6,958 matches
-
Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca un sfântă Ca o mândră floare. Stelele se aștern și ele Pe covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată seara se așterne, Stelele au apărut, Și o minge de lumină Ne urează gânditor ''Noapte bună! Somn ușor!'' Însă ziua iar sosește, Cu pașii ei cei mici, Alungă din a cerului zare Luna și-ai ei aștri mici. Soarele iată apare Să ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cristina O lume eternă Pe cerul senin Doar luna dă culoare întunericului Căci stelele și-ascund sub gene Privirea argintie. Luna-și întinde brațele spre mine Și simt cum sunt atrasă spre cer, Spre un alt început. Liniștea nopții se așterne încet In timp ce eu zbor, continuu zbor Pe aleea paralelă cerului Și nu pot să mă opresc Până când înaintea-mi Se desenează infinitul Atunci moleșeala se risipește, Căci soarele a răsărit Dincolo de realitate Pe paravanul care ne desparte. Neputință
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece Cu timpul fugar Și atât de amar. Primăvara Vine de departe-n sus, După iarna ce s-a dus, Așternută pe coline, Văzută și de străine. Cerul e albastru tot, Ca o petală de miozot, Soarele-i strălucitor, Sus, pe înaltu-amețitor. Flori multe și viorii Adormite pe câmpii, Atât de binevenite, De toată lumea iubite. Toader Ana-Maria, clasa a VII-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
surorii sale întunecate. Pe cer este un război de lumină aurie și argintie, acest război transformă tabloul nocturn intr-unul cu totul și cu totul magic și strălucitor. Iarba se leagănă pe melodia vântului. O ploaie puternică de lumină se așterne peste pădure. Luna a plecat și l-a lăsat pe fratele ei, Soarele, să împrăștie peste pădure jar auriu și cald. Noaptea este magică și misterioasă! Bîrna Alexandra, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cazul în care ați vrea să vă puneți o dorință. Crivăț Octavian, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Valea timpului Stăteam, mă gândeam cum s-a format minunăția creată de natură ce se așternea în fața mea, o vale întinsă, cu o apă curgătoare ce aducea viața pe unde trecea, cu falnici arbori de-o parte și de alta a cursului de apă, cu masive de piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusețe trecătoare, are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora se schimbă total. Acum câtva timp livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută. În urmă cu câteva săptămâni puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copiii distrându-se la săniuș. Și, iată că am ajuns astfel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i spună fiecare senzație, fiecare durere, fiecare stare. Când fusese momentul exact când își dăduse seama că a prins rod? Oboseala sarcinii o simțea în genunchi sau în ochi? Poftea la dulce sau la sărat? Cele două au împărțit același așternut în toată perioada de sarcină. Femeia fără rod a simțit rotunjirea treptată a pântecului surorii ei și îngreunarea sânilor. A văzut cum pielea se adună în benzi întunecate pe burtă și pe coapse și a observat cum i se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
între ei, iar când răsărea luna, toată lumea era deja adormită - femeile și copiii înghesuiți toți în cortul cel mare, bărbații și băieții în pături sub cerul liber. La răsăritul soarelui, după ce îmbucam repede pâine uscată, măsline și ceva brânză, ne așterneam la drum. După câteva zile de felul ăsta, viața cea veche rămăsese cu totul în urmă și parcă n-aș fi stat niciodată într-un singur loc. Fiecare dimineață aducea cu ea ceva nou. În prima zi, Inna a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
parte și tata împreună cu Esau au ieșit afară, frecându-se la ochii din cauza luminii puternice a zilei, au cerut vin și au hotărât să se treacă la masă. Cei doi frați s-au așezat pe o pătură pe care a așternut-o însuși Iacob. Fiii lor s-au așezat după rang, Elifaz și Ruben imediat în spatele taților, Iosif și Korah de-o parte și de alta. Eu alergam încoace și încolo, umpleam cupele și vedeam bine cum frații mei sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei, o auzeam răsuflând din greu, apoi a apucat receptorul și a format repede un număr, nici n-a așteptat ca discul să revină de la sine, ci l-a tras înapoi cu degetul, făcând să țăcăne telefonul, apoi s-a așternut liniștea, mama parcă nici nu mai respira, aproape că se auzea cum, la celălalt capăt al firului, telefonul sună îndelung, și atunci, în sfârșit, pesemne că cineva a răspuns la apel, pentru că mama a strigat de vreo trei ori, tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puse capăt Încăierării verbale. Milic Kermeur, pentru prima