5,677 matches
-
plecase în vacanță cu câteva zile înainte, în Vechiul Regat, la maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe cap cu chipiul roșu, ridică discul rotund înfipt într-o tijă, pentru a da mecanicului semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică aerul până în tăriile cerului care vesteau o frumoasă zi de vară, și trenul se puse încet în mișcare. Șeful de gară sări pe scara vagonului și ridică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
adăugau unu sau două vagoane și trenul devenea tot mai lung și cu suflu mai scurt. Înainta lent, sub un soare de plumb, între două întinderi de apă, vestigii ale ultimelor inundații, care reflectau un cer fără nori, unde se înfigeau siluete de arbori, dublate de umbrele lor. Și pe urmă, opri în plin câmp. Oamenii săriră jos, căutând o explicație, tehnică sau de alt fel. De la coada trenului se zărea în apropierea locomotivei o mică îmbulzeală, dar nu circula nicio
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care aștepta ascunsă în spatele sobei mari, năvăli s-o poarte în triumf. Se duceau să se baricadeze într-un dormitor. Acolo acul fu înlocuit în hârtiuța moale cu altul, nu neapărat de aceeași dimensiune; deveniseră chiar mai subtile cu vremea, înfigând în hârtie acul cel mai neasemănător cu putință față de original. Pussy își închise pe jumătate ochiul zeflemitor și se corectă: "În fine, originalul din momentul respectiv, care nu e el însuși decât o copie." După un sfert de oră, fata
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Universități, școli, institute, lăcașuri de cult, muzee, biblioteci, străzi, statui, cluburi, fundații, inscripții etc. poartă cu fală rezonanțe care stimulează ecoul timpului de altădată, germinează freamătul sonurilor venite din trecut. Colindăm locurile, ne uităm pe frontispiciile clădirilor, trecem pe lângă statuile înfipte în socluri temeinice și îngânăm admirativ numele încrustate în piatră pentru veșnicie. Vânturăm visători Cetatea, apoi ne odihnim la umbra marilor înaintași, cu gândul la perenitatea faptelor lor și la infinitul albastrului de cer. Cine a fost Gh. Asachi? Familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
64 Am terminat de citit Borges despre Borges, am lăsat cartea din mână, mă uitam în jur admirând fericirea naturii în toată splendoarea ei, dar chipul înțeleptului Borges nu-mi dispare, poate și pentru că una dintre ideile lui s-a înfipt adânc în memorie: Când ești fericit, nu prea ești conștient de ceea ce te înconjoară. Faptul de a fi conștient reprezintă nefericirea". 65 Oare cum mai pot fi azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al unității, al autosuficienței și independenței, al neîncrederii în orice act de bunăvoință din partea albilor ori în orice mînă de ajutor oferită de guvern. Acest realism, propriu celor care cunosc viața de pe stradă și nu pot fi decît foarte bine înfipți cu picioarele pe pămînt, a pătruns în rap și cel puțin o aripă a acestuia condamnă toate practicile care îi mențin pe negri divizați, dependenți și subordonați. În plus, există un accent pozitiv pus pe nevoia de a lucra în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
victimelor deșteptă pe bătrâna mamă a lui Venescu, care ieși să vadă ce se întâmplă. Bătrâna, văzând înfiorătorul spectacol, începu, firește, să țipe. Venescu pierdu capul și alergă după femeie, pe care o ajunse în camera de culcare, și-i înfipse cuțitul de mai multe ori. Copilul, deșteptat din somn, văzând drama, începu să plângă și să roage: — Nene, nu omorî pe mama mare!... Atunci Venescu, care își pierduse cu totul sângele rece, suprimă și pe acest din urmă martor. Apoi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
într-un fel ironic, lipsa măștilor de protecție antimicrobiană! Asta era scânteia...). Făceam asta pentru a mă proteja, de nimic, de tânăra brunetă din fața mea. Asistenta încerca fără succes să umple prima seringă vacuum. Priveam atent când la locul unde înfigea acul când la chipul ei drăgălaș stăpânit de o mină trădând neputința și chiar teama. Mai că îmi venea să plâng de durere, mai că îmi venea să râd în hohote de întâmplarea în sine cât și de vorbele aruncate
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
