6,312 matches
-
sus n-o să ți se mai Împotrivească! Așa sunt muierile! Dar așteaptă până ce ai dus-o la altar. După aceea n-ai decât s-o azvârli slugilor tale. și acum, continuă el cu vocea lui mieroasă, haide, dați-vă mâinile, Împăcați-vă. Doar sunteți aliați, frați. Haideți să ne pregătim pentru Molsheim, acolo se va scrie istorie, o să vedeți. și, după aceea, aranjăm noi și celelalte treburi... X Bancherul Urs nu Întârzie nici o clipă după ce află vestea cea cumplită. Gândul că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ducele tăcu o clipă, apoi reluă: — Frate, trebuie să-ți mărturisesc ceva. Nu-mi place de loc drumul pe care trebuie să-l facem la Molsheim. Nu Înțeleg ce vrea Amadeus. Nu cred În sinceritatea lui. De ce vrea să se Împace cu noi tocmai acum? și de ce tocmai la Molsheim? El și mădularele familiei Staufen! Niciodată nu ne-au dorit decât pieirea. Au făcut tot ce-au putut ca să ne distrugă. Dar Dumnezeu și Sfântul Apostol Petru, la a cărui mânăstire
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de supușii noștri cei mai credincioși! Fiindcă Amadeus și acoliții lui vor un teren așa-zis neutru? Nu-i lucru curat! Propun să-i chemăm aici. Dacă vor bine, dacă nu, și mai bine. Putem trăi liniștiți, fie că ne Împăcăm cu Amadeus, fie că nu. Să nu ne ducem! Vai nouă dacă ne Încredem În prieteni necredincioși! și fiindcă veni vorba, nu mă Încred În ministerialul Eglord. Crede-mă, Eglord ne trădează! Ar trebui să-l Îndepărtezi de la tine. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și o va edita pe banii săi. E bine. A.B.Cum este o zi din viața Dumneavoastră? Sunteți un om împlinit? Cred că împlinit mă voi putea declara în clipa în care voi părăsi această lume! Sînt însă destul de împăcat cu mine și cu această lume, ceea ce îmi dă un anume confort, oarece liniște, ceea ce e bine, pentru că sînt "tînăr și neliniștit" de felul meu! O zi din viața mea? Doamne iartă! Aș putea spune că o zi din viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
te împlinesc." Erosul ne saltă spre marile înălțimi ale sufletului, dar și spre dezamăgiri. În frământarea lui, deseori nemărturisită, personajul din scrierile prozatorului ungur ne este întotdeauna cunoscut, este fratele geamăn al cititorului, cu spaimele și bucuriile lui, care-și împacă, prin dragoste, trupul răzvrătit cu sufletul avid de frumusețe și miracol. Pentru că există o forță necunoscută care răscumpără emoția și singurătatea, spaimele și împlinirile, ce fac din individ izvorul prozei lumii" trage concluzionează Deaconescu. Scriitorul nu trebuie să explice nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la un moment dat, va (mai) trebui să mărșăluim prin cenușa nu știu cărui imperiu... Să renască, sub un cer de curcubee, de senin, pe pământul asta sfânt, să dăinuiască pacea între oameni, care ar trebui să-și dea mâna, să se împace unii cu alții, indiferent de tentațiile și tentaculele politicii... Trebuie reclădită armonia dintre oamenii acestei țări și acestui Pământ, trebuie să refacem armonia noastră cu Universul și cu noi înșine. Sau, parafrazându-l pe Eminescu : Ce-ți doresc eu ție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
profesori proveneau din rândurile celor care au lucrat la Început În viața practică, În ferme, În mine, În fabrici. Până la 40 de ani Aereboe a lucrat În fermă. Apoi a trecut și a schimbat multe instituții agricole, Întrucât nu se Împăca cu papagaliceala (expresia Îi aparține) ce trona 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 24 În Învațământul agricol. Pentru noi străinii, Berlinul avea cea mai bună școală. În 1928 când l-am cunoscut, mi-a vorbit revoltat că
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
astfel, să declanșez o adevărată dramă... A început să plângă! Martor îmi este bunul Dumnezeu că eu nu intuisem cât de important era pentru draga de ea să dăruiască acel simbolic - dar plin de semnificații - prasad. Am încercat s-o împac, dar răul era făcut. Reușisem să stric seara tuturor. Împrospătându-mi, acum, amintirile, bănuiesc că o prinsesem într-un moment delicat, mai pământean, al dorului de cei foarte dragi de acasă și, probabil, al îndoielilor în ceea ce privește reușita experimentului din punct
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