oară, ridică tonul. - Tăceți din gură! Din respect pentru moartea lui Gildas, tăceți din gură! În clipa aceea, Își dădură cu toții seama că Marie stătea În pragul ușii. În tăcerea care se așternuse, ea se apropie de masă, luă una din scrisori și citi mesajul, tulburată. Milic ieși fără să scoată o vorbă, punînd În trecere mîna pe umărul fetei lui. Fără să-i arunce surorii lui măcar o privire, Loïc Îl urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor. Cerneala trebuie că era din aceea simpatică. Toate paginile erau albe. - S-a gîndit Într-adevăr la tot, mormăi ea, uluită. - Da. Nu vrea să-și bage cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dimineață m-am simțit total aiurea. M-am gândit să încerc să fac asta o dimineață. Dar nu am nici cea mai mică intenție de a rămâne. Și nici să le iau vreun ban, dacă la asta te gândești. Se așterne tăcerea. În cele din urmă, ridic privirea. Nathaniel stă rezemat de blatul de la bucătărie, cu brațele puternice încrucișate. Încruntarea i-a mai dispărut. Bagă mâna în rucsac și scoate o sticlă de bere. Mi-o întinde, însă eu clatin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Serios, spune, ce-ai de gând să faci ? Se așteaptă la o masă de fițe. — Știu. Mă străbate un nou val de râs, pe care mă străduiesc să-l stopez. Știu. Va trebui să... găsesc o soluție. În bucătărie se așterne tăcerea. Îl văd pe Nathaniel uitându-se curios la băltoacele albe de bezea de pe jos. — OK. Expir cu un mic tremurat din umeri și-mi dau spre spate părul umed. O să salvez situația. — O să salvezi situația. Pare extrem de sceptic. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eamonn, ștergând un pahar. Îmi face cu ochiul. Cum se numesc cinci mii de avocați pe fundul oceanului ? — Un început ! Cuvintele îmi ies din gură înainte să le pot opri. Ar trebui să... putrezească toți. De tot. În iad. Se așterne o tăcere mirată. Îi văd pe Eamonn și pe Nathaniel ridicând din sprânceană unul către celălalt. OK. Schimbă subiectul. Acum. — Deci ! Ăă... Mă întorc repede către un grup de lângă tejghea. Vă servesc cu ceva ? Până la sfârșitul serii am pus cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce-ți golesc portofelul și-ți fură actele. Aici nu s-ar întâmpla în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mobilul aproape. S-ar putea să dureze câteva ore. — OK, așa am să fac. Trag aer în piept adânc. Vă rog mult, spuneți-mi. Nu vreau nici un fel de detalii, dar... a fost corectă teoria mea ? La capătul firului se așterne o tăcere absolută. Abia dacă pot respira. — Nu în amănunt, spune Ketterman în cele din urmă și simt un fior dureros de triumf. Asta înseamnă că în unele privințe am avut dreptate. Convorbirea se întrerupe. Las receptorul în furcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu crezi ? — Țineți o tombolă ? — Nu prea cred. Strâmbă din nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă cînd și cînd de sunetul băuturii de afine prelingîndu-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sîngele pulsîndu-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înțelegi toată partea simbolică. Mai taci odată din gură, fițoasa naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face Nick. — Păi... Îhm... Îmi dreg glasul. Rezonanțele. Se așterne o tăcere stupefiată. — Rezonanțele... rezonează ? spune Artemis. Da, zic sfidător. Da, rezonează. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dîndu-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și Își ia punga de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întîlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blînd. Și avem același simț al umorului și ne plac aceleași lucruri. Pe chipul ei se așterne un surîs ușor rușinat. Adevărul e că e foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strîng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sînteți un cuplu mult mai potrivit decît am fost eu cu Connor. Vrei o cafea ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de cîteva ori prin clădire, dar e prima oară cînd ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
om adînc rănit În demnitatea lui. Asta-i tot. Sperasem doar că putem fi măcar un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
triumf. Prima dată cînd ne-am Întîlnit, dupa ziua cu zborul, m-a rugat să păstrez secret faptul că a fost În Scoția. — De ce ? spune Lissy. — Habar n-am. — De ce fusese În Scoția ? sare și Jemima. — Habar n-am. Se așterne tăcerea. — Hmm, spune Jemima cu condescendență. Nu prea e chiar cel mai penibil secret din lume, nu crezi ? Vreau să spun că există și scoțieni foarte deștepți. N-ai nimic altceva ? De exemplu... că are o meșă de păr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]