e un laș și că nu are ,,sânge în instalație’’ pentru a pune piciorul în prag, în fața celor care îl umilesc. Răspunsul bunului meu prieten și camarad de suferință a venit tardiv, scurt și tăios ca un cuțit de buzunar înfipt în inima potențialului atacator... ,,Cel puțin, în cazul meu, nu se pune problema... Am unele probleme de sănătate la coloană și îmi e frig dacă vin îmbrăcat așa cum doriți! Din corpul ,,G’’ până aici...! Nu vreau să plec acasă mai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
aici...! Nu vreau să plec acasă mai bolnav decât am venit ci vreau să mă fac bine. Afară e zăpadă și ger, așa că nu pot...! Dacă vrei, vino tu așa...!’’ Un topor în capul aproape chel al directorului s-a înfipt adânc. Mare tărăboi... Trăiesc cu sufletul la gură momentul acesta, când Florin l-a înfruntat deschis și fără rețineri de exprimare pe director. Nici acesta nu s-a lăsat mai prejos și a insinuat ceva despre soția pacientului. Conducătorul unității
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și s a aruncat pe patul nu prea moale dar nici ca de piatră. A adormit într-o clipită, ca de obicei. Femeia ce spală geamurile scoate tacticoasă - și mai mult pe ascuns, o cheie din buzunarul halatului albastru, o înfige în butucul yalei și o răsucește de două ori, cu oarece răutate, ca pe un cuțit într-o rană sângerândă. Rana noastră cea de toate zilele de după faimoasa și caricaturala ședință, ținută de director! Iată înfăptuirea ,,binefacerilor’’ promise de director
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
unor preoți neglijenți, care se îngrijesc de comoditatea lor, dezinteresați de zelul idealității ce animă viața pământească. Ar fi un dezastru pentru aceste suflete, care se expun pentru slava lui Cristos. Această atitudine, pentru ele, ar fi asemenea unui pumnal înfipt în spate, dacă vreun slujitor al lui Dumnezeu s-ar dovedi nevrednic de onoarea-i sfântă, prestându-se de momeală a propagandei vrăjmașe, care se folosește mai ales de aceste subiecte ucigătoare exemplificate la persoană. Și, întrucât îi revine preotului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o problemă cu uscatul... După ce că, răspunzând la seminar, salva colegi, care, se întâmpla să nu-și pregătească seminarul temeinic, „salvatorul” mai avea parte de o surpriză: când se ridica, pe scaunul său era plasată o riglă subțire în care fusese înfiptă o pioneză. Pe fața opusă a riglei, cu greu se putea vedea vârful unei pioneze, cu lungimea de 1-2 mm. Așezându-se brusc, vârful aproape invizibil îl înțepa în partea dorsală și cel înțepat se ridica la fel de brusc. Imediat rigla
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
rău, sunt silit să răspund la o frază care a scăpat de la tribună onor. propuitor al acestei legi. D. general Lecca a zis, făcând aluziune la discursul de ieri al d-lui Maiorescu, că Adunarea trebuie să arate cât este înfiptă în pământul țării dinastia română, că nu este, cum s-ar fi zis ieri, un arbore fraged, cu rădăcini plăpânde. d. președinte: S-a zis din eroare. d. al. lahovary: Ar fi un mic și meschin motiv pentru un așa
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
doar de cîțiva călăreți "los gauchos". Un exemplu de ce reprezenta marea proprietate în Argentina era Menendez Beheti, fostul consul onorific al României. În localul administrației moșiilor sale avea pe un perete întreg o hartă a Argentinei. Pe această hartă erau înfipte zeci de stegulețe, care marcau diferitele lui "estancias", toate de la 10 mii de hectare în sus. Cultura cerealelor era mecanizată și se făcea pe anumite porțiuni din țară. Acolo aglomerările de oameni formau un fel de orașe. Țară de emigrație
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
brațe. Domnul doctor mă dezmierda și el și-mi zicea că sunt o fată frumoasă și dacă voi continua să plâng mă voi face ca Muma Pădurii. Pe nesimțite se strecura pe lângă mine, mă întorcea pe burtică și țup! Îmi înfigea ditamai acul injecției plină cu nu știu ce ser... Apoi îmi dădea două pălmuțe la fund zicându-mi: Na! Te-am omorât? Eu îl priveam cu ciudă pe sub ochi și tata ca să-mi fie pe plac mă așeza lângă mașina de scris
