KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...205 206 207 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

știu nici măcar dacă te consider capabilă de dragoste. Te vreau pe tine. A râs și apoi a spus: — Spui prostii, Martin. S-a întors și și-a scos brusc paltonul și s-a îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre pahare pe o măsuță, la jumătatea distanței dintre noi, și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
e momentul să bem un pahar împreună, unul mare și bun. Ai răbdare. Am să-ți spun tot. Îmi pare rău că n-am putut să te anunț. Dar am să-ți explic. Stai jos, să aduc paharele. M-am așezat pe canapea. După ce am văzut-o înapoi acasă, m-a cuprins o stare de iritare și de sfârșeală. Mi-am spus că cel mai bun lucru era să mă duc să mă culc. Somnul chinuit din noaptea trecută nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am văzut-o înapoi acasă, m-a cuprins o stare de iritare și de sfârșeală. Mi-am spus că cel mai bun lucru era să mă duc să mă culc. Somnul chinuit din noaptea trecută nu mă odihnise. Antonia se așeză lângă mine, lăsă paharele pe masă și-mi întoarse încet capul spre ea ca să mă privească drept în față. Apoi turnă cea mai mare parte din conținutul paharului ei în al meu. Gestul îmi trezi vagi amintiri. Mă privi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și stăteau cu spatele la mine. Palmer comanda ceva de băut. Comandă trei pahare. Abia atunci am văzut că mai era o fată cu ei, o fată palidă, elegantă, tunsă foarte scurt și care purta o jachetă nouă marca Burberry. S-au așezat toți trei, rămânând cu spatele la mine. Deodată, ceva în felul în care fata ținea paharul mi s-a părut a fi cunoscut. Întoarse capul și-și mângâie nasul cu degetul. Era Georgie. Am lăsat ziarul puțin mai jos, complet fascinat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
imaginea unei ființe muritoare întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică pălise. Acum vedeam, în urâțenia ei, frumusețea ei. Era aproape insuportabil. Nu purta pălărie și își trecea întruna mâna prin păr încercând să-l domolească și să-l așeze după ureche. Dar șuvițele negre, lucioase îi cădeau mereu în față; din timp în timp îi vedeam profilul când se întorcea să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
aproape. La un moment dat m-am gândit că s-ar putea să fiu nevoit să o rup la fugă spre ea. Dar erau atât de departe de mine ca niște personaje dintr-un film. I-am văzut cum se așază la coadă. Nu mai vedeam înaintea ochilor decât capul negru al lui Honor și umărul ei strâns lipit de al lui Palmer. Mi-am dat seama că n-aș putea să stau și să-i văd dispărând dincolo de ușă. Parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de cutii ce arătau a marfă scumpă. Drăguț din partea ei. Am pus laptele și biscuiții pe o tavă. Mi-am scos sacoul și m-am întors în salon numai în cămașă. Poate că totuși se făcuse prea cald. M-am așezat pe un scaun Chippendale chinezesc, ținînd tava pe genunchi. După o discuție cu Antonia în care ea fusese foarte hotărâtă, în ciuda faptului că stătea să plângă, iar eu adoptasem un ton frivol și plictisit, ajunsesem la concluzia să împărțim în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cu aripi aurii, papagalul de Carolina și tanagra stacojie erau acum înșirate lângă perete, prăfuite, și mă întrebam unde să le pun. Fără celelalte, acestea nu mai aveau nici o noimă. M-am uitat prin cameră și am observat că Rosemary așezase papagalii de Meissen la cele două extremități ale biroului și m-am ridicat să-i pun unul lângă altul. Arătau mai bine așa. Apoi m-am gândit că n-ar fi rău să beau niște vin și m-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Nu eram sigur că am să fiu în stare să vorbesc dar, când am încercat, cuvintele au sunat destul de bine. Credeam că pleci, am rostit. — După cum vezi... — Ceilalți doi au plecat? — Da. Și tu când pleci? — Nu plec. M-am așezat pe un scaun de lângă fereastră și am spus: — Am înțeles, am zis, deși nu înțelegeam nimic. Ea se așeză în fața mea, pe celălalt scaun. Am dat din cap de câteva ori. Nu îndrăzneam să simt nimic altceva decât teamă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
bine. Credeam că pleci, am rostit. — După cum vezi... — Ceilalți doi au plecat? — Da. Și tu când pleci? — Nu plec. M-am așezat pe un scaun de lângă fereastră și am spus: — Am înțeles, am zis, deși nu înțelegeam nimic. Ea se așeză în fața mea, pe celălalt scaun. Am dat din cap de câteva ori. Nu îndrăzneam să simt nimic altceva decât teamă și nedumerire. — Bun, și ce cauți aici? am zis pe un ton inexpresiv. Atunci mi-am îngăduit să mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

la rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini ținute orizontal, buze ușor țuguiate - mi-am dat seama de faptul că Îmi iertase greșeala, dar și de faptul că prietenia noastră nu mai conta. Am așezat bancnotele pe masă cu grijă, una câte una, sperând să mă oprească Înainte să exagerez. Dar până să ia caseta și să-mi spună s-o urmez, Îi lăsasem chiria mea pe-o lună. Nici măcar nu se uită la bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
bărbat; iar dacă o vor lua-o la dreapta, spre bucătărie, e cu o femeie. În curând... Stai. Camera de zi. Dora era În compania unui bărbat. În cazul acesta, n-aveam de gând să mă furișez afară să mă așez pe pat. Nu În costumația asta. Dintr-odată, se auzi un țipăt ascuțit, urmat de un sunet Înfundat; mi-am dat seama că m-am Înșelat: se duseră În bucătărie - vizitatorul era, așadar, o femeie. M-o fi strigat Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ca și când cineva ar fi târșâit ceva, urmat de câțiva pași vioi. Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului gemură sub greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
tăcerea ei era atât de densă, Încât părea palpabilă. Chiar dacă trecusem prin cea mai groaznică experiență din viața mea, mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mână, apoi, batistă. Apoi amândoi: „Fraternité!“ Un tablou captivant. Acum ajută și Sascha? A Închis proiectorul. Se pare că a terminat cu expunerea părerilor sale despre știrile pe care le-am pierdut. Am reușit destul de greu, ce-i drept, să așezăm prima bobină la loc. Era una nouă și cele noi se manevrează destul de greu. Am desfășurat celuloidul lucios, trecându-l printre mânere și rotițe de mecanism, fixând capătul În roata goală din spate. Apoi am Întors bobina receptoare de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aceasta se aplecă și-și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept și purta bocanci lungi, maro, cu șireturi roșii. Odată ce termină, bărbatul pocni din călcâie, Își așeză degetele pe mânecile sacoului și - cu totul lipsit de sens - Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu spuse nimic, dar Își Îndreptă spatele și Își aruncă o privire languroasă și acră În același timp. În loc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ce făcuse Konrad când a rezolvat balamucul și a invitat-o pe persoana responsabilă În curte. Oricum, Molly se jură că problemele sale cu dinții au și anumite avantaje. Erau prezenți doar zece oaspeți sau cam așa ceva. Rigoberto tocmai se așeza la bar. Văzându-mă, s-a Întors Într-o parte și a Început să vorbească cu Gertie, care Își Încheia bluza cu degete plictisite. Am trecut de doi tineri plini de coșuri, care nu prea păreau majori, stând cu paharele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am contactat. Urmele vizitei mele trebuie să fi fost peste tot. Desigur, majoritatea le-aș fi putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut zice despre hainele primite de la Dora? Nu, fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În dresuri, Îmbrăcat Într-o tunică pe care o cumpărase mai demult nevestei sale din bazarul de la Constantinopol. Degetele de la picioare erau date cu ojă asortată la culoarea vinetei și atingeau o pereche de papuci cu toc, pe care Îi așezase mai departe pe podea, fiind atent la ordine până În ultima clipă. Presa liberală a interpretat vânăta ca un semn de „dezaprobare elocventă“ a tăcerii autoimpuse suferite de oamenii cu firea complicată a consilierului. După ce am cântărit diferite opțiuni (nume neaoșe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fel pe care Îl considera corespunzător, atingându-i cu buzele unghiile prelungite. Erau lucioase și tari, ca spinarea unui gândac. După ce femeia Închise ușa - În sfârșit eram aici, În sfârșit Înăuntru - arătă Înspre o canapea din pluș tocit și se așeză Într-un scaun asortat. Draperiile erau brăzdate de dungile tremurânde ale luminii de vară. Îndărătul lor trebuie să fi fost un geam deschis. — Ai sunat pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În aer, ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să tușească), apoi se opri și li se adresă celor doi tineri. Dintr-odată, unul dintre ei se ridică atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a fost asta? Îl Întrebam când ne Întorceam acasă. — E doar pentru doamne, obișnuia să-mi răspundă Anton. Observând cât de iritat sunt, adăuga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a fost obligat să lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Mamă, omul mai află și lucruri noi despre tine. Am privit În jur, dar se pare că nu-l auzise nimeni. — E bun pentru Sitzfleisch, presupun. Îl Înroșește un pic, dar nu atât de tare Încât să nu te poți așeza În câteva ore. Anton se lăsă pe spate. În ceea ce-l privea, subiectul era epuizat. — Nu. Nu e asta. Dora nu era - căutam cuvântul potrivit - o femeie metatropică. Era mai degrabă... Ei, știi tu, o minette, i-am spus, folosind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]