7,247 matches
-
eu, cu toate că ne întîlnim pentru întîia oară de când eram mici. O să-mi urmez soarta, orice-ar fi, cu ideile mele. Să vedem ce-o să se întîmple cu ale tale !" Și am plecat... În clasă cei din "Frățiile de cruce" erau încîntați că puteau purta o cămașă verde (un coleg, băiat ai cărui părinți erau bogați, deși nu era primit în acele "frății", o purta totuși și el, îi plăcea, era verde și aspira și la o diagonală și la un pistol
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Fundații", n-am mai știut ce-a ajuns, ultima oară când l-am văzut la el acasă, chiar în acel an pe primăvară, cu Paul Georgescu, era vesel, mâncase, ne spunea, în ziua aceea un ou și era surprins și încîntat că "n-a avut nimic". Am băut cafea (bea multă, pe lângă ficat suferea de hipotensiune gravă) și ne-a arătat patul în care dormea, ceva strâmt, dur, lipit de perete, din care totuși i se întîmpla să cadă.... Am vizitat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dacă ești de acord cu acest punct de vedere, putem mai ușor să discutăm despre modul specific cu care arta exprima o concepție despre lume. Citisem clasicii marxism-leninismului și îmi plăcuse extraordinara lor vervă polemică. Cea despre renegatul Kautsky mă încîntase, deși prin citatele date de Lenin înțelegeam că nici acel Kautsky nu era de ici de colo. Mi-ar fi plăcut să-l citesc și pe el, dar n-aveam de unde. Luptele de clasă din Franța și 18 Brumar al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îmi plăcea, avea grandoare, iar Mefisto, cu Bălțățeanu în rol, insinuant, viu, inteligent, însuși spiritul diavolesc, mă înfiora. Tragedia Margaretei apărea însă ștearsă, din pricina strigătelor lui Vraca. Dar ceea ce nu apreciai bine în text, petrecerea din pivnița lui Auerbach, te încînta pe scenă, cum Mefisto făcea să țâșnească vinul din masă și alte artificii ignorate mai târziu în teatru, cu abstractizarea extremă a decoră- rilor și costumelor și ciopârțirea operei de către regizori care puneau în scenă "o piesă a lor" nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era târziu, scriitorul era acolo și m-a primit într-adevăr cu "voie bună". Îi citisem cărțile, îmi plăcuseră, cu idilismul și moldovenismele lor cu tot. I-am spus-o și am început o discuție despre ele care l-a încîntat pe autorul lui Sfârlează cu fofează și mi-a fost rușine atunci să-i cer ceva. Totuși, ghicind parcă, mi-a spus să mai trec pe la el. Am trecut, dar auzind că nu lucrez nicăieri și nici măcar n-am debutat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
își îmbrăcă paltonul, care în mod curios îl făcea parcă și mai mic. - Domnule, îmi spuse, debutezi. Scrie! Dar tot așa, de-astea ( și le luă cu palma pe dedesubt, astea la care se referea, și care puteau să-l încînte pe el atât de mult...). Să nu scrii altele, cel puțin o vreme, mă avertiză el. Mai târziu lărgești aria, te privește, dar pentru început e bine așa, să te ții de acest filon. Pe urmă, e adevărat, trebuie să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
avea să-l imite. Petreceam lungi după-amiezi în frumoasa lui garsonieră de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, răvășindu-i biblioteca. Ar fi vrut să-mi placă ce-i plăcea lui, de pildă Lautreamont, care însă pe mine mă plictisea. A fost încîntat însă că mi-au plăcut Craii lui Mateiu Caragiale, deși nu atât de mult cât lui, i-am spus că Pirgu era confecționat și încărcat cu prea multe vicii ca să fie convingător și că natura adevărată a acestui personaj trebuie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
le-a făcut poftă de mâncare. Masa de seară le-a plăcut foarte mult atât pentru gustul preparatelor dar mai ales că, În timpul cât au cinat au avut ca antren o formație de muzică ușoară, angajată de administrația hotelului, Încântându-i pe toți cu acorduri frumoase. Cu această ocazie au aflat că aici se poate dansa după cină, existând și un ring de dans. Au hotărât să rămână În continuare să se distreze. Nu au stat până la sfârșit dar s-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ușor. Parcursese cam șaizeci de metri, ceea ce însemna că la următoarea curbă a aleii va avea în față reședința Marelui Judecător. Nici o ușă nu era încuiată; așa era legea. În astfel de aspecte dictatorul își respecta propriile decrete. Vizitatorii erau încântați de acest gen de detalii, iar popularitatea unui conducător depindea adeseori de respectarea unor reguli minore. Pentru Marin, alternativele de a acționa erau extrem de simple: fie intra în casă pe ascuns, pe căi lăturalnice, fie... Acționând cu încredere și calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
trimiți o comisie de experți să se întâlnească cu el și să obțină informațiile pe care le-a acumulat. Mă interesează în special mijloacele de apărare care erau utilizate împotriva diverselor metode de asalt. SUNT SIGUR CĂ INSKIP VA FI ÎNCÂNTAT SĂ NE VADĂ, RĂSPUNSE CONSILIERUL. AM AUZIT CĂ A FOST NEGLIJAT ÎN ULTIMA VREME. MARIN ÎȘI ÎNDREPTĂ DIN NOU ATENȚIA ASUPRA EXPLOZIEI. \ DECI MATERIALUL EXPLOZIV AVEA PERIOADA FOARTE SCURTĂ... SPUSE EL GÂNDITOR. PODRAGE, CARE ASCULTASE CONVERSAȚIA, SE ÎNTOARSE SPRE EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nu poate pune mâna pe bani, a cerut generalului să-i arunce la picioarele sale. Sentinela - un mehedințean șugubăț - a călcat rublele în picioare și trăgând cocoșul armei a amenințat pe Kiseleff să se dea înapoi, că altfel va trage. Încântat de disciplina soldatului care nu s-a lăsat corupt și, totodată, amuzat de acest incident, Kiseleff, odată reîntors la București, a cerut spătarului Alecu Ghica să afle numele comandantului companiei respective, iar soldatul vigilent să fie răsplătit cu alte 10