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le-am spus băieților despre toată tărășenia... ci numai că le-am dat apă. Fiind sătule, s-au culcat și ele și-au stat așa, până băieții au copt și porumbul. Era în lapte și avea boabele tare dulci. Mihai înfigea câte un băț în coceanul știuletelui și-i pârlea la flacără, ca la rotisor. Când se lăsă seara, am luat vitele la cireadă și toți am pornit-o cântând spre sat. Mama m-aștepta cu o cină pompoasă, cu toci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mare sfânt peste vegetație. El a omorât balaurul, a distrus răul. Cu o seară înainte de 23 aprilie se obișnuiește încă să se pună brăzdițe de pământ cu iarbă verde pe stâlpii de la poarta de la intrarea în ogradă și să se înfigă o ramură de salcie în partea din mijlocul brazdei. "Pomul de mai"simbolul renașterii naturii, al bucuriei pentru victoria reînnoită a vieții. După masă, în livezi se fac focuri mari și se strâng mulți săteni în jur. Câțiva, mai tineri
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mâini bune. Credeți-mă, va trăi, chiar și numai de dragul Înălțimii Voastre. Veniți, pe drum vă voi povesti totul. O ajută să-și tragă zdrențele peste cap și-o conduse afară din temniță. Pe trepte zăcea paznicul, cu un pumnal Înfipt În spinare. — Tu l-ai omorât? Credeam că mânuiești numai dalta și ciocanul, nu și spada! Deci ești și războinic? — Nu știu, domniță, nici nu mai știu ce sunt. N-a bănuit nimic, credea că sunt slujitorul care aduce mâncarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
florilor, era un mănunchi de paie de grâu, frumos alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze intrat în disoluție, întunericul deplin. Păi, moș Butu, trebuie să anunțați autoritățile: la primărie, la doctor, la preot... Da, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului de mori nevinovate. Brațele lungi prindeau furca în mână și începeau activitatea prozaică pe un fundal muzical auzit și înțeles numai de el și de frumoasa Dulcineea. Mai întâi, înfigea furca "fortissimo" într-o grămadă de paie, pe care o așeza la capătul căpriorului, pe lețuri. Apoi, cu o mișcare "largo", lua pale din grămada respectivă și le întindea pe lețuri, spre vârful căpriorului, cu mișcări "larghetto". Întorcea apoi furca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tu. Nu mă regăsec decât în poezia mea: "...Eu unul urc pe Pietrele Nordului prin/coridorul secret al Ochiului Orb/ și cu celălalt văd hârtiile care-mi sosesc pe biroul/ meu de la etajul XI din Palatul administrativ,/ cu o mână înfig bâta asta de la Gregory Corso între/ jnepenii de pe munte, cu cealaltă semnez dările/de seamă pentru primărie și cârtesc..." (din Bătrânele versuri, în Aur și iederă, 2011). A.B.De când ne cunoaștem noi, Domnule George Vulturescu? Sunt atât de multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nouă: "Cabinetul de stampe". A.B."Iată un poet care are o nostalgie organică a unor alte ape și alte ținuturi, care respiră oceanic, care simte lipsa tropicelor și a acelei fantastice fecundități a unor pământuri în care nu poți înfige un baston, că înflorește... Poezia să cuprinde niște miraje la care tot talentul autorului este de a ni le putea reflectă în noi cu freschețea cu care au fost trăite și... scrise. Această sinceritate în miraj, această generoasă capacitate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să imortalizăm vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu, voinicel, pe care Îl iau În brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu Îl privește curios și cu dispreț, Înfigând deodată lăbuța În capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii În jurul nostru, crezând că e vorba de o agresiune. Mai speriat e paznicul. Mulți părinți, cu copii de mână, care nu au văzut urechile lui Ursulică smulse
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
tatăl avea un număr prea mare de vaci de muls. Întrucât fermele sunt izolate În câmp, problema poștei, a ridicării si expedierii corespondenței are un loc Însemnat. Ridicarea e la dipoziție fermierului din cutia ce-i aparține și care e Înfiptă Într-un stâlp, Într-un anumit loc, la șoseaua principală. Pentru expedierea ei poștasul nu poate opri și controla toate sutele de cutii Înșirate de-a lungul șoselei. Pentru a-i ușura munca, atunci când a depus corespondența În cutia sa
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]