5,298 matches
-
filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 1 februarie 2002, fiind vizionat de încă 58 spectatori. Într-un articol publicat în revista Cinema, criticul Alice Mănoiu a scris următoarele: "„Comedia este construită cuminte, clasic, pe un comic mai mult de tipuri decât de situații, pe haz de replică mai mult decât pe hazul detaliilor cinematografice. Deși nu recunoaștem aici decât arar stilul regizorului Saizescu (umorul
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
Micului Trianon, măi izbutit și măreț decât originalul de la Paris"". A urmat prăpădul lăsat în urmă de ruși în al Doilea Război Mondial, care au furat tot ceea ce era de valoare. În 1945 construcția se află în proprietatea nepoatei Nababului Alice Cantacuzino (fiica lui Mihai, dispărut intr'un accident de mașină în 1928, si a Marucai, născută Rosetti), care cere Comisiunii Monumentelor Istorice trecerea ei sub protecție legală. Comisiunea a acceptat cererea, apreciind frumusețea parcului și însemnătatea istorică a locului frecventat
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii paterni au fost regele George de Saxonia și Maria Ana a Portugaliei iar bunicii materni au fost Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și Prințesa Alice de Parma. După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
comandant al Ordinului Victoria. Mai târziu, pentru acțiunile sale în al doilea război bur, prințul a fost răsplătit în aprilie 1901 de regele Eduard al VII-lea cu "Distinguished Service Order". La 16 noiembrie 1903 s-a logodit cu Prințesa Alice de Albany, fiica Prințului Leopold, Duce de Albany și deci nepoată a reginei Victoria și nepoată de frate a a guvernatorului general al Canadei, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn. Cuplul s-a căsătorit la 10 februarie 1904 la
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
a guvernatorului general al Canadei, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn. Cuplul s-a căsătorit la 10 februarie 1904 la Castelul Windsor, și șase zile mai târziu prințul a fost numit Cavaler Marea Cruce al Ordinului Victoria. Alexander și Alice au avut trei copii: Prințesa May de Teck născută în 1906, Prințul Rupert de Teck născut în 1907 și Prințul Maurice de Teck născut în 1910 care a trăit mai puțin de șase luni. La izbucnirea Primului Război Mondial, prințul Alexander, care
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
structură similară în principiu internetului, neavând un centru de comandă și funcționând prin procesare distributivă. În "Primul contact" facem cunoștință cu Regina Borg (nu este astfel numită în film, dar genericul filmului prezintă această denumire). Regina este interpretată de actrița Alice Krige, care a reluat rolul în seria "" (exceptând episoadele în două părți „” și „”, în care Susanna Thompson a jucat acest rol). Regina Borg este punctul central al conștiinței colective Borg și este o dronă unică în colectiv. Ea provine din
Borg () [Corola-website/Science/322841_a_324170]
-
Gideon. Milly începe facă educația fraților lui Adam, le dă lecții de comportare și îi învață dansul. Familia lor participă la o festivitate din localitatea apropiată. Aici frații lui Adam au dansat împreună cu fetele Dorcas, Ruth, Martha, Liza, Sarah și Alice, care au început să-i simpatizeze pe tineri, dar ele au deja pețitori. Din cauza disputei pentru fete, festivitatea se înceheie cu o încăierare. În iarna următoare frații lui Adam suferă din cauza lipsei fetelor. Pentru a soluționa problema fraților săi, Adam
Șapte mirese pentru șapte frați () [Corola-website/Science/322839_a_324168]
-
Anglia natală. A urmat cursurile Universității Kent, acolo unde a făcut parte din trupa de teatru UKCD. Tocmai de aceea și-a continuat cursurile la Academia de Artă Dramatică. Este căsătorit cu Diana Hardcastle, cu care are două fete, adolescentele Alice și Mollie, și trăiesc în nordul Londrei. Și-a făcut debutul la jumătatea anilor 70, în filme de televiziune. A apărut în mai multe astfel de seriale, iar cea mai notabilă a fost mini-seria First Among Equals din 1986. A
Tom Wilkinson () [Corola-website/Science/322023_a_323352]
-