găsi. Am observat că, într-un fel percepe un intelectual tema și în alt fel omul simplu, cel fără o pregătire școlară aprofundată: acesta din urmă o acceptă și o urmează, pur și simplu - nu-și formulează nicio întrebare, este împăcat în credința sa și atât; intelectualul acceptă sintagma prin educația primită de mic în familie sau prin formarea ulterioară în spirit religios. Dar cum poate deveni conduită de viață un astfel de precept în viața unui intelectual (ateu), într-un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
empirică despre cum era România în ’89, discuții cu românii despre des‑ curcăreala aia... Lumea nu mai știe cine a fost Botez. Ar fi fost, se zice, o încercare a lui Iliescu de a-l aduce prim-ministru ca să ne împace pe noi, cei din opoziție. V.A. : În mod cert, mi-a confirmat chiar domnul Mihai Botez, în interviul pe care i l-am luat în California, la Los Angeles, unde venise special să mă vadă de la Santa Barbara, unde
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spune ea fetiței ei că a fost împuș‑ cat Ceaușescu, acel om bun care le dăduse apartament, m-am resemnat, salonul era de acum luminat de lumâ‑ nări și lumea se ruga pașnic. Eu eram singurul element disonant, nu mă împăcam cu ceea ce ele considerau că e voința lui Dumnezeu, iar eu credeam că e absența mecanicului. V.A. : Nici acum nu înțeleg. Eram în noaptea aia acolo, în studioul pe care, până atunci, cei de la știri puseseră embargo pentru cei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Dacă e așa cum spuneți dumneavoastră, este foarte regretabil“. După care a deve‑ nit complet patern și a zis : „Copii, eu n-am vrut să vă provoc necazuri“. Toate astea erau invitații deghizate de felul „Treceți de partea mea și ne împăcĂm imediat. Ce putem face s-o dregem ?“. De unde ni se părea că toată opinia din oraș o facem noi, iată că puțin mai târziu opinia publică din oraș nu mai era cu noi. Cu greu s-au găsit oameni care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Cu acest emisar am ieșit și m-am plimbat noaptea pe la 11. Îmi spunea, cu o voce deloc suavă : „Gândește-te că n-o să mai ai unde să lucrezi în țara asta. Nici n-o să mai poți să stai aici. Împăcați-vă !“. Era un fel de ofertă, fiindcă ei știau că au greșit. Aveam însă catedră într-o universitate de stat din țară. Și am zis : „Efectiv nu-mi vine să cred că or să mă poată da afară de la universitate
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
serviciu, e mașina lui. Li se pare normal să își angajeze fiul, nepotul în serviciul public în care funcționează. Fratele meu mi-a povestit ceva foarte amuzant de la ultimele alegeri locale din România. Femeia lor în casă, cu care se împăcau foarte bine, i-a lăsat, spunându-le că trebuie să se angajeze, după alegeri, într-o slujbă la primărie. Câștigase postul de primar un văr sau un frate al ei. „Îmi pare rău să plec, că îmi era mai bine
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai potrivit să fie în vârf și el selecționează doar prădĂtori ! Mereu s-a întâmplat așa. În sfârșit, revenind la Partidul Democrat Liberal, între timp așa se numea, căci îi luaseră și pe Ăștia de la libe‑ rali, dar nu se împăcau de niciun fel între ei, guvernarea nu mergea cum trebuie ș.a.m.d. Și asta este ocazia în care, printre aceste cereri de ajutor, mi s-au făcut și ofer‑ tele - nu erau primele - de a candida pe liste. Mi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din ianuarie 2012, când lumea se lega de fleacuri și tot felul de poli‑ truci ieșeau să apere legea, fărĂ să știe nimic despre sănĂ tate, pretinzând că fac reforma (nici nu știu ei ce e aceea), eu nu mă împac cu situația. În ambele situații s-a spus : a, păi s-a hotărât deja ! În prima am scris un text dat pe multe canale, cu zeci de mii de citiri, care spunea din titlu că legea trebuie retrasă, nu avem
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
motiv ? A.M.P. : Ei, al doilea nu e integral independent de pri‑ mul, e motivul social. De lehamite e poate prescurtarea cea mai bună care explică de ce nu am lăsat totul baltă măcar șase luni, deși cu actorii m-am împăcat bine. Eu nu joc jocul social românesc, după cum am mai spus ; găștile, relațiile, cluburile de admirație reciprocă îmi repugnă. Evangheliștii a ajuns cea mai bună piesă a anului trimisă anonim prin poștă, că așa era la începutul tranziției, dar după
