24,560 matches
-
de rostit n-a rostit nimic, rezumându-se la a clătina din cap. Nu poți să te mai întorci de unde ai pornit. Asta e tot ce știu cu siguranță. Mary a semnat contractul de vânzare chiar când taxiul trimis de la aeroport a oprit în fața blocului. Când au ajuns la Jina, l-au găsit pe Danny așezat pe iarba din față casei. Un băiat musculos, de două ori cât Danny, stătea sprijinit de stejarul din curte. Tunsoarea la modă - părul scurt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o idee bună să-l invit și pe el. Charlie și Danny au fost prieteni buni înainte. Charlie și-a trimis rucsacul înspre mașină cu un șut. Bunii prieteni nu și-au vorbit absolut deloc în mașină și nici în aeroport, în schimb, în avionul care-i ducea către Boise, s-au certat non stop. Irene stătea pe rândul din fața lor și îndura înghionteli prin scaun. Te joci Mario tot timpul ? l-a întrebat Charlie pe Danny. Game Boy-ul din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai haioase decât ar fi putut Irene să bănuiască. Femeia și-a însușit arta de-a arunca legumele și-a ajuns la nivelul cinci. Ceea ce nu era rău pentru primul contact cu respectivul joc. Când avionul a început coborârea spre aeroportul din Boise, pe Irene o durea degetul mare. Abia atunci s-a uitat și ea la peisajul care se zărea pe fereastră și care era la fel de banal și de monocrom ca și garderoba lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o parte dintre reprezentanții Gărzii Naționale nu s-ar fi oprit din îmbrățișări la vederea lui Naji și a lui Ahmad. Irene trebuia să recunoască faptul că soțul ei și fratele acestuia erau persoanele cu pielea cea mai închisă din aeroport. Diferența dintre ei și ceilalți era atât de evidentă încât privirile îți erau atrase către ei involuntar. Dar asta nu însemna că toată lumea trebuia să tacă. Sau să se uite la ei cu frică. Era adevărat că Ahmad o băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea un bărbat și, cu toate astea, ajunsese în prim plan. Trecuse de la a fi invizibilă la a fi cea mai electrizantă prezență. I-di-ho ! a strigat Mary și s-a prăbușit afară din avion. Irene s-a uitat pe fereastră. Aeroportul nu era mai mult decât un drum scurt, vreo două hangare metalice și șase avioane cu câte-o singură elice parcate pe terenul de lângă. Un bărbat la vreo patruzeci de ani, cu sandale de apă în picioare și un bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și dincolo de tomberonul din fața casei. Gardul din cedru cenușiu care despărțea pământul lor de grădina vecinului nu-i proteja în nici un fel de tărăboiul provenit de la cascada. Zgomotul produs de căderea de apă semăna, mai curând, cu acela de pe un aeroport aglomerat, decât cu susurul liniștitor al unui pârâu. În tot timpul ăsta, Mike ascultase ceva ce nu suporta. Trăise alături de lucruri pe care le detesta. Mike s-a dus la gard și-a pus mâna pe unul din stâlpii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de avion pe masă, iar toate lucrurile i le-a așezat într-un morman afară, lângă ușa de la intrare. Bătrânul n-a mai vorbit niciodată cu fiul cel mare. Ahmad a fost cel care l-a dus pe Naji la aeroport, dar în ochi i se citea disprețul. Ahmad i-a spus că l-a urmat în Statele Unite numai ca să-l aducă înapoi acasă, dar Naji nu voia să creadă asta. Orice om poate și ar trebui să se maturizeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de calitate au emigrat în Vest. La noi au venit scursurile, cei care nu au avut chef să se supună autorității internaționale. Din nou, începeam să fiu mulțumită de țara mea. Ca atunci când, venită din Priștina astă-toamnă, am zis în aeroport: - Mulțumescu-ți, Doamne, că avem stat, legi, impozite, poliție, cărți de identitate! Voi ține minte cât am să trăiesc ce înseamnă o zonă devastată după un război, plină însă de restaurante multiculinare, cu mii de tineri care mișună fără rost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
