5,591 matches
-
milenare, învechite! Fiul risipitor merită bice, nu carne de vițel! strig eu cu ură, printre dinți. Da, să tăiem vițelul, dar să-l tăiem ca să facem din pielea lui bice pentru fiii risipitori așa văd eu Biblia contemporană! Brîndușa mă învăluie într-o privire încețoșată, strîngîndu-și cu furie pardesiul la piept. Vrea să mai spună ceva, dar sunetul strident al mașinii miliției, care trece spre blocurile din spatele complexului alimentar, o face să tresară; întoarce capul și privește speriată într-acolo. Rămîne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dimpotrivă: ți-ai creat noi dușmani. La cabana aceea merg mulți... Și noi am fost o dată, Ioane, îți amintești?, dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și serba ziua odrasla unuia de pe la municipiu... Ascultă, deșteptule! țipă la mine Ion, învăluindu-mă în privirea lui tristă, injectată de furie. N-o mai fă atîta pe indiferentul... Azi te-ai zbătut de ceasul morții să dai de urma tabelului cu numele tău, pentru garsoniera de la blocul-turn, așa-i? De unde știi? Cumnată-miu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu putere. Ce-i cu privirea asta fixă a ta!?... Revino-ți! Ce naiba, ești om mare..., ești bărbat! A fost un accident... Ce-i cu tine?!... Palma care m-au zgîlțîit încep să-mi alinte obrazul. Ochii ei verzi mă învăluie ca un lan de grîu primăvara, iar buzele răsfrînte, frumos conturate surîd molcom. Te rog! îmi șoptește. Scuză-mă! Ceea ce mi-ai spus m-a luat lovit în plin... Oh! exclamă Fulvia, ridicîndu-se, credeam că faci și tu o criză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
hidrogenul?! Cine-mi garantează că sudurile sînt bine curățate?! Norocul meu că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă rețin palmele... Am să mor dacă nu ajung... Trebuie să mă zbat, să mă eliberez, să fug... "Ajungă zilei răutatea ei!" strig eu, eliberîndu-mă din strînsoarea palmelor, deschizînd speriat ochii. Lîngă mine, așezată pe marginea patului, stă Teona: mă învăluie în albastrul privirii, trecîndu-și palmele peste obrazul meu, umed de transpirație. Stai, stai..., îmi șoptește. Teona, murmur eu, tu aici!? Ești bolnav, Mihai, îmi spune, ștergîndu-mi fruntea cu batista ei parfumată. Ai vorbit prin somn, te-ai zbătut... Scutur din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stea în așteptare, cu ochii închiși, îmi plimb degetele peste tîmplele ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în zbuciumul unei povești de dragoste și de ură, de dăruire și de renunțare, la finele căreia... ...Dar astea, de-acum, sînt povestea altor zile... 1976-1977 Săvinești Piatra Neamț CUPRINS Dedicația autorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inima mi-e plină de tine, de tristețe și de imensă tandrețe. Mamina 2/1947 I Mangalia, 12 septembrie 1947, vineri Ieri, la 6.10 plecare; bineînțeles, de la Fetești la Medgidia, ca să văd Dunărea și să mănânc la vagonul-restaurant. Am învăluit peisajul în marea mea singurătate; ici și colo, privirile mi se trezeau și observam ba o barcă legată de mal, tragic de singură în imensa întindere a apelor, ba priveliștea Dobrogei cu nenumăratele ei turme moțăind din picioare sub soarele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Semelei n-a putut suporta văpaia cerească și a ars” ; cf. Ovidiu, Metamorfoze, III). În măsura În care este autentică, influența de care aminteam provine probabil din episodul neotestamentar al orbirii lui Saul Pavel. Anticreștin zelos, viitorul apostol - fiind pe drumul Damascului - este „Învăluit de lumina din cer, ca un fulger”. „Saul s-a sculat de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nimic nu putea să vadă [...]. Și trei zile a fost fără vedere.” El și-a recăpătat vederea abia atunci când - sub un nou
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ne-a încîntat totuși, dar nu ne uimea ca Ibrăileanu. L-am primit în sufletul nostru cu toată simpatia, dar noi nu puteam intra într-al lui. Era nespus de individualist, suspicios. Era un munte inaccesibil, din cauza norilor care-l învăluiau din toate direcțiile. Nu vedeam nici o cărare să-i ajungem în vîrf. Cînd și-a desfășurat celelalte cursuri: Poezia lucrurilor , Romantismul european , Impresii asupra literaturii spaniole se îndepărta treptat de noi, deși niciodată nu uita literatura noastră implicată în aceste
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de rulmenți>> pe care ziarul <<Vremea nouă>> dorește să-l publice În coloanele sale, cu rugămintea de a ne da aprobările necesare”. De aici rezultă că, În caz de neaprobare, totul s-ar fi datorat marelui secret care trebuia să Învăluie extinderea uzinei pentru a nu da prilej „dușmanului imperialist” să afle „mărețele” realizări ale p.c.r. Răspuns la această doleanță nu am găsit, așa că nici speculațiile nu-și au rostul chiar dacă, amintindu-ne de episoadele trecute când fuseseră puse
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Țanea care, luând la refec mărunt șpaltul ziarului „Rulmentul” cu numărul 298/1 mai 1970, a găsit un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce Împletești frînghii de inimi rătăcite/ Ninsoare aprigă de focuri otrăvite/ Pe bolta fumegîndă Titu Maiorescu (1840-1917) de amintiri strivite>>”. Iată cum sărmanul Ion Patriche nu a putut Îmbrăca mantia gloriei din cauza unui individ extrem de suspicios care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
