52,643 matches
-
personificare alegorica realistă. (Spector, 38) Diverși cercetători (Hobsbawm, Clark apud Brown, 246) susțin că Delacroix ar fi avut-o drept model pe Mărie Deschamps, o tânără muncitoare, eroina a Revoluției din iulie. Acest lucru ar fi contrazis, într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
Brown, 246) susțin că Delacroix ar fi avut-o drept model pe Mărie Deschamps, o tânără muncitoare, eroina a Revoluției din iulie. Acest lucru ar fi contrazis, într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
iulie. Acest lucru ar fi contrazis, într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal, cât și în cel al tabloului semnat de Ciucurencu. </p> Fără să agreeze alegoria, pe care
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal, cât și în cel al tabloului semnat de Ciucurencu. </p> Fără să agreeze alegoria, pe care o consideră ”structural aparținătoare artei decadente
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
artei decadente burgheze” (Bogdan, X), realismul socialist exalta totuși exemplaritatea eroilor și eroinelor din revoluții, lucru vizibil de altfel în iconografia vremii. Și cum se traduce această exemplaritate în imagini dacă nu tocmai prin tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării?<spân lang="ro-RO"> Deși s-a vrut anti-alegorică, ea s-a constituit că o reprezentare cvasi-alegorică.</spân></p> Delacroix a plasat-o pe Libertatea inspirată de Mărie Deschamps deasupra rămășițelor distrugerii și morții, extrăgând scandalos idealul din realitate. Rosenthal a
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
lucru vizibil de altfel în iconografia vremii. Și cum se traduce această exemplaritate în imagini dacă nu tocmai prin tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării?<spân lang="ro-RO"> Deși s-a vrut anti-alegorică, ea s-a constituit că o reprezentare cvasi-alegorică.</spân></p> Delacroix a plasat-o pe Libertatea inspirată de Mărie Deschamps deasupra rămășițelor distrugerii și morții, extrăgând scandalos idealul din realitate. Rosenthal a plasat, pe urmele primului și probabil cu același scop, figură unei Mării Rosetti cu trăsături
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
mai tarziu, Ciucurencu a plasat imaginea Anei Ipătescu în fața unei mulțimi, universalizând-o în două sensuri: pe de o parte, ca exemplu inspirator al curajului și al acțiunii în numele idealului, pe de alta, ca referință la această tradiție europeană a reprezentării. 1Iată cum este descris momentul eroic al Anei Ipătescu: ”Ana se ridică în picioare în caleasca. Își aruncă cu o miscare sigură a capului șuvițele de păr pe care vântul ușor i le răscolea pe frunte și strigă trecând pe lângă
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
de autoritate inflexibila și se pot transforma în activatori ai luptei pentru solidaritate, justiție socială, drepturi egale. Marele pariu al teatrului pentru copii este, pe de o parte, construcția unor <i>narațiuni de alteritate și, pe de altă parte, </i>reprezentarea unor narațiuni de insubordonare față de adevăruri prefabricate. <i>Narațiunile de alteritate țin de echilibrarea și nuanțarea perspectivei din </i>care copilul povestește și de pe poziția căreia e învățat să dea verdicte, în așa fel încât să nu devină perspectiva unică
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
de Laura SanduTensiunea dintre erotism și dezerotizare Pe lângă reprezentarea coexistenței universalului și realismului, cele trei lucrări sunt conectate și printr-un alt fel de tensiune: cea dintre erotism și dezerotizare. În Visualizing the Nation, Joan Landes observă că în timp ce semnificanții abstracți pot cu siguranță să creeze emoții puternice, imaginea
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
subiectul masculin, patriotic constituie liantul puternic, garanția că există o legătură aspirațională, esențială, între cetățeni și idealul național, al revoluției, al libertății.1 În același timp, acest circuit este consistent cu nevoia de a poseda și de a aparține. În reprezentările alegorice din Franța secolului al XVIII-lea, ca obiect feminin al dorinței heterosexuale masculine, Patria solicită îmbrățișarea pețitorilor ei bărbați, subiecții emancipați ai statului-națiune proaspăt constituit. ”Eros este liantul care leagă pasiunea privată de datoria publică.” (Landes,153) Există critici
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
