10,371 matches
-
2); mîini (2); mîini încrucișate (2); mult (2); neputință (2); nu (2); părinți (2); politețe (2); popă (2); prieten (2); primi (2); ruga (2); sănătate (2); slujbă (2); smerenie (2); tare (2); te rog (2); umil (2); ajuta; pentru ajutor; altar; antihrist; apel; a apela; apropierea de Dumnezeu; ardoare; ars; asculta; ascultare; așteptări; a avea credință; a avea nevoie; Biblie; bine; blîndețe; bogăție; bou; bunăvoință; bunica; bunică; calm; cărți; la cer; a cere ajutor; a cere sfat; cerea; cerea milă; cerințe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
liniște (15); cruce (14); speranță (11); închinare (9); sfînt (10); sfîntă (9); ajutor (7); credincios (7); rugă (7); divinitate (6); iertare (6); rugăminte (6); crez (5); pace (5); suflet (5); Tatăl nostru (5); Iisus (4); meditație (4); necaz (4); nevoie (4); altar (3); amin (3); biblie (3); carte (3); frumoasă (3); mulțumire (3); pocăință (3); seară (3); smerenie (3); spovedanie (3); bunica (2); cere (2); divin (2); Doamne! (2); la Dumnezeu (2); durere (2); genunchi (2); interesantă (2); încredere (2); înțelepciune (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
abdicare a responsabilității și o eradicare a istoriei în contextele biotehnologice ale evoluției. Trecerea de la istorie și etică la principiile autoorganizaționale și evolutive este denunțată ca un proces funcționalist al puterii: sentimentele, trupul și pântecul sunt considerate valori sacrificate pe altarul vieții sintetice. Cu toate că populațiile și generațiile simulate în mod artificial indică trăsături ale vieții naturale și modele ale comportamentului social, lumile virtuale ale creaturilor informatizate nu cunosc nici trăirea, nici cultura umană așa cum sunt acestea constituite de-a lungul timpului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
despre obligația evreilor din acest oraș de a jura pe textul codexului ori de câte ori trebuia să-și declare averea și să plătească taxa pentru sinagogă. Această tradiție s-a păstrat până în zilele noastre. Codexul se păstra într-unul dintre cele șapte „altare” ale vechii sinagogi din Alep, o descriere amănunțită a locului de păstrare fiind oferită de către rabbi Abraham, fiul lui rabbi Isaia Dayan, într-o lucrare scrisă în anul 1847-1848: „În altarul din partea sud-estică se află o nișă care conține patru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
noastre. Codexul se păstra într-unul dintre cele șapte „altare” ale vechii sinagogi din Alep, o descriere amănunțită a locului de păstrare fiind oferită de către rabbi Abraham, fiul lui rabbi Isaia Dayan, într-o lucrare scrisă în anul 1847-1848: „În altarul din partea sud-estică se află o nișă care conține patru Coroane ale Legii, unele fiind texte ale întregii Biblii, altele numai ale Pentateuhului, iar într-una dintre ele este scris ceea ce s-a descoperit în prada luată din Ierusalim (fie reparat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Decalogului, drept a zecea poruncă 1, referitoare la sfințenia muntelui Garizim. De asemenea, aceeași înlocuire o întâlnim la Deut. 27,4, unde în loc de „muntele Ebal” citim „muntele Garizim”, referitor la locul în care li se poruncește israeliților să își ridice altarul după trecerea Iordanului 1. Samaritanismul trebuie înțeles mai curând ca o variantă a iudaismului, decât ca o religie independentă de orice influență iudaică 2; samaritenii aparțin lumii iudaice întrucât ei înșiși pretind că sunt adevărații moștenitori ai tradițiilor vechiului Israel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de Jeremie”, RB LXXIX (1972). Tov, Emanuel, „The nature and background of harmonisations in biblical manuscripts”, JSOT 31 (1985). Turner, E.G., The Typology of the Early Codex, Philadelphia PA, 1977. Vladimirescu, Mihai, „Principalele descoperiri arheologice din Ierusalim în ultimii ani, Altarul Banatului, nr. 1-3 (2003). Waard, J.; Dirksen, P.B.; Goldman, Y.; Schafer, R.; Saebo, M. (ed.), Megilloth (BHQ 18), Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2004. Waldman, N.M., The Recent Study of Hebrew. A Survey of the Literature with Selected Bibliography, Winona Lake, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