luminoase care se adună în jurul meu, mă ating încercând să înțeleagă din ce sunt făcută. Conversăm, ne atingem, râdem împreună fără să pronunțăm cuvinte într-o limbă anume și, cred, fără ca eu să am forma mea de Ingrid. Totul este învăluit de lumină și de un sentiment strălucitor de iubire și fericire. Alunec prin poiana minunată și descopăr creaturi fantastice, împărțind aceeași lume strălucitoare. Mă simt acasă, sunt complet relaxată și fericită să fiu în compania respectivelor ființe și ele par
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
direcție bună intră pe o pantă greșită? Inspirată de performanța vorbitorului, concluzionez că un semnal puternic de alarmă ar fi când știi, constant, mai bine decât ceilalți ce e mai bine pentru ei. Și, cred eu, când devii atât de învăluit de propriile idei încât ideile celorlalți nici nu mai ajung până la tine. Să fie oare posibil ca o persoană să fie foarte evoluată spiritual iar la nivel fizic să apară un individ egoist și arțăgos, bând și fumând tot timpul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
puțului în care ne aflăm. Fără îndoială, sunt multe locuri magice în fiecare țară, doar trebuie să deschidem ochii pentru a le vedea. Cel de față este atât de perfect încât nici nu este nevoie să deschizi ochii: magia te învăluie, cuprinde și mângâie într-un joc luminos de culori, sunete și senzații. După încă o zi ajungem înapoi în Tarapoto, în restaurantul primitor din La Patarashka. Cindy scoate o sticlă mare cu apă de cocos din frigider apoi ne oferă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sau altul, le știe toată lumea și să le facă iarăși noi (ceea ce e totuna cu șocante) pentru noi ; problema e că Mustață și scenaristul său, Cătălin Mitulescu, nu fac asta. Ce le reproșez eu lor este că nu revelează, ci învăluie în fum escamotează semnificația simplă a ceea ce au de spus, astfel încît să pară mai subtilă, mai greu de deslușit, mai artistică. Rezultatul e o lucrare de artă conceptuală găunoasă și destul de respingătoare efectul ei depinde mult prea tare de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
titlu romînesc corect e L-am servit pe regele Angliei). și nu numai pe Chaplin, ci și pe Renoir, Lubitsch și RenØ Clair, ale căror filme puteau să se miște ca niște chelneri de înaltă clasă pe patine cu rotile, învăluindu-te în voltele și-n arabescurile lor de nici nu mai știai cum au ajuns atîtea bunătăți în fața ta ori dacă sînt chiar bunătăți sau doar aer modelat de mișcările lor. Bunătățile lui Menzel sînt bunătăți în cea mai largă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în pace, așa că lasă cartea să le servească drept scenariu, mulțumindu-se să amplifice suspansul în cîteva locuri. Practic nu există muzică ; concentrați mereu pe următoarea mișcare necesară supraviețuirii, respectiv distrugerii, vînatul (Josh Brolin) și vînătorul (Javier Bardem) sînt adesea învăluiți într-o tăcere aproape monastică, așa cum nu prea s-a mai auzit într un thriller de la Jean-Pierre Melville încoace. Bardem e foarte bun în rolul lui Chigurh, vînătorul supranatural de invulnerabil. Mișcările lui au o blîndețe care le face cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cel mai depărtat de opera lui Caragiale, într-un interstițiu imund, într-un spațiu de hrubă sau unul de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei are și ea ceva din cecitatea care învăluie personajele, o lumină prăfoasă, murdară, sumbră, o acoladă cețoasă a unei nopți din care răsar lumini putrede, în care se aud țipetele și zgomotele unor încăierări obscure. Un cetățean locuitor sau nu al acestui limb face o prezentare în fața unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care a dobândit înălțarea. Dincolo de toate, cred că cel mai dificil rol al ei a fost cel al vieții de familie, pe care l-a jucat însă excepțional - ca soție a unui mare pictor, a fost mereu pregătită să-l învăluie cu zâmbetul ei unic, să-i dăruiască aleasă gingășie și tandrețe din inepuizabila rezervă de lumină a ființei sale. Cu siguranță, ultimul și cel mai tragic rol al său, a fost acceptarea suferinței trupești cu nesfârșită răbdare și creștinească temeritate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ambasador "de carieră". Leul în toamnă Mi-i pasul tot mai leneș și mai greu și ochiul nu-l mai simt de șoim la vânătoare, mă trag pe sub umbrare mai mereu, nu mă mai cere noaptea hăitaș la căprioare. Mă-nvălui ca-ntr-o mantie în toamnă, mi-s umerii ca bronzul adormit, din tot ce-a fost nimic nu mă îndeamnă și goana peste ani m-a ostenit! SEMPER FIDELIS PATRIAE "De ce să repetăm greșelile înaintașilor, când sunt atâtea noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a lăsat prinsă În tumultul dansului, care devenea amețitor. Liz și cu mine, de pe margine, priveam uluiți când, deodată, În elanul confuz și de neînțeles pentru un ochi neexersat ca al nostru, Priscilla a dispărut, parcă Înghițită de fumul care Învăluia totul. Alarmați, o căutam din priviri, căci era imposibil să pătrundem printre dansatorii dezlănțuiți. Preotul Însă a găsit-o instantaneu, simțind că era nevoie de prezența lui lângă ea. În aceste ceremonialuri, forțele misterioase sunt puse În mișcare cu scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lângă canapeaua ei. De fapt nu avea nevoie de ele, căci nimic nu se pierduse. Așa cum o trupă de actori ambulanți poartă cu ei pretutindeni, cât timp mai știu Încă replicile pe dinafară, o câmpie bătută de vânturi, un castel Învăluit În ceață sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul din poză și călărise pe calul lui de lemn pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]