conversațional și prea alba-neagra atitudinal. Aseară mi s-a făcut tare dor de ei. Mi-a șiroit un lung șir de lacrimi amare și chiar am avut senzația că vreau să fug de aici, iar am privit nostalgic Shuttle pentru aeroportul din Indianapolis. Mă întorc la Thanksgiving. Desigur, am migrat și noi în această zi însemnată a Americii. Am migrat în pădurea Mariei. Ne-am adunat acolo Carmen Popescu, Adi și cu mine și Liusia Bucur de la Moscova, via Baton Rouge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că Al Qaida va lovi din nou la ținte mai „ușoare”. În Mall-uri. Hait, asta da lovitură dată valorii supreme a lui average american: siguranța shopping-ului. Mă întreb cum o să fie lumea în care magazinele vor arăta ca aeroporturile: cu oameni umblând desculți de colo-colo. La aceeași emisiune de știri la CNN, unul simpatic glumea: Bush s-a hotărât să trimită americani pe Lună. Probabil a inclus-o pe Axa răului. Extern, pentru televiziunile americane există: o țară numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stare foarte aproape de o mică depresie. Habar nu am ce m-a răscolit, cred că e ceva telepatic pe care nu am reușit să îl depistez. Liviu a plecat dimineață, iar eu am început să caut din ochi shuttle de aeroport. Știam că după venirea lui se termină „venirile,” că se pregătește întoarcerea acasă. Și acasă are sensuri atât de complexe. Știu bine că starea paradiziacă urmează să aibă un deadline și probabil m-am deprimat fiindcă toate sentimentele mele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la plecarea din India spre țară, incidente care au marcat puternic politica externă a României acelor timpuri. * * * În ultima zi a șederii în India, ultima întâlnire a avut loc dimineața foarte devreme, pentru a se putea pleca din timp la aeroport, într-o sală a reședinței oficiale a premierului indian Jawaharlal Nehru. Îmi amintesc că era deja o atmosferă fierbinte, cu fuioare de abur deasupra grădinii pe care o priveai de pe o terasă extrem de largă. Vizita fusese un succes pentru raporturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
celor două țări și premierul indian Nehru zâmbea, era deosebit de atent cu oaspeții, deși mie mi se părea foarte preocupat și cam nefericit. Dar poate mi se părea doar mie... Ne-am luat rămas bun, ne-am dus rapid la aeroport și, așa cum erau regulile, toți s-au îmbarcat, urmând ca, la încheierea onorurilor oficiale, în avion să intre și Gheorghe Gheorghiu-Dej, șeful delegației, Ion Gheorghe Maurer și Corneliu Mănescu. Când a început vizita, delegația a fost transportată cu două avioane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA până la Bogota, iar până la Santiago cu compania LAN CHILE. Am aterizat la Santiago, după 14 ore de zbor, la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta colectivul ambasadei. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, cu grădină în față
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în M.A.E., dar nici la "răstălmăciri" ce nu-și aveau locul și rostul într-o asemenea situație.) La plecarea de la Santiago, ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie să recunosc, de ambele părți, fără regrete, iar la aeroport de un grup de prieteni chilieni și români. Cei doi ani petrecuți în Chile, ca șef de misiune, într-o țară cu dictatură militară, au fost o experiență benefică pe multiple planuri profesional, diplomatic, cultural, uman. Am cunoscut îndeaproape o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
României în India. Chiar în seara acelei, zile organizasem o recepție pentru atașatul militar, aero și naval, a cărui misiune tocmai se încheiase. Peste orașul New Delhi s-a lăsat bezna și am aflat că avioane pakistaneze au bombardat unele aeroporturi indiene. Luptele nu au avut o intensitate deosebită; armata indiană a ripostat pe ambele fronturi, atât la granița cu Pakistanul de Vest, cât și la cea cu Pakistanul de Est; în acesta din urmă, armata indiană a pătruns adânc pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
recunoașterii țării sale ca stat independent și stabilirea de relații diplomatice. A vrut sa vină și în România, dar nu și-a aranjat în prealabil vizita, deși putea s-o facă eventual cu sprijinul Ambasadei indiene de la București. Sosind la aeroportul Otopeni, el s-a prezentat ca ministru de externe al Bangladesh. Am aflat și eu ulterior că, fiind întrebat cine este, el s-a prezentat ca ministru de externe al noului stat, dar cineva dintre autoritățile aeroportului i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