întâlni pe Dumnezeu își arată colții. Cioran, care are „toate infirmitățile unui profet” (I, 17), știe, în același timp, din Păstorul lui Hermes, carte scrisă către anul 140, că „Rugăciunea omului trist nu are niciodată forța să se înalțe până la altarul lui Dumnezeu” (II, 351). Or, Cioran cultivă tristețea: „Am fost multă vreme îndrăgostit de tristețe, deci în stare de păcat. Căci tristețea este un păcat împotriva speranței. Câtă dreptate are teologia! Nu trebuie să suspinăm după ceea ce vatămă. Or, tristețea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Matei: Așa că la treabă! Că dacă merge treaba bine, poate ne extindem puțin... Octav: Mai ciupim un cavou... două... trei? Matei: Nu... În biserică... (toți rămîn încremeniți) În holul bisericii... Octav:...Da eu zic că mai bine-ar fi în altar...! Matei:...În occident se dau concerte în biserici... Urlă și se zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și? Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai făcut schema asta! Plutonierul: Așa... hm, ce bună ceafă ai! Dacă-ai fi nimerit la mine cu ancheta îți făceam o lucrare... pe gratis... (se îndepărtează de el și toată lumea vede că are un pistol) Hai, du-te la altarul tău... Trimisul lui Dumnezeu: (speriat) Doamne, iartă-l că nu știe ce face...! Plutonierul: Auzi, măi Nae... al nu știu cîtelea ești... Sursa dublă: Al patrulea. Plutonierul: Auzi, dacă nu știam ce fac, cum spune ăsta, acum erai foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca să "astupe gura bărbatului și a soacrei, că să nu zică vreodată ceva" 296. Focul ritualic, din cadrul ceremonialului nupțial, este moștenit de la popoarele antice. La romani, mirele își așteaptă mireasa în casă, "cu apă și cu foc de vatră sau altarul casei", potrivit credinței că "din căldură și umezeală se nasc toate, așa și familia". Mireasa se stropea cu apă, însemnând că "ea intră curată în casa bărbatului său, cu care va împărtăși focul și umezeala" 297. La greci, mama mirelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
căpătâiul omului, până "își dă sufletul", pentru a vedea pe cealaltă lume, pe unde merge, pentru a-i fi luminată "cărarea morții" 306. Dacă a murit cineva "fără lumină", se face o lumină din ceară, având măsura "ușii împărătești" de la altar și se dăruiește în ziua de Vovidenie (Ovidenie) la biserică unde se arde duminica și în sărbători până când "se liturghisește" 307. Picioarele mortului se leagă cu o basma sau cu ață roșie, numită "piedică", iar la înmormântare este păzită foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se descântă apa aceasta "bătută de soare": "Dimineață m-am sculat, / Pe obraz m-a spălat, / La biserică m-am gătat, / La icoane m-am închinat, / Lui Dumnezeu m-am rugat, / La biserică-am plecat / Pân` nu era popa-n altar, / Nici pasărea sculată pe cuibar, / Pe bură nescuturată / Și pe cale necălcată. / Cum am mers și cum m-am dus, / La bisercă-am ajuns, / În biserică-am intrat, / La icoane m-am închinat. / Bărbații, cum m-o zărit, / Unul la altul o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mitologia protodacică, alături de cultul focului, s-a dezvoltat un adevărat cult al soarelui, exprimat prin alegorii și simboluri: carul solar, roata solară, discul, cercul, spirala solară, figurine de păsări solare.82 Marele sanctuar rotund din incinta sacră a Sarmizegetusei, ca altar al zeului solar, a fost considerat un adevărat sanctuar-calendar.83 În arta populară românească și, implicit, în creația din Bucovina, roata solară este prezentă ca motiv ornamental și simbolic, de la arhitectura în lemn, la țesături, broderii, până la port, podoabe, ouă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
facem cu acesta? / Îl ducem la aurar, / Îi cerem să facă o cupă de aur, / O cupă de aur cu margini / de argint, / Pe placul preasfintei Fecioare. / Și unde o ducem? / O ducem la biserică. / Și unde o așezăm? / Pe altar, gospodare! / Poarta s-a deschis singură, / Atât de bucuroasă a fost, / Lumânările singure s-au aprins, / Atât de bucuroase au fost, / Clopotele singure au bătut... / Și orga a cântat singură... / Și cine va bea din ea? / Însuși Isus cu sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tg.Ocna și au fost aruncați în gropi commune, fără cruci, fără slujbă” se amintește chemarea lui Valeriu Gafencu de dincolo de moarte: “Ne-ndemni pe cei ce-n viață am rămas: Luptați uniți și în același pas. Zidiți lui Dumnezeu altare sfinte Pășiți pe calea vieții înainte” ca și cea din “Imnul celor căzuți” “Te-ai dus și ne-ai lăsat în urma ta Nădejdea revederii-n paradis. Mereu vei fi cu noi și- om aștepta Să ne-ntâlnim cu sufletul deschis
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