fiu, Louis, înainte să divorțeze, în 1880. Albert a fost un bun om de știință și a înființat Institutul Oceanogeografic în 1906: ca si pacifist, a înființat apoi Institutul Internațional al Păcii din Monaco. A doua soție a lui Albert, Alice Heine, a făcut multe pentru a transforma Monte Carlo într-un centru cultural, aducând baletul în oraș. Albert a fost succedat în 1922 de fiul său Louis al II-lea. Louis al II-lea a fost crescut de mama sa
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
spune lui Jacob că o poate săruta doar dacă ea dorește. Bella revocă invitația lui Jacob și a celorlalți membri din haită la petrecerea ei de absolvire, dar când Jacob se scuză pentru comportamentul său, ea îl iartă. Între timp, Alice (Ashley Greene) are o viziune în care armata de noi-nascuți atacă Forks-ul,conduși de Riley Biers. Jacob,acompaniat de Quil(Tyson Houseman) și Embry(Kiowa Gordon) se ocupă de această situație și leagă o alianță între Culleni și haita de
Saga Amurg: Eclipsa () [Corola-website/Science/329612_a_330941]
-
antrenamentului,Jasper (Jackson Rathbone) îi explică Bellei că el a fost creat de o femeie-vampir,numita Maria, cu scopul de a controla o armata de noi-nascuți. El a urât la început faptul ca era vampir până a cunoscut-o pe Alice și s-a alăturat Cullenilor. Bella înțelege adevărata relație dintre o pereche de vampiri și îl ințelege pe Jasper mai bine. În ciuda rezistenței sale împotriva căsătoriei, Bella realizează că trăind o eternitate cu Edward e mult mai important pentru ea
Saga Amurg: Eclipsa () [Corola-website/Science/329612_a_330941]
-
din Londra în locurile fierbinți ale Războiului franco-prusac, mai întâi în tabăra franceză, apoi în cea germană. La un moment dat i s-a permis mamei sale să i se alăture la Paris. În capitala Franței, Oliphant a cunoscut pe Alice Le Strânge, de 26 ani,femeie sociabila, dar sătula de lumea mondenă, fiica unui colecționar de artă și pictor englez, Henry Le Strânge din Hunstanton, Norfolk. Oliphant s-a însurat cu ea în 1872, ceremonia având loc la biserică Saint
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
căsătoriți să se abțină de la sex. În acest timp Harris însuși își organizase, cu mai mult sau mai putina discreție, un fel de harem.În corpul adoratoarelor lui el pretindea că găsește pe partenera să spirituală, „Regina Crin” (Lily Queen). .Alice Oliphant a fost cooptata și ea în sectă lui Harris, impunându-i-se munci casnice, la distanță de soțul ei. Vreme de trei ani Harris i-a interzis lui Oliphant să o vadă. În schimb, i-a permis să se
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a scris cu mândrie în "Autobiography of a joint-stock company", publicată în „Blackwoods Magazine” . La un moment dat, în 1878, Harris s-a mutat cu o parte a comunității la Santa Roșa și a luat-o cu el și pe Alice Oliphant. Ea a fost trimisă, apoi, să trăiască în condiții materiale restrânse la Vallego, iar, după aceea, la Benecia, unde a condus o școală, pentru a se putea întreține. Prin „comunicările” sale spiritiste, Harris a încercat să-l convingă pe
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
fost trimisă, apoi, să trăiască în condiții materiale restrânse la Vallego, iar, după aceea, la Benecia, unde a condus o școală, pentru a se putea întreține. Prin „comunicările” sale spiritiste, Harris a încercat să-l convingă pe Oliphant că nu Alice este veritabilă lui soție, și că îi este destinată o altă partenera de viață, aflată în lumea de apoi. Oliphant a început să se intereseze de planuri de colonizare a evreilor în Palestina mai cu seamă în anii Războiului ruso-turc
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
al doilea a respins planul de teama unei intrigi britanice. Despre faptele și trăirile în Levant Oliphant a scris cartea „The Land of Gilead with excursions în the Lebanon”. În iarna 1880, deprimat și suferind fizic, a chemat-o pe Alice la el,la Haifa. Ea a venit cu permisiunea lui Harris, care a insistat iar asupra interdicției impuse cuplului Oliphant de a avea relații sexuale. În 1878 încă mai credea Oliphant că Harris era incarnarea divinității. Ulterior cei doi soți
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
