7,862 matches
-
-ntinse mări am fi niște muritori. Eu îmi risipesc plictisul și îi dau vieții un rost cu acest copil, cu scrisul, visul marelui meu rost. 2013 Flori și prunci Râzi, copile, de ce nu-i cum ar trebui să fie, în adâncul sufletului râde și o ciocârlie. Ca și ea tu poți să zbori dintr-o zare-n altă zare... Îngerii, și printre nori, au la aripioare soare. Numai florile-s ca felul îngerilor de a fi; viața noastră-i ca inelul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nori iar printre flori atâția spini și-o noapte lungă, fără zori... Zile și nopți, cum scrie Crainic, lumini și umbre, cum spun alții; cât e de trainic acest tainic verde al brazilor înalții... Coboară cerul să ne scape cu-adâncul lui greu de nțeles; naiadele, ce ies din ape țes vulturi, cerbi și visuri țes. E-o feerie peste toate - ncercările acestei vieți; destinul din adâncuri scoate atâtea zâne și poeți. Iubirile de mult trecute, inelele din legământ și ndemnul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de trainic acest tainic verde al brazilor înalții... Coboară cerul să ne scape cu-adâncul lui greu de nțeles; naiadele, ce ies din ape țes vulturi, cerbi și visuri țes. E-o feerie peste toate - ncercările acestei vieți; destinul din adâncuri scoate atâtea zâne și poeți. Iubirile de mult trecute, inelele din legământ și ndemnul care-mi spune nu te da niciodată om înfrânt. Sunt culmi ascunse printre brazi așa, ca și odinioară... Se mai întâmplă să și cazi, dar crestele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fost, le retrăim trecutul lor. Așa-i sortit omul să vrea ce se, și chiar ce nu se poate cele mai scumpe nestemate le are totuși dragostea. Versuri discrete, armonii și dați în floare trandafirii unor trăite simfonii vii în adâncurile firii. În oful lor, cam cenușiu, unii spun că așa li-e scris alții în inimă știu că viața-i și-oleacă de vis. Este foarte frumoasă și poartă-n sufletul ei miraculoasele dragostei chei de mă simt ca acasă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vaste; și-n numele tău noaptea mpărțea un fel de zgură trecută printr-o smoală care la orice pas te face să crezi că sunt cele mai bune paste când le și mai adaugi invidie și ură. și totusi, în adâncuri, erai întrebătoare, cruciații, ei tăcuții, treceau făr’ să te-asculte căci toți credeau în dragostea în strai de sărbătoare în timp ce prefăcuții vindeau vorbe oculte și s-a produs minunea...ce orizont deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
sunt toate: și cerul și pământul și noaptea înstelată și ziua, mai ales căci încă din Geneză-n mod minunat CUVÂNTUL a pus în despărțire un astfel de-nțeles. Și dacă despărțirea-i liantul ce ne-adună, înseamnă că-n adâncul ei este un secret care, discret, ne face să fim toți împreună la nunta vieții și la sfântul ei banchet. Conjuncții tăinuite lucrează-n toate cele, de-ntregul e mai mult ca suma părților, căci firul nevăzut de printre și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
A fost un oraș plutitor Plin de iubire, de taine și de dor, Cu oameni bogați, ce petrec fără teamă Că hăul adâncului îi cheamă. Toți cântă, dansează, petrec. In noaptea haină orele trec. Nu știu că un ghețar plutitor Le va aduce jale și dor. In țipete de groază și de disperare Vasul e rupt de ghețar în graba cea mare. Și
Titanicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83178_a_84503]
-
ghețar în graba cea mare. Și-n apa cea neagră cuprinsă de valuri, Nicio ființă nu mai ajunge la maluri. Moartea-i crudă și e nemiloasă. De ce se întâmplă ei nu-i pasă, Iar un oraș plutitor a dus în adâncuri sute de vieți, Ce peste timp au rămas regrete și, poate, tristeți.
Titanicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83178_a_84503]
-
curată pentru dreptate, pocăință și sfințenie. Jertfa lui primește o dimensiune providențială. Prin moartea sa el nu este numai un propovăduitor și un Înaintemergător al lui Hristos prin această lume trecătoare și amăgitoare precum un vis, ci se coboară în adâncurile iadului și devine un Înaintemergător și un propovăduitor al lui Hristos și în acele locuri... Hramul de la mănăstiri este zugrăvit de către inimile credincioșilor ca o icoană, ce rămâne păstrată mult timp sau chiar pentru totdeauna în odaia sufletului fiecăruia, la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
viața noastră, căci atunci orice “limbă sărată” se clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei. Fiecare dintre noi am scris un cuvânt bun sau l-am primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne fac mai atenți cu noi înșine și mai ales cu semenii noștri. Cuvântul e ca o săgeată ce o dată lansată din arc, nu mai poate fi adusă înapoi. De
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
suspine amare au vărsat ? Câți spini și câtă durere au fost în inimile lor ? De câte ori s-au simțit ai nimănui, alungați de ici acolo și singuri pe lume ? Sunt întrebări pe care ni le punem și ne răspundem fiecare în adâncul inimii noastre. Acea perioadă a fost ca un foc curățitor care se pare a pârjolit cam mult în calea lui. Poate acel decret a făcut ca monahii să prețuiască mai mult viața monahală, să prețuiască harul ce l au primit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
20 martie 1971 Sunt recunoscător autorităților române, atât celor de stat cât și celor bisericești, pentru această posibilitate pe care mi-au dat-o, încât să pot aduce un omagiu luptătorilor eroici de la Mănăstirea Secu din 1821. Sunt de asemenea adânc mișcat de găzduirea bunilor călugări de aici, în frunte cu Egumenul mănăstirii, care ne-a oferit o găzduire cu adevărat creștinească. Jean Cambiotis, Ambasador al Greciei la București * 8 august 1971 Acest sfânt lăcaș înconjurat de păduri este pentru mine
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cultural al țării. Consilier Juridic Ioan Filipescu 8 august 1977 Mănăstirea Secu reprezintă pentru orice vizitator sensibil la faptele de civilizație ale acestui neam, pagini nemuritoare ale geniului creator, ale dorului de libertate și neatârnare. Ea simbolizează eforturi pornite din adâncuri de conștiință spre a înveșnici dragostea de frumos și de adevăr, sensibilitatea axiologică a unor cărturari de mare prestigiu precum Mitropoliții Varlaam și Veniamin Costachi care s-au identificat cu tot ceea ce a produs mai nobil acest generos popor atât
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
înțelepciunii românești, și-a adunat apele albăstrui, aici în sânul diamantiu al oceanului fericirii; și iată că surâde pașnic în undele liniștitului argint, ce a fost cândva altar al sacrificiului. Sângele cald al miilor de jertfe se înalță acum din adâncuri dansând monoton și parcă răsfățat în valurile rubinii ale împlinirilor. Apele sfintei istorii îngemănate cu cele ale credinței străbune, dansează și ele un dans al adevărului înfăptuit în sânul luminii adevărate, pe altarul eternei fericiri. Purtați-vă români, luntrea vieții
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ctitorilor acestui sfânt lăcaș și celor care s-au ostenenit de-a lungul anilor cu păstrarea și înfrumusețearea lui. Cu adâncă considerație, Un grup de studenți teologi * 23 august 1986 Mănăstirea Secu se impune prin frumusețea ei arhitectonică. Doresc din adâncul inimii ca bunul și 128 iubitorul de oameni Dumnezeu să o facă un leagăn de alinare a sufletelor triste și împovărate. Ioan Gonriș Astăzi 1 mai 1987 noi, un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, conduși de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
tuturor celor care neau ajutat să descoperim marea taină de veacuri a prea frumoasei Moldove. Cinste celor care prin munca și viața lor contribuie la fericirea tuturor. Un grup de studenți de la Facultatea de Energie Electrică București * 26 iulie 1988 Adânc impresionat de valoarea inestimabilă a obiectelor de cult expuse în colecția acestui sfânt lăcaș. Țin să apreciez munca migăloasă și plină de har a călugărilor. Moment de reculegere sufletească a constituit vizitarea Mănăstirii Secu de familia mea. Bunea V.Medgidia
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dureroase, banale, triste - totul numai pentru a scrie un articol; și totuși a rămas o femeie decentă, o femeie extrem de bună, de generoasă, plină de dor de viață și, În același timp, o fată bătrînă cu vederi puritane pînă În adîncul sufletului. Îi povestești că acum cîțiva ani a Înnebunit și a stat doi ani la balamuc; Îi povestești că Încă mai are accese de nebunie și că, acum cîteva luni, cînd te-ai Întors acasă Într-o seară, ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe fețele tuturor bărbaților cu ochii stinși și pielea cenușiu-palidă, cum aceștia, chiar și În Brooklyn, se apleacă peste pervazul serii Învăluiți În lumina aceea tristă și tăcută. Și-ți amintești cum, Într-o seară, stăteai Întins În pat În adîncul celulei tale reci din Brooklyn și ascultai zgomotele Înserării și cîntecul păsărilor ce răzbea tot mai slab dinspre copacul tău; și-ți amintești că s-au deschis două ferestre și-ai auzit două glasuri - unul de bărbat, altul de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar rîul curge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe atunci - mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă a amurgului - oricît de puternice și de Înălțătoare ar fi aceste lumini și clipe - nu aici am găsit și am simțit misterul, măreția și frumusețea nemuritoare a Americii. Am descoperit tărîmul Întunericului În inima nopții, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd din cap cu un gest de profund dispreț și silă, și bombăneau Încet Înainte de a pleca, de parcă, Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și rîurile pămîntului, pînă ce În adîncurile cele mai adînci ale văilor și pe Înălțimile cele mai Înalte ale culmilor se Înstăpînește domol somnul blînd, somnul ce se furișează, somnul, somnul, somnul! Chipul războiului August torid-ucigător În anul cînd s-a sfîrșit războiul: iată patru ipostaze ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
viață din viața lui, toți fuseseră oameni adevărați, reali și vii, plini de pasiunea, puterea și trăirile tinereții tatălui meu. Iar pentru mine erau niște americani dispăruți: chipurile lor grave, Încadrate de favoriți, se amestecau, se suprapuneau, pluteau laolaltă În adîncurile marine ale unui trecut imposibil de atins, de măsurat și de pătruns, ca orașul Îngropat Persepolis. Și toți erau dispăruți. Căci cine a fost Garfield cel sacrificat și cine l-a văzut pășind pe străzile vieții? Cine ar putea crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se crispă de Încîntare cînd trase din țigară, inspiră adînc și dădu drumul fumului Încet pe nas, după ce-l absorbise În adîncurile plămînilor săi puternici. Era un gest Încărcat de o plăcere senzuală, care reda fumatului și aromei de tutun Întreaga lor savoare primitivă și pătrunzătoare. Se vedea cît se poate de clar că omul era capabil să dăruiască această calitate rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]