7,767 matches
-
loc unde își fac nevoile, și alt loc, un fel de cămară, unde își țin alimentele. Fetele dorm într-o parte, băieții în alta. "Atacă, dom' șef. Sar la piept sau la coaie. Au coadă puternică. Nevasta alăptează, stă așa întinsă, ca o scroafă. Și un porumb știți cum îl cară? Se pune unul pe spate, ține știuletele pe burtă cu lăbuțele și alții îl trag de coadă. Am găsit odată, dom' șef, unul cu dinții așa de mari, că ne-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
față de isprava pentru care luase Premiul de Stat. Mă așteptasem să-l găsesc deja afumat și plesnind de veselie. Mă apropiai de el, îl felicitai, dar se făcu sau chiar nu auzi ce-i spusei și mă lăsă cu mâna întinsă continuând ciuguleala. Gândii că trebuie să mă car imediat, dar interveni Vintilă: "Mă besmeticule, dă mâna cu dom' profesor", și atunci Calistrat tresări și își fixă privirea sa porcină asupra mea și bolborosi: "Dumneata cine ești?" Ca să-mi dau seama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lăcașuri hexagonale, de o armonie geometrică simplă și delicată, zeci de becuri albe mate și ușor turtite, o multitudine... Feerie de lumină... Abia aici văzui cât de mari erau și ferestrele, pe jumătate acoperite de draperii albastre, și cât de întinsă era casa, fiindcă în fund, ridicată mai sus cu câteva trepte, se vedea în prelungire o altă încăpere, cu un uriaș geam îndepărtat, prin care brazii intrau parcă înăuntru. Peste parchetul strălucitor (galben cu infiltrații negre), un covor care făcea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exploatare. Domina toate celelalte structuri artificiale ale Acheronului, cu excepția stațiilor de epurare a atmosferei. Văzut din exterior, părea spațios. În interior, nu găseai nici un spațiu liber. Materiale de tot felul se îngrămădeau prin colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în biți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mie, și copiilor... În raport cu mărimea navei extraterestre, tractorul care s-a oprit nu prea departe, părea minuscul. Din pupa epavei se ridicau spre cer doi piloni de sticlă sau de metal, curbați armonios deși ciudat. De departe parcă erau brațele întinse ale unui om culcat, fixat într-o rigiditate cadaverică. Unul era mai scurt și totuși simetria navei rămânea întreagă. Concepția navei era la fel de surprinzătoare ca și aspectul său. Poate că ea crescuse și nu era decât rezultatul unui plan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Lui Hicks nici nu-i trecu prin cap să o urmărească. N-ar fi putut să intre nici dacă ar fi fost gol pușcă, ceea ce nu era cazul. Fără să stea pe gânduri, Ripley se aruncă în tunel, cu brațele întinse înainte, împingându-se cu coapsele și brațele. Șoldurile se frecau de metal. Respirația fetiței care înainta mereu se repercuta în tub. Apoi Ripley o văzu închizând o vană de, metal în urma ei: se aruncă pentru a ajunge la obstacol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mi se pare o prostie. Dacă ești mic, nu înseamnă că n-ai nimic important de exprimat. (Puse ceașca de-o parte și luă o cârpă pentru a șterge urmele de cacao de pe bărbia fetiței. Simți osul mandibulei sub pielea întinsă.) Oho, zise ea surâzând. Acum că bărbița e curată, nu mai are aceeași culoare cu restul și va trebui să continui. Altfel nu se asortează. Scoase puțină apă sterilizată dintr-un săculeț deja desfăcut și udă cârpa, cu care șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
toate acestea; era agasant, și simțea o nevoie năprasnică să ucidă. Câteodată, își îndoia degetele ca și cum ar fi ținut încă în mâini criblorul. Nervozitatea ei ar fi contaminat-o și pe Ripley dacă nervii acesteia n-ar fi fost deja întinși ca arcul unui vechi ceas cu mecanismul întors la maxim. În cele din urmă, tensiunea nervoasă o făcu pe Vasquez să rupă tăcerea. ― De acord. Nu putem folosi armele împotriva creaturilor alea afurisite. Nu putem trimite acolo o echipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de lumină (o lampă electrică de 50 de lumini, cu reflector, sau, eventual, o fereastră, dacă scopul este numai demonstrație, nu măsurare). Peste plăci se așează: hârtie albă sau cenușie, iar peste hârtie se așează sticlă, pentru a ține hârtia întinsă. Cu cât o placă este înclinată mai mult spre sursa de lumină cu atât va reflecta mai multă lumină și invers. Examinarea se face într-o cameră întunecoasă. Subiectul se uită la o distanță de 20-30 cm, prin cele două