pentru Libertate arată intenția artistului de a reduce erotismul coapselor și prin diminuarea și neutralizarea lor, a dat sânilor o conotație mai puțin erotică.” (Brown, 246) Aceste afirmații pot fi puse alături de observațiile lui Margret Miles, din eseul privitor la reprezentările Fecioarei Maria, unde aceasta apare cu un sân dezgolit: ”Fecioara cu sânul gol evocă asocieri care subliniază similarități cu alte femei, în timp ce textele populare și evangheliile contrazic aceste asocieri insistând pe diferențe. (...)Nuditatea în pictura religioasă creează o tensiune între
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
să fie atât de dominantă încât să situeze această atracție erotică într-un rol central; mesajul religios trebuie să domine, iar componenta erotică trebuie să fie subordonată și să joace un rol de susținere.”(Miles, 33) La fel ca în reprezentările religioase, în Libertatea... lui Delacroix, nuditatea intensifică mesajul (în cazul acesta, avântul revoluționar 2) evocând asocieri erotice subliminale. În tabloul lui Rosenthal, deși nu există nuditate, componenta erotică este prezentă. Prin considerarea mai multor elemente care țin atât de idealul
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
sau republicii erau clasicizate din dorința de resacralizare a spațiului public. (Landes, 76) În tabloul lui Rosenthal, apelul la idealul estetic clasic poate fi considerat, pe de o parte, o instaurare a distanței, o limitare a familiarității dintre privitor și reprezentarea alegorică (o sacralizare a imaginii), și pe de altă parte, în contextul revoluției pașoptiste, ca o tentativă a legitimării, în cadrul tradiției europene, a ideii naționale românești. Cu o sută de ani mai târziu, Ciucurencu dezerotizează, la rândul său, imaginea Anei
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
erotică indirectă 6. Utilizând această tehnică, Ciucurencu își plasează și mai semnificativ opera în tradiția picturii occidentale, anulând în același timp potențialul subversiv față de această structură tipică a discursului artistic european pe care ar fi putut să-l reprezinte dezerotizarea reprezentării personajului în sine, prin înăsprirea trăsăturilor. Ceea ce am dorit să subliniez în primul rând, prin considerațiile din acest eseu, este faptul că dacă o lucrare precum Ana Ipătescu a lui Al.Ciucurencu se plasează simultan, și aparent paradoxal, în câmpul
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
sunt identificate și analizate în aceeași măsură cu elementele care fac din realismul socialist un fenomen aparte), devine posibilă și modificarea raportării la cele întâmplate în artă, în primele decenii ale comunismului românesc. În plus, este posibil ca apropierea unor reprezentări judecate în general prin caracterul lor ”străin”, ”mutilant”, prin elementele ”impuse” identificabile, și conștientizarea acelor aspecte care le conferă coerență cu tradiția, să ducă la o înțelegere a formațiunilor discursive și a dinamicii definitorii pentru spațiul artistic românesc. Nu în
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
în ultimul rând, am urmărit ca prin acest eseu să creez contextul pentru reconsiderarea unor opere precum cea semnată de Ciucurencu drept simptomatice pentru caracterul mai mult nesubversiv, în raport cu tradiția artei europene, al picturii realist socialiste românești, în privința diferenței dintre reprezentările personajelor identificate drept femei și bărbați. Deși realismul socialist își propune și până la un punct chiar pune în practică un ”atac” asupra structurilor care fundamentează diferențele specifice dintre aceste reprezentări, perpetuând relațiile de putere tradiționale dintre genuri, ceea ce reușește, printr-
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
artei europene, al picturii realist socialiste românești, în privința diferenței dintre reprezentările personajelor identificate drept femei și bărbați. Deși realismul socialist își propune și până la un punct chiar pune în practică un ”atac” asupra structurilor care fundamentează diferențele specifice dintre aceste reprezentări, perpetuând relațiile de putere tradiționale dintre genuri, ceea ce reușește, printr-o operă remarcabilă precum cea semnată de Ciucurencu, nu este decât o reinstanțiere a statu quo-ului. În Ana Ipătescu, sub intenția declarată de a ilustra curajul exemplar al unei eroine
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