următoarele: 1. apartenența politică 2. faptul că au adăpostit fugari urmăriți de securitate 3. rezistența la colectivizare și opoziția la demolarea satelor Prin arestarea preoților pe considerente politice (aproape toți erau considerați legionari) voiau să distrugă de fapt pe slujitorii altarelor care, alături de învățători, erau “luminatorii satelor”. Dovada este faptul că, de la mânăstirea Vladimirești de lângă Tecuci, în perioada 1956-1960 au fost arestate 60 de maici și surori, care nu fuseseră implicate în nici un fel de activitate politică. Și părintele Ioan Iovan
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că viermele nu iartă:/ El șarpe doarme în gol și mușcă din Isus". Se reînvie un univers biblic, unde, ca și la Lucian Blaga, sfinții mor și universul se desacralizează. Viața devine înșelăciune și păcat, de aceea și preoții în altare acceptă păcatul: "Și preoții stăpâni din marmor întristat/ au fost privit la dulcele păcate/ ș-au plâns și râs cu ochiul vinovat". Universul balcanic ne trimite la Anton Pann, Ion Barbu, G. Magheru. Așezat la mijloc de "Rău și Bun
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în care sămânța neamului stă încrustată". Aluziile sunt la Traian și la dacii din care ne tragem. Poetul mânuiește abil cuvintele care poartă în ele esențe metafizice și sunt sensibile deschiderii interpretative: oglinzile nepipăite ale vântului, fecior de brumă, cuvântul altar de tăcere, blestem închis în ambră. Insula Leuky este, ne-o spune însuși poetul, "în imaginea verbului a înflori", insulă a somnului în care poetul se refugiază beat de nostalgia depărtărilor și sufocat de orașul îmbâcsit de fum. Metaforele continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre pomenirea numelor străbune,... Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul picură din mâna lui/ Ulei în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la Lucian Blaga dacă am cita poemul "Imnul organului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dar acum, privind în spate, nu pot spune că mi-a lipsit. Ba chiar, poate mai bine că nu a fost să fie. Există sfinți părinți, duhovnici care ne minunează și ne dau putere de fiecare dată când ies în fața altarului și țin slujba sau predică. Ne iau vreodată împreună cu ei, în altar, să asistăm? Nu. Dar efectul pe care îl propagă, desăvârșirea exprimată a tainelor interioare, este ceea ce produce schimbare în oameni! Maestrul mi-a revelat arta de a pune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ba chiar, poate mai bine că nu a fost să fie. Există sfinți părinți, duhovnici care ne minunează și ne dau putere de fiecare dată când ies în fața altarului și țin slujba sau predică. Ne iau vreodată împreună cu ei, în altar, să asistăm? Nu. Dar efectul pe care îl propagă, desăvârșirea exprimată a tainelor interioare, este ceea ce produce schimbare în oameni! Maestrul mi-a revelat arta de a pune întrebări situațiilor. Momentelor. Vieții. Mult mai important decât dacă mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
parte prăbușirea violentă a cortinei de fier la un gest ferm al lui Lopahin, peste un teatru cu culise reci și descoperite; pe de altă parte livada de vișini fragilă, în miniatură, care iese din dulapul plutitor, devenit din sicriu altar, lângă un Firs ce-și dă duhul rostind: "Viața mea s-a sfârșit de parcă nici n-aș fi trăit-o". Mica livadă a lui Alexa Visarion este ca și grâul lui Lucian Pintilie, "o înălțare liturgică". Un spectacol de o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
glonțul sau haliciul* în el, de acela dracul nu se apropie. Goană Cînd vrei să faci goană* cu mai mulți oameni, nu scoate vorba din sat, că nu ți-a ieși nimic. Grai Să nu vorbești cînd popa iese din altar, că ți ia Dumnezeu graiul. în noaptea de Sf. Vasile se deschid cerurile, și atunci fiecare animal poate grăi ca și oamenii. Cel care ascultă ce grăiesc animalele moare, căci Dumnezeu nu vrea ca oamenii să știe treburile dumnezeiești. Graur
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe grîu sau pe făină trebuie să fie curată, adică să stea o vreme departe de bărbat. (Gh.F.C.) Grîul l-a dat Dumnezeu. (Gh.F.C.) Grîul este bun contra farmecelor. Dacă pui nouă sau douăsprezece boabe de grîu pe masa din altar fără să știe preotul, și ele sînt slujite timp de douăsprezece liturghii, înnoadă-le în năframă și vei fi ferit de farmece. (Gh.F.C.) în bobul de grîu vezi chipul lui Hristos. (Gh.F.C.) Cine dă foc la stogul de grîu blestemat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]