7,391 matches
-
în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decît pentru tine." 25. În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul și a zis: "Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pămîntului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. 26. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale!" 27. Toate lucrurile Mi-au fost date în mîini de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 44. De aceea, și voi fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiți. 45. Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă? 46. Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 47. Adevărat vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
fi soarta fățarnicilor; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. $25 1. Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. 2. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. 2. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
au ațipit toate, și au adormit. 6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele." 9. Cele înțelepte le-au răspuns: "Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vînd untdelemn și cumpărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele." 9. Cele înțelepte le-au răspuns: "Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vînd untdelemn și cumpărați-vă." 10. Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
înțelegea că i se cere să-și astâmpere dragostea de mamă, mângâierile și răsfățările. Totuși, se supuse fără murmur. Bologa, sărbătorit de o lume întreagă, martir, cu aureola temniței și cu barba impunătoare, i se părea un stăpân nespus de înțelept, căruia i se cuvine numai ascultare și supunere. Se resemnă deci să-și iubească puișorul în taină și să-și ferească mângâierile de ochii lui Bologa. În schimb, își înteți îngrijirile religioase, întreținînd mereu vie credința în sufletul lui Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
parcă nu și-ar fi crezut urechilor. ― Asta nu se poate! strigă avocatul. Nu se poate! Asta nu-i cauză serioasă! Pentru închipuiri copilărești nu se poate zdrobi norocul unei fete!... Spune și d-ta, doamnă, că doar ești femeie înțeleaptă și ai văzut multe în lume, spune: se poate? Întrebarea găsi pe doamna Bologa nepregătită. În adâncul sufletului era mulțumită că Apostol a ajuns la vorbele ei. Purtările Martei o indignaseră pe ea, care niciodată n-a cunoscut cochetăria. Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
m-a luat cu fata, am și uitat, uita-m-ar moartea! ― Doamne, iartă-ne păcatele și apără-ne de primejdii! murmură preotul, închinîndu-se cu evlavie. Moartea ține praznic mare în vremurile de azi... O, Doamne, neînțelese sunt și prea înțelepte hotărârile tale! Fie-ți milă de slăbiciunule noastre și nu ne lăsa fără mângâiere acum și pururea, amin! Apostol Bologa își făcu cruce de trei ori, cu ochii muiați în lacrimi, cu inima însîngerată de o milă mare. La plecare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
printre văi și dealuri clopotul veșniciei bătậnd. - Cine-i acolo? De unde vii, drumeț obosit? Tu veneai de departe, ducậnd cu tine anii adolescenței mele, bucuria izbậnzilor sau tristețea eșecurilor, ani grei, dar frumoși, datorită elanului tineresc, bine strunit de către profesori înțelepți precum magii de altădată . Sistemul politic n-a afectat cu nimic liceul în care am învățat. În prim plan, s-a situat întotdeauna pregatirea profesională, datoria față de școală, priceperea și inovația didactică. Și astăzi mă înclin tăcută în fața celor care
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fi nevoile, oricật de strậmtorată aș fi, oricật aur și argint mi s-ar oferi, tot n-aș trăda. Întelepciunea mea vine de acolo, din copilăria mea... Și țara se naște cu oamenii ei, buni sau răi, tineri sau bătrậni, înțelepți sau mai puțin înțelepți, fericiți sau nefericiți, dar numai cậtorva aleși le este hărăzit darul apărării ei cu destoinicie. Și eu a fost să mă nasc nu pentru dragoste trupească, ci pentru o dragoste mult prea sufletească, aceea a împlinirii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
strậmtorată aș fi, oricật aur și argint mi s-ar oferi, tot n-aș trăda. Întelepciunea mea vine de acolo, din copilăria mea... Și țara se naște cu oamenii ei, buni sau răi, tineri sau bătrậni, înțelepți sau mai puțin înțelepți, fericiți sau nefericiți, dar numai cậtorva aleși le este hărăzit darul apărării ei cu destoinicie. Și eu a fost să mă nasc nu pentru dragoste trupească, ci pentru o dragoste mult prea sufletească, aceea a împlinirii prin cugetare, prin idee