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unei opriri a epidemiei, deși aceasta se ivise"592. Rezultă din această relatare că, fără să-și propună deliberat un asemenea obiectiv, Iuliu Moldovan a colaborat la tentativa de a impune "metoda romînească" de vaccinare antiholerică generalizată în focarele epidemice. Încântat de rezultatele obținute prin imunizările masive practicate în 1913 și 1916-1917, Ion Cantacuzino aprecia, într-un studiu asupra holerei în România, publicat în 1923, că "în materie de profilaxie antiholerică vaccinarea reprezintă astăzi o metodă într-atît de sigură, încît pericolul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată să se izbească de vreunul din tablourile ce zăceau peste tot în atelier. Zgomotul îl trezea atunci pe copil, care își arăta mulțumirea așa cum putea, adică țipând cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga să-l răsfețe, înlocuit fiind curând în această treabă de nevastă-sa. Jonas ridica atunci pânzele trântite pe jos, apoi, cu penelul în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Se înstrăinase treptat de soț, conviețuirea eșua lent într-o formalitate suportată ? Ridicase privirea, întâlni prea multe capete întoarse spre pașnicul dialog. Ortansa îl avertizase deja că prelungitele conversații cu Vera produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt, mobilizat de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la sarcasm cu această confruntare care, s-ar zice, o încântă. Dunga buzelor subțiate și vineții abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce trei ori Dumnezeu 115" Și ce-au făcut puternic în veacurile sale, Aceea într-o clipă să pot a face eu? "O, de-aș putea s-amestec a lumii lucruri toate, După a mea voință un ceas să te încînt, Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate, Pustiu ar fi în ceriuri și ceriul pe pământ. "Și la a ta ivire părere-ar ziua noapte, Astfel de strălucită ai trece-n lanuri verzi, Încît numai pîrae ți-ar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
XX-lea s-a spălat pe mâini cu toate naivitățile noastre. Lăsați smintiții în pace! Dar nu pe tronuri. Mulți dintre cei care au pornit să schimbe lumea s au uitat prea târziu în oglindă. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă lumea. Insectarul istoriei este plin de curtezani ai puterii. Înțelepții greci credeau că, după decenii de democrație, este binevenită și câte o cură de tiranie. De ce nu vin investitorii străini în România? Păi ei știu din istorie că : „Pe aici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pare că nu mai avem nici un Everest de cucerit. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu stupoare că nici ticăloșii nu prea mai au caracter. Femeile sunt din ce în ce mai abordabile. Deși ipocrita rezistență de altădată le dădea, parcă, ceva mai mult mister
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Da’ și când om scăpa noi la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Așa a scăpat prințul, datorită frumuseții și luminii zânei Alice, fiica Soarelui Răsare. Cu toate că era grav rănit , prințul tot a avut puterea să o însoțească pe Alice la tatăl ei ca să o ceară de soție. Bineînțeles că Soarele a fost încântat s aibă așa un ginere și a dat binecuvântarea sa. Trebuia să se întoarcă doar și la tatăl său să îi dea vestea cea bună și să își ceară iertare pentru că a pornit în această luptă fără încuviințarea lui. Căsătoria
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
erau asemănătoare; poate i s-a părut mai miloasă, poate mai atentă cu el deși erau amândouă blânde și în orice caz îl atrăgeau cu ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește privirea în ochii lor și trecerea la paroxismul situației s-a produs firesc. Își mărturisea singur, uimit și mai ales fermecat de existența
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
săptămâni de muncă patriotică și după ce s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie se îndreaptă spre capitală. Țelul lui era Gara de Nord, iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut, după cum trebuia să facă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care am ghicit că umblasem aiurea până atunci. Aș fi dorit să le fi schimbat planificarea, dar Edy nici nu se gândea la altă posibilitate, chiar și falsă! El era mort după Giulia, declarat... în condiții normale aș fi fost încântat cu Mimi, însă Giulia eclipsa pe oricine; nu numai fizic ne domina, comportamentul ei ireproșabil mă îndemna să îi atrag atenția cu orice chip, prezența ei mă impulsiona și-mi crea numai idei năstrușnice! Existau deosebiri majore între cele două
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
desfăcut, la amândouă, dând impresia unui mahăr plin de bani! În orice caz, a trebuit să umble zdravăn în poșetuță să putem pleca liniștiți acasă! Muzica de cafe-concert nu ne deranja și convorbirea noastră aluneca printre idei odată cu paharele... eram încântat de cum defilau diferendele; sportul lipsea din discuții, doar partea amuzantă a vieții avea prioritate, spectacolele de la care nu lipseam când aveam bani și cazurile speciale pline de haz, de care eram plin! Eram în vervă! Nu se dansa în seara
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cel mai înalt în rang a ochit-o pe fata lui de 16 ani, frumușică, cu nuri numai buni de apucat, așa că după ce au fost expediați din cameră toți, gazda și slugile, amândoi s-au pus pe treabă. Fata era încântată de atenția ce i-o acorda musafirul și cum amândoi erau tineri, era și luna florilor, șoaptele lor se răspândeau peste toată suflarea satului, miresmele pământului le răscoleau sângele, nu le-a rămas altceva de făcut decât să joace cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]