7,971 matches
-
nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată”. Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu credeam în nimic, nu eram legat de nimic, eram singur, îngrozitor de singur, insuportabil de singur... aceasta era boala deșertului, semănând cu celulele canceroase care proliferează până distrug și ucid... Întâmplarea a făcut să am atunci și alte stări proaste, alunecând, din nou, în plină zi într-un fel de întuneric gelatinos, în care scânteiau cioburi de lumină orbitoare. Aceste stări s-au repetat câteva zile la rând, fără să dureze niciodată prea mult. N-am spus nimănui nimic. Nici lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
târziu mi-am schimbat părerea și mi-am așteptat răsplata din direcția inversă. Dar pe măsură ce am umplut acest caiet am descoperit că nu mai disting bine granița dintre realitate și vis. Parcă merg pe o linie subțire și alunecoasă și alunec când într-o parte, când în alta, fără să-mi dau seama exact în care anume. De aceea s-ar putea ca aceasta să fie ultima însemnare pe care o mai fac aici. De unde știu că nu visez chiar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă. Și pe el îl iubisem, dar... Tata dispăruse însă între timp. Nu mai aveam cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am trezit. 39 Mă durea capul și-mi era frig. De-afară venea un vânt rece, cu ploaie, valurile se îngălbeniseră, deveniseră lutoase, tulburi. Izbeau puternic în stânci. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
facă pe Agliè să intre În Plan, fără ca el să știe. Pe de altă parte, era tipic pentru Belbo să Încerce revanșe al căror unic martor să fie el. Nu din pudoare, ci din neîncredere În mărturia altcuiva. Ademenit să alunece În Plan, Agliè ar fi fost anulat, s-ar fi topit În fum ca mucul unei lumânări. Ireal ca și Templierii din Provins, ca Rozacruceenii și ca Belbo Însuși. Trebuie că nu-i greu, se gândea Belbo: i-am redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la tejghea, unde patronul servea Înghețate cu mentă, „verzi ca niște experiențe chimice“. Gheața aluneca dintr-o dată pe gât și-ți dădea dureri În mijlocul frunții, de parcă aveai sinuzită. Pe urmă urcaseră din nou către cimitir, unde aștepta o furgonetă. Urcaseră În ea gălăgioși, și deja se aflau toți Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mod deliberat. În orice caz, așa ar fi academic. Nu a auzit Încă pistolul de start. Și tîrgul nu include partea cu „Îmi pare rău, am găsit deja viața pe care o doream, rămîn pe loc“. Mașina scîrțîie pe gheață, alunecă pe noianele de zăpadă și glisează Într-o parcare din spatele unei clădiri de cărămidă, fără ferestre, scuturată din temelii de o muzică puternică. CÎnd ies afară, pare că sînt minus treizeci de grade și cam asta este și temperatura neliniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru a procura documente false pentru evreii care urmau să fie trimiși În lagărele de concentrare. Ce face ca unii să fie atît de implicați și alții nu? Wakefield se tot Întreabă deși Își dă seama că atari generalizări pot aluneca pe o pantă foarte periculoasă. — Eu nu fac chestii din astea, continuă Farkas complet netulburat, pentru că acum sînt foarte ocupat. Poată că la anul o să mă concentrez pe ce spui tu, filantropie, sau poate chiar... cuvîntul ăla oribil pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
capodopere din lume, inclusiv colecțiile de la Tate, Metropolitam Museum și Ermitaj și imaginile acelea se odihnesc liniștite În ciberspațiu, disponibile, prin abonare, oricui are nevoie de ele. Imaginea primei lui iubite, plîngînd abandonată Într-un lan de porumb În Iowa alunecă pe suprafața lustruită a minții lui Paulee. Și ce dacă nu mai are un ban În buzunar? Wakefield strigă deja pe deasupra sălii: — Să luăm și o altă calitate a banilor: forța. Banii conferă forță celor care Îi dețin, forță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu microunde care fredonează cîntecul din „Trei fete de la școală“. Neva Îl oprește cu o comandă răstită. — Mai bine am bea un afurisit de whiskey, propune Maggie. — Un afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