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Parlamentarism...” * Gazeta țăranului 102 Gazeta țăranului apare la Cernăuți între 7 martie-17 octombrie 1909. Este un ziar dizident la oficialul Patria de la 7 februarie 1909, care apărea ca oficios al Partidului Creștin Social Român de sub conducerea lui Iancu Flondor, care împăcase taberele românești din Bucovina acelei perioade. * Gazeta țăranului Gazeta țăranului, organ al Partidului Național Democrat, redactat de Modest Scarlat. Îi este anunțată apariția în numărul 48 din 1/14 ianuarie 1919 al ziarului Glasul Bucovinei. Numărul prim expune pe larg
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
X 1856 - 25 V 1927), Mihai Teliman, cel care a mai lucrat la Gazeta Bucovinei (18911893 și 1895 - 1896), la Deșteptarea din Cernăuți, Dionisie Voronca, Leonida Bodnărescu. Conducătorul politic al ziarului Timpul era dr. Fl. Lupu. Ca organ al partidului împăcat cu guvernul, cu baronul Bourgilnon - care propusese românilor pacea pe temeiul unor avantaje mărunte, de ocupare a unor posturi școlare neînsemnate și satisfacții platonice în ce privește în folosirea tricolorului românii renunță la violența de presă. Ziarul, deși nu se deosebea prea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Țară veche și Țară nouă”. Se pare că murea și revista... antiguvernamentală. * 20 octombrie 1923. Anul IV, numărul 1 venea cu vestea, pusă în prima pagină: REAPĂREM!. „Ne venea așa de greu să ne despărțim sau mai exact să ne împăcăm cu gândul dispariției acestei reviste, care fărâmițase atâta energie într-o luptă deznădăjduită cu neînduratele cerințe ale tiparului.” În aceste nevoi și a restrânselor mijloace ale celor de la Hiena, le-a „întins „o mână de ajutor” editându-le revista, cine
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Scriitorilor și prin aprobarea acesteia, fiecare scriitor, conform statutului, acceptă rolul îndrumător al Uniunii, care se călăuzește ideologic după principii marxist-leniniste și care introduce linia partidului în literatură, totuși cineva din afară s-ar putea ridica și întreba: Cum se împacă activitatea de îndrumare a Uniunii și organelor ei, în spiritul liniei partidului, cu libertatea? și în continuare ar putea, după logica sa, spune: Ce fel de libertate este aceea de a nu putea scrie împotriva poporului, partidului, patriei, progresului? De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
concepțiilor străine de concepția proletariatului cu privire la artă, a luptat să ne smulgă din ghearele artei formale acea minoră revoltă în genunchi căreia mulți dintre noi i-am fost ani de zile debitori. Ne-a arătat valoarea literaturii realiste. Ne-a împăcat cu marile valori ale literaturii clasice. Dar mai ales, și încă o dată nu-i vom putea mulțumi îndeajuns, partidul ne-a înarmat cu o busolă care nu greșește niciodată: învățătura marxist-leninistă. Partidul ne-a făcut stăpînii unei metode științifice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de trei săptămîni în așteptarea execuției. Am avut clipe de mare tulburare. După trei zile am început să mă liniștesc, nu-mi mai doream decît să mor în picioare, demn. Pot să vă spun că eram atît de resemnat, de împăcat cu gîndul morții, încît atunci cînd au venit, un procuror, un ofițer și un civil, mi-au citit ceva de pe o hîrtie, mi-au dat-o s-o semnez, nici n-am auzit ce au citit, n-am văzut ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cît timp exponenții fostei puteri țin cu subtilitate frîiele deciziei în mîinile lor. Cum remarca Marius Oprea, președintele Institutului de investigare a crimelor comunismului în România, la un colocviu internațional, în 24 aprilie 2007, la Poiana Brașov, Cum să ne împăcăm cu comunismul? (text publicat în "Observatorul Cultural" nr. 126/2-8 august 2007), primul pas este ieșirea din complicitate: Nu există vinovății colective, ci vinovați făcuți din carne și din oase. Eu nu vreau să fiu judecat de fiul meu; vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plecase din București. — Pari cam abătut, Bibi, ești bine ? îl întreabă imediat Pițu, care stătea chiar vizavi de el, la geam. Relația dintre cei doi frați era într-o permanentă schimbare, ba se certau ca la ușa cortului, ba se împăcau și plângeau împreună, nemaiștiind și nemaiînțelegând ce anume îi mâh- nise. Total opuși ca temperament, ca fire, și cu vise din lumi la fel de diferite, nu uitau niciodată de legătura de sânge, care era mai presus de toate. În compartiment mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]