deschis proceduri legale pentru redobândirea pământurilor cumpărate cu banii familiei de către comunitatea lui Harris, si a reușit, în cele din urmă, să obțină o bună parte din ce i se cuvenea. Drept răzbunare, Harris a încercat să obțină internarea lui Alice Oliphant într-un spital psihiatric, sub pretext de dezechilibru psihic. Sensibilizat de pogromurile împotriva evreilor din Imperiul Rus, Oliphant a apelat la cercuri religioase creștine din Londra pentru a accelera emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat. Mai întâi la Istanbul, unde au stat la Therapia. Reluând negocierile cu otomanii, a reușit să atragă interesul ministrului turc al afacerilor externe, Said Pasă, care voia să lege planul de așezare a evreilor cu proiectul construirii
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Statului Israel, Hatikva. La Haifa a petrecut vremea în meditații mistice și religioase. În ciuda eșecului negocierilor cu otomanii, a continuat să susțină moral și material experiență colonizării agricole evreiești, de pildă la Zamarin (Zihron Iacov) sau la Rosh Pînă. Împreună cu Alice a scris o carte intitulată „Sympneumata sau Forțe evoluționare active în om” („Sympneumata, or, Evolutionary Forces Now Active în Mân”) despre o forță numită sympneuma, facultate a viziunii, auzului și puterii supraumane, care dă rezistență la boli și la moarte
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
În 1883 Oliphant a mai scris la Haifa și cartea Altiora Peto (Caut lucruri mai elevate), Ca și în „Piccadilly”, eroina principala aacesteia, Altiora, se află în căutarea adevăratei credințe în mijlocul freneziei nebune a une societăți moderne. În decembrie 1885 Alice Oliphant, a cărei constituție fizică s-a resimțit,se pare,în urma carentelor prelungite ale șederii în America, a avut un acces febril în timpul unei excursii pe malul lacului Galileei (Kineret). Boală a continuat, ducând, în cele din urmă, la decesul
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
la decesul ei în 2 ianuarie 1886, Oliphant, și el febril, nu a putut lua parte la funeralii, si era incapabil să înțeleagă dimensiunile tragediei care l-a lovit. Era convins că, după moarte, era cu mult mai apropiat de Alice, decât atunci când era vie, si, când a izbutit să scrie cartea denumită „Scientific Religion”, a susținut sus și tare că a fost inspirat de prezența ei. Acolo a publicat, între altele un tratat despre efectele curative ale sexului. În noiembrie
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
trecut pe seama unei rude a lui, contele Alexandru de Conversano. Indiferent de soarta Principatului de Tarent, ca parte a acordului privitor la venirea la Antiohia, Boemund a fost nevoit și să se căsătorească cu fiica regelui Balduin al II-lea, Alice. Potrivit lui Matei de Edessa, se presupune că Balduin i-ar fi promis lui Bohemund și coroana Ierusalimului, însă se poate ca cronicarul să o confunde pe Alice cu sora sa mai mare, Melisenda de Ierusalim, care și ea se căsătorise
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
fost nevoit și să se căsătorească cu fiica regelui Balduin al II-lea, Alice. Potrivit lui Matei de Edessa, se presupune că Balduin i-ar fi promis lui Bohemund și coroana Ierusalimului, însă se poate ca cronicarul să o confunde pe Alice cu sora sa mai mare, Melisenda de Ierusalim, care și ea se căsătorise cu un feudal din Occident, Fulc al V-lea de Anjou, cam în aceeași perioadă. În 1127, Bohemund a asediat și capturat Kafartab, ucigând pe toți locuitorii
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
armată a fost atrasă într-o ambuscadă în februarie 1130, în apropiere de Mamistra. Bohemund a căzut în timpul luptei, iar capul său a fost îmbălsămat, pus într-o cutie de argint și trimis drept cadou califului. De pe urma căsătoriei sale cu Alice, nu a supraviețuit decât o singură fiică, Constanța. Alice a preluat regența asupra Antiohiei în numele fiicei sale în vârstă de numai 2 ani, până când Balduin al II-lea a silit-o să renunțe în favoarea lui Josselin de Edessa, fostul rival
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
1130, în apropiere de Mamistra. Bohemund a căzut în timpul luptei, iar capul său a fost îmbălsămat, pus într-o cutie de argint și trimis drept cadou califului. De pe urma căsătoriei sale cu Alice, nu a supraviețuit decât o singură fiică, Constanța. Alice a preluat regența asupra Antiohiei în numele fiicei sale în vârstă de numai 2 ani, până când Balduin al II-lea a silit-o să renunțe în favoarea lui Josselin de Edessa, fostul rival al soțului ei. Atât Balduin, cît și Josselin au
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]