joacă rolul argumentelor. Autorul nu face altceva decît să interiorizeze respectivul text fără nici un fel de distanță critică. În acest sens, Bogdan Murgescu este oarecum ambiguu, Întrucît nu stabilește net distincția dintre ceea ce Înseamnă „școala critică” și „critica textului” pentru istoria antică și medievală, pe de o parte, și pentru istoria modernă și contemporană, pe de altă parte. Unde intervine distanța critică dintre autor și sursele lui, cînd autorul trebuie să dea credit surselor sale și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Bogdan Murgescu este oarecum ambiguu, Întrucît nu stabilește net distincția dintre ceea ce Înseamnă „școala critică” și „critica textului” pentru istoria antică și medievală, pe de o parte, și pentru istoria modernă și contemporană, pe de altă parte. Unde intervine distanța critică dintre autor și sursele lui, cînd autorul trebuie să dea credit surselor sale și cînd nu, și mai ales de ce - nu este deloc evident. Astfel spus, nu există distincția dintre surse primare și surse secundare, ci doar aceea brută dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]