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
ton ascuțit, inchizitor. Pentru Gosseyn acesta era unul din acele momente când era nevoie de știința Semanticii Generale, în aspectele ei cele mai neplăcute. Conform acestei științe, spuse: - Domnule, când am coborât din cușeta în care, după cum știți, am stat întins vreme îndelungată, și de care am fost legat până mai adineauri, primul lucru care m-a interesat a fost ambarcațiunea care, după spusele ajutoarelor dumneavoastră în urmă cu câteva minute, a servit la transportul corpului meu. Nu-mi aminteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că e nevoie de o soluție mai radicală, spuse. Arătă spre Gosseyn: - Veniți și luați-l pe individul acesta, să-l ducem afară. Ochii i se îngustară când se uită la Gosseyn. - Ai vreo obiecție? întrebă el. Deși se afla întins, Gosseyn făcu o mișcare ca ridicatul din umeri. - Nu văd ce rost ar avea, spuse el. Apoi adăugă: N-am vrut decât să-ți pun acea singură întrebare fără a mă afla în pericolul de a primi replica în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de cauciuc care să-i străpungă pielea. După ce-și verifică bine de tot starea în care se afla, își permise un șir de gânduri: le permise pentru că trebuiau să treacă și să nu se amestece în momentul-cheie: Iată-l întins aici, omul care putea să facă saltul pentru toți. Aici, în Gilbert Gosseyn Trei, stătea ultima posibilitate care, se spera, putea rezolva o necunoscută veche de două milioane de ani. Parcurgând distanța fără sfârșit, ființele umane evadaseră dintr-o galaxie condamnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să se distrugă unul pe altul. Poate că existau asemenea grupuri răspândite pe mii de planete, căutându-se orbește pentru a fi împreună; apoi, când fiecare făcea ce avea de făcut, întregul era un tot capabil să acționeze. Stând acolo, întins, Gosseyn Trei gândi: " Realitatea fundamentală era că inexistența trebuia să se afirme din nou. Substanța și masa nu mai aveau nici un "drept" să existe, dar erau ținute strâns unite și continuau să "existe" datorită conștiinței. Inteligența și Materia aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
al XIV-lea. Nu fuseseră atâția oameni din atâtea țări tâmpiți atâtea secole, să folosească întâi fețe de masă, pe urmă batiste. Le vedeai peste tot, în toate felurile: simple, duble, cu dantele, cu volane, cu macrameuri, drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la îmbrăcăminte, cu inițialele posesorului cusute discret și îngrijit la unul din colțuri. Nimeni nu ieșea din casă cu batista necălcată. Pleca omul cu treburi sau la plimbare, te întâlneai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totdeauna, ca o doză de Speed. Capul se aplecase, nu de supunere. Al meu rămânea deasupra, împingându-i umărul. Eram puțin neîngrijit, ca întotdeauna, așa că o înțepam cu bărbia pe omoplat. Mâna mea stângă se încorda pe nisip, urmăream ligamentele întinse, venele subțiri desenate pe cafeniul deschis al pielii. Cu cealaltă, o apăsam pe nervurile gâtului, așteptându-i geamătul. Momentul mi se-oferea pe tavă, ca plaja pustie și vătuită. O premieră cinematografică a minții mele stricate. Îmi venea să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tine. Teoria părea bună, cu practica stăteam mai prost. Corpul Mariei refuza cu încăpățânare să se supună, nu intra deloc în tiparele pe care i le pregătisem din timp. Cei doisprezece ani aflați între noi lucrau în favoarea ei. Pielea stătea întinsă, sfârcurile se întăreau în vântul rece al serii, capul rămânea sus, drept și semeț. Maria călca apăsat și puțin ridicat, ca pe podium. Cu fiecare pas, nervurile fine ale mușchilor îți pulsau în privire, obligându-te să le venerezi. Simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii mari, curioși, cu lucirea neagră a obrăzniciei sub pleoape. Părul negru și el, strâns într-o coadă la spate. Îmi plăceau energia și forța cu care firele fuseseră silite să stea grupat. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cerul albastru cu dungi albe, lipseau doar cele 51 de stele ca drapelul să fie complet. Mașina îți lua privirea, dar femeia de lângă ea mă interesa mai mult. Am examinat-o filial, respectuos, fără prejudecăți: ochii vii, fără cearcăne, pielea întinsă (puțin cam albă), părul încă bogat, spatele drept, umerii demni, sânii bombați prin tricoul cu „Starbucks“. Între Maria și mama ei de la 25 000 de kilometri și 27 de ani distanță, desenul era trasat corect, viu, promițător. Ne puteam încrucișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu le simțeai. Nu ridica una tonul la tine, iar când îți aducea mâncarea, credeai că vine cu-o ediție Eminescu de la bibliotecă. Prin valurile de fum, l-am recunoscut pe Mihnea. M-am îndreptat spre el onest, cu mâna întinsă: „Ei, cum e cu așteptatul?“ „Mai du-te-n babardeli! Stau aici de juma’ de oră, ca ultimul pipotan...“ „Pi-potan/Jean Valjean!“ Din valurile de fum a mai ieșit un cap, cu ochii împușcați și părul explodat. Era Cezar. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rog, altceva-i interesant aici, nu titlul.“ „Ce?“ „Faptul că portretul, un desen în alb-negru, conține numai anacronisme: lipsește peruca, perciunii și coafura nu sunt în stilul epocii, iar gulerul e prea înalt pentru vremurile alea și nu se purta întins.“ „Pe scurt, dacă înțeleg eu bine, Bayes nu e Bayes.“, m-am aventurat. „Altă fantomă a istoriei.“ „Și dacă Bayes n-ar exista, teoria lui tot rămâne.“, m-a contrazis Mihnea, după care-a sorbit ostentativ din ceai. „Depinde doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteam să mă descurc și fără ce nu aflasem? Mi-am sprijinit brațele pe Pif, acoperindu-l părintește. L-aș fi învelit în micul lui hanorac, i-aș fi pus țipla originală, îmbrăcându-l în hăinuța nouă de plastic lucios, întinsă perfect și sigilată la bordura de jos. Valoarea lui de colecție ar fi crescut considerabil, fără să mai vorbim de tainele cuprinse înăuntru, pe care nimeni nu le-ar mai fi deschis, niciodată. Apoi am încercat să așez lucrurile cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lei la plata datoriilor către stat". Argumentarea se bazează pe inducție, pe enumerarea cazurilor în care firmele lui Gabriel Liiceanu au beneficiat de subsidii de la stat, argumente structurate pe anumite subtitluri care se constituie ca și concluzii intermediare: "Cu mâna întinsă", "Favoruri de peste 270.000 de dolari", "Reeșalonare pe patru ani și jumătate", "Impozit pe salarii nevirat", " Finanțele spun ca au început executarea silită". Raționamentul este unul inductiv și poate fi unul valabil, însă în condițiile în care argumentele prezentate sunt
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
anul 753 î.e.n., anul întemeierii Romei. Ideea identității romano-române, patentată de Micu, este reiterată în forță de A.T. Laurian, diseminatorul Școlii Ardelene și a paradigmei sale istoriografice în principatele danubiene. Gheorghe Șincai, în schimb, taie fără prea multe scrupule întinsele rădăcini ale (pre)istoriei romane din tabloul cronologic al istoriei românilor, fixând startul istoriei românilor în anul 86 e.n., odată cu războiul inițiat de Domițian Daciei aflată sub conducerea lui Diurpaneus Decebal. Abandonând latinitatea pură a românității, care in extremispresupunea chiar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lezionale moderate. Vindecarea fără sechele presupune, între altele, lezarea exclusivă a celulelor endoteliale sau epiteliale, fără lezarea stromei conjunctive. Vindecarea prin cicatrizare apare atunci când inflamația apare în țesuturi lipsite de capacitatea de regenerare sau când leziunea interesează o zonă relativ întinsă. În plus, incapacitatea resorbției complete a exudatului inflamator determină organizarea acestuia cu formarea unui țesut fibros. 2.Evoluția spre cronicizare Este condiționată de: structura antigenică a agentului inflamator, formarea în cursul procesului inflamator de “autoimunogene”, formarea de complexe imune toxice
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
femei, fete, toți s-au adunat, au alcătuit o gloată grăbită, nesățioasă. Marie zăcea pe podea, la picioarele bătrânei, flămândă, zdrențuită și plângea. Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii chiar râdeau, femeile o ocărau, o osândeau, o priveau cu dispreț, de parcă n-ar fi fost decât un păianjen. Maică-sa le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]