București. Sosind la aeroportul Otopeni, el s-a prezentat ca ministru de externe al Bangladesh. Am aflat și eu ulterior că, fiind întrebat cine este, el s-a prezentat ca ministru de externe al noului stat, dar cineva dintre autoritățile aeroportului i-ar fi spus că nu știe de existența unui asemenea stat și nu i-a permis intrarea în București pentru a discuta cu oficiali români. Insatisfacția de atunci a M.A.E. din Bangladesh urma să fie reparată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
negocierile de pace de la Paris. După prezentarea scrisorilor de acreditare, grupului celor nouă deveniți oficial ambasadori, ni s-a făcut un program de două zile în zonă. Eram pe un câmp unde se observau urmările grave ale luptelor. Am văzut aeroportul cu baza de tablă ondulată de unde decolaseră și aterizaseră avioanele militare, multe tancuri și tunuri distruse pe câmp. Însoțitorii ne îndrumau pe unde se poate merge, fiindcă acel câmp fusese minat. La câteva sute de metri, se vedea un fluviu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-l însoțesc până la București, cu avionul oferit de Hrușciov. A fost unica dată când am trecut granița fără pașaport, neavându-l la mine, când am fost trimis la Soci. La București, suita înalților conducători a fost întâmpinată și salutată la aeroport de Nicolae Ceaușescu. Deși am căutat să mă fac nevăzut, Ceaușescu m-a observat și mi-a întins și mie mâna, dar cu suspiciunea-i caracteristică, parcă dorea să mă întrebe cine sunt. Nu m-a întrebat, dar nici eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
urmat de ceilalți membri ai delegației sovietice. Noi am rămas, pur și simplu, uimiți de un asemenea gest (brutalitate sau dispreț?), în vădită contradicție cu uzanțele comportamentului diplomatic. Rămași fără gazde, ne-am ridicat și noi și am plecat la aeroport. 6. Ita diis placuit? (nu mai este nimic de făcut?) Există în opinia mea modalități de remediere a anormalității, a revenirii la o situație care ține de bunul-simț, dacă vrem să le căutăm; problema este complexă, dar nu și fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
primit din țară comunicarea că nu se aprobă primirea delegației Comisiei. Între timp, un ambasador din țară era în avion, plecase deja de la București să salute venirea delegației Comisiei și să prezinte încă o dată poziția României. A fost informat la aeroport și nu a mai ținut nici un discurs. Comisia a adoptat rezoluția și a numit un raportor special cu privire la situația drepturilor omului în România, pe dl. Voyame, un profesor elvețian, un bonom cu care aveam să stabilesc o relație cordială. Acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
atestat de desfășurarea ulterioară a negocierilor. Dincolo de partea oficială a misiunii, merită să fie reținut și un incident: la sosirea la Copenhaga, valiza adjunctului de ministru Vasile Gliga nu a apărut pe banda rulantă de bagaje. Toate demersurile făcute la aeroport s-au soldat cu rezultat negativ, pentru că valiza nu fusese expediată de la Budapesta. Valiza a fost recuperată abia înaintea plecării de la Copenhaga spre Stockholm. Inconvenientele se pot imagina... Dar au fost și momente plăcute. Amabilitatea gazdelor și sprijinul ambasadelor române
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
știi, nu trebuie să fie musai golf, a precizat. Poate să fie orice lucru. Chestii pentru fete. Și s-ar putea să venim la un moment dat să o ajutăm pe Rachel la pregătirile pentru nunta cu armăsarul ăla. La aeroport, mama a studiat panoul de plecări, s-a uitat de la mine la Rachel și a exclamat: — Nu e păcat că stați amândouă în New York? Și-a pus mâinile în șold și și-a împins pieptul în față. O convinsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în timpul ședințelor și a fost un șoc să descopăr intensitatea durerii pe care o amorțiseră până acum medicamentele. Dar cum altfel să ajung la lucru? Nu mă simțeam în stare să iau un taxi. Fusesem capabilă să iau unul de la aeroport pentru că fusese și Rachel cu mine, dar mă îngrozea gândul să mă urc singură într-unul. Țintuită locului de nehotărâre, încolțită oriunde aș fi luat-o, am studiat alternativele. Să mă întorc la apartament și să-mi petrec toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]