relațiile de putere tradiționale dintre genuri, ceea ce reușește, printr-o operă remarcabilă precum cea semnată de Ciucurencu, nu este decât o reinstanțiere a statu quo-ului. În Ana Ipătescu, sub intenția declarată de a ilustra curajul exemplar al unei eroine revoluționare, reprezentarea acesteia este semnificată cvasi-alegoric și printr-o subtilă componentă erotică, înscriindu-se astfel, aproape necritic în tradiția picturii românești și europene. 1 ” Dacă nu ar exista nici o investiție erotică sau sentimentală în stat, dacă identitățile noastre ca subiecți sexuali moderni
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
burgheze.</span></span></p> 5 Probabil că nu întâmplător fluxul dorinței heterosexuale este înlesnit de prezența portului popular: nefiind obiectul eseului de față, acesta ar putea fi însă punctul de pornire pentru investigarea felului în care, prin acest tip de reprezentări, reprezentanții unei clase sociale îi exotizează, erotizându-i, pe reprezentanții unei clase inferioare.</p> 6Această complicitate este analizată, pe larg, în contextul picturii italiene, în eseul ”Artemisia and Susanna”, de Mary D. Garrard, publicat în volumul Feminism and Art History: Questioning
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
De Andrei LucaInspirat de screwball-urile americane, “Toni Erdmann” reîmprospătează genul pe care îl moștenește formal, înlocuind clasica intrigă romantică cu o confruntare între două generații. Regizoarea alege să configureze tradiționala bătălie a sexelor prin reprezentarea unui duo tată-fiică în care axa maturității este inversată. Cu alte cuvinte, pentru a încurca ițele poveștii, în scenariul lui Maren Ade părintele își asumă un rol jovial cu scopul de a reface legătura ruptă cu fiica lui, în timp ce copilul
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
spectatori așezați - și creează un tip de apartenență partajată la actul performativ, comună celor care privesc și celor care sunt priviți. Corpurile devin corp unitar. Coregrafa aduce la sol tot ce ține de construcția stabilă, de o anumită convenție de reprezentare a arhitecturalului în teatru, și anulează departajarea scenă-sală. Impulsul de a-și structura materialul coregrafic la sol - fie că vorbim despre plasarea corpului sau despre obiectele folosite - devine formă de rezistență la legile gravitației. A fi în lume înseamnă pentru
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
vulnerabilitate spațială. Coregrafa accentuează fragilitatea sculpturii sale uman-obiectuale pentru a demonta tot ce ține de regimul de putere al corpului pe scenă, așa cum este el înțeles în mod convențioanal. La Ribot produce o fisură, o criză în acest regim de reprezentare și sfidează orice mișcare prestabilită. Obiectele agățate pe perete par cuvinte disparate dintr-o sintaxă care așteaptă să fie organizată de fiecare receptor în parte. Sunt obiecte care anulează orice ordine logică - aripi de înger negre-albăstrii, rochii roz, rochii negre
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880, adică din momentul apariției revistei lui Mihail Kogălniceanu, "Dacia literară" - unde se afirmă pentru întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de imitație și se atrage atenția asupra necesității reprezentării caracterului național - până la constituirea statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține obsevații pătrunzătoare asupra atitudinii principalilor scriitori români față de formele de civilizație și cultură dintr-
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
patru ani de Adunarea Federală care îi și supervizează activitatea. Președintele Confederației este ales de Adunare din cei șapte membri, de regulă prin rotație pentru un mandat de un an; președintele conduce ședințele de guvern și îndeplinește și funcțiile de reprezentare internațională. Președintele rămâne însă un "primus inter pares" fără puteri adiționale, rămânând și ministru cu portofoliu în cadrul administrației. Guvernul elvețian este, din 1959, o coaliție de patru mari partide politice, fiecare având un număr de locuri în guvern ce reflectă
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
inter pares" fără puteri adiționale, rămânând și ministru cu portofoliu în cadrul administrației. Guvernul elvețian este, din 1959, o coaliție de patru mari partide politice, fiecare având un număr de locuri în guvern ce reflectă proporția de electorat a fiecăruia și reprezentarea fiecăruia în parlamentul federal. Distribuția clasică este: 2 CVP/PDC, 2 SPS/PSS, 2 FDP/PRD și 1 SVP/UDC, între 1959 și 2003 cunoscută sub numele de „formula magică”. La alegerile din 2007, locurile în Consiliul Federal s-au
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]