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ai lăsat cerul, dragă? De ce-n lume ai venit? Ai știut că viața-ntreagă Trista-mi inimă pribeagă Tot pe tine te-a iubit? Ai știut cine te-așteaptă Și-ai venit să răsplătești Lungi durerile-mi lumești, Cu zîmbirea-ți înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moarte legioane, - punte Peste râuri. Și nimica nu se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt și mare: Că-n iloți se va preface gintea de-nțelepți și crai Când barbarii vor aduce delta sântelor lor vise, Îmbrâncind în întunerec toate cele de voi zise. Vai vouă Romani puternici, vai vouă, de trei ori vai! ". Astfel zise. În blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
greșală este, De zilele-ți nu este legat-o lume-a ta. Genii beau vinu-uitării, când se cobor din ceruri; Deschise-ți-s, nebîndu-l, a lumilor misteruri. Greșeli de astea-n lume se-ntîmplă adesea multe Și-ncurcă-a veciniciei mult înțeleptul plan. Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o consume. Vai! de ce nu ține nimeni o orație funebră Și nu-ntoană-un "De profundis " pentru soarta-i mucenică! Peste-a raclei porțelane nici o lacrimă nu pică. 200Inima zeilor lumei, de ingrată, e celebră. Ori n-au fost eroi în lume, înțelepți și virtuoși - Uni-n lupte pentru bine a lor sânge și-l vărsară, Ceilalți lângă lampa albă sânta viață-și consumară Să-i lumine - ca să aibă soarta bietului cucoș? 205Oare el nu are-asemeni soarta oricărei ființe? Suferințele unuia bucurii li
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am cu totul pentru mine Un alt maestru, care viu mă ține... {EminescuOpIV 240} Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e. El e modest și totuși foarte mare. Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie La nebunii - tot înțelept îmi pare. Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănue. Nici el nu vrea să-l știe orișicare, Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n brață Și de cât tine mult mai mult mă-nvață! {EminescuOpIV 241} PE GÎNDURI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gîndirea-n capul înțelept - La toate farmecele firii 40Se bat cu mînile pe piept. {EminescuOpIV 251} SONET SATIRIC Pișcată-ți este mâna ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie - Dureaz-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de patemi 35Și eu... eu îl voiu crede, în stare tot să cred: - Numai a ei făptură de înger dac-o văd - Că niciodată buza n-atinse-o altă buză, Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
forme dulci din orice limbă, Acuma-l vezi îmblînd cărare dreaptă, Acum pe-a lui Firdusi cale strâmbă. Dar ori și când el alta nu așteaptă De cât ca ție, suflete, să-ți placă, Tu să-l aprobi cu gura înțeleaptă. În mii costume astfel se îmbracă Și ca s-atragă dulcea ta zâmbire Minuni, de vrei, sărmanul o să facă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este, alegerea-i ușoară. Pocnind în a lui haine, el place la neveste, Fecioara-nfiorată își zice: acesta este... Acesta da... Simțire tu ai și este dreaptă. Nebuni suntem cu toții, natura-i înțeleaptă - Un corp frumos și neted te face să iubești, În brațul lui puternic tu simți că-ntinerești. Doar nu ești tu, nebună {EminescuOpIV 290} S-alegi în locu-i, fată, pe un împușcă-n lună, 145Pe-un om care stă noaptea ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
neagră o umbră de argint. (Regele Somn dispare) Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri, Cu glasul tău ca glasul duioaselor misteruri, Oh, vino, vino iarăși ca să te strâng la piept, Copil cu păr de aur, cu ochiul înțelept... O, tu! Cum ești frumoasă, cum te cobori din stele, Mizeria-mi s-o cauți și dorul vieții mele, Un înger ești, un suflet ce-i rătăcit de mult, Al cărui glas de noapte eu noaptea îl ascult? O, cine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
doua zi Harun în tron de fală, Înconjurat de suita lui regală, Ordonă ca Pe-acel bătrân de-aseară Și Pe-acel tânăr să-i aducă-n sală. Și-atunci apar l-a tronului său treaptă Bătrânul alb cu fața înțeleaptă, Ținând de mână pe un mândru tânăr Ce ochii lui sfioși în sus i-ndreaptă Ei după chip păreau de viță-arabă, Dar fața celui tânăr este slabă Și palidă de multe suferințe - Deci cu mânie împăratu-ntreabă: {EminescuOpIV 407} Ce ți-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este - Ciudată e istoria ăstui tânăr, Deci voie dă-mi să-ți spun a lui poveste. Tu vei fi auzit de un anume Ali ben Maimun, unu-a fost în lume, Un învățat și cititor de zodii, Un vraciu prea înțelept cu mare nume. Cutreerat-au dânsul lumea toată, Orașe, țări din sfera depărtată, Pustiile Saharei, râul Gange, Și la izvorul Nilului odată. Acesta dar trecând odinioară Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsae Și pân-la mal durează o cale de văpae. Pe-o repede-nmiire de unde o așterne Ea, fiica cea de aur a negurei eterne. Cu cât lumina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]