drum, vînzînd turtă dulce. Cinci mile de drum de platou deșertic Înalt acoperit de zăpadă mai tîrziu, Îl așteaptă răspunsul: PENTRU CEI MÎNTUIȚI. Wakefield fredonează un fragmențel dintr-o melodie a lui Grateful Dead pentru a-și calma neliniștea și alunecă pe drum În jos. De bună seamă, nu există nici o mîntuire pentru cel care a făcut un Pact cu Diavolul. Nemîntuit va rămîne, fie că va pierde, fie că va cîștiga. Dacă pierde, va fi aburcat Într-o scamă cețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Închirieri video, o galerie de artă, un atelier de olărit, o școală de dans și un magazin de Închirieri echipamente pentru surf. Numără șase alergători care trec pe lîngă el Într-un ritm egal și plin de optimism. Cinci bicicliști alunecă prin preajmă pe niște mașinării suple care se asortează cu costumele mulate pe trupurile lor perfecte. Soarele Încălzește treptat dimineața rece și sărată și cînd adolescenta adormită Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se Întoarce din morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eucalipt din paradis, o monedă de aur din epoca lui Pericle. Își scutură chilimurile și le pune pe balustrada balconului la aerisit, mătură podeaua, șterge de praf rafturile de cărți, schimbă cearceafurile, apoi se Întinde pe patul proaspăt făcut și alunecă În somn pe o melodie barocă. Se visează Într-un cazinou din secolul al XVII-lea. Doamne și domni cu coafuri complicate și muncite stau Încremeniți lîngă mesele de joc și totul este nemișcat ca Într-un tablou. Wakefield se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă a trupului lui, nu fu conștientă decât de o senzație de ușurare. O dorea, de fapt. Cu neașteptată îndemânare, el îi desfăcu fiecare nasture al rochiei albe de in și îi lăsă să alunece, pe rând, bretelele de la sutien, apoi o întoarse ca să-i desfacă încheietoarea. Ea fu cât pe-aci să facă o glumă despre bunele maniere în pat, dar se opri la timp. Simțul momentului oportun nu fusese niciodată punctul ei forte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-ar fi înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă de floare. În schimb, stinse toate luminile și alunecă în lumea ispititoare a viselor, unde rămase nouă ore bătute pe muchie. Când se trezi în sfârșit în dimineața următoare își dădu seama că era târziu. Laurence se trezise deja. Se ridică timid în capul oaselor, ducând mâna la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nevoie de somn. Vrei să-ți comand ceva? — Aș prefera altceva în loc de mâncare, zise Fran, surprinsă de propria-i îndrăzneală. Laurence puse pe ușă semnul „Nu deranjați“ și rămase în prag, uitându-se la ea. Privirea lui făcu să-i alunece instantaneu bretelele de la cămașa de noapte. Când ieșiră din cameră, două ore mai târziu, soarele dogorea atât de tare încât putură să bea un pahar pe malul lacului. — E perfect, decretă Fran, privind o pereche de lebede ce plutea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zumzet conversația din jurul ei, în timp ce Keith și Mike depănau povești despre nivelul la care fuseseră nevoiți să se coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și își dădu seama că îi răspundea la sărut, fără să știe dacă o făcea doar din nevoia de alinare sau din propria ei dorință. Apoi o sărută intens, lipindu-i trupul de al lui, lăsându-i iar capul să alunece pe pernă. — Ești sigură că ești pe deplin conștientă acum? o întrebă încet. Fran îl trase din nou lângă ea. Nici unul din ei nu mai șovăi după asta. Reușiră cumva să se dezbrace de haine și să se strecoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iar ea simți căldura trupului lui Jack, lipit de al ei. Îi săruta pielea catifelată de la baza gâtului, o mângâia, îi alunga durerea cu dorința lui pătimașă. Îi simțea deja erecția, însă el se abținu, amânând momentul, iar mâna îi alunecă în jos, gândindu-se la plăcerea ei. În schimb, ea îl cuprinse în brațe și-l călăuzi până când pătrunse înăuntrul ei, umplând-o, cufundându-se în ea, până când uitară de orice altceva în afara clipei pe care o trăiau. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl lăsase pe Ben să-i strecoare în picior un condur delicat, numărul 45. Sperase în taină că era rândul lui să fie Sora cea Urâtă și că pantoful n-o să i se potrivească. Toți puștanii ăia șmecheri aveau să alunece lin în jurul lui în timp ce el avea să se miște greoi, ca o balenă. Dar gheata i se potrivise. Perfect. Jack înșfăcă rolele și le îndesă într-un sac adidas cu un aer macho. Spera sincer că nici unul dintre băieții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lucrurile și așa, Fran. Henrietta se apropie și o cuprinse cu brațul, asfixiind-o cu mirosul de Opium. — O să ai un copil. E ceea ce ți-ai dorit. Nu poți să te bucuri pur și simplu de asta? Mâna lui Fran alunecă peste pântecele încă plat. Într-un fel, Henrietta avea dreptate. Obținuse ceea ce-și dorise cu disperare. Dar cum putea să accepte lucrul ăsta și să se bucure de el, când se întâmplase în împrejurări atât de încurcate? — Haide, Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vrea să-mi spuneți ce-i: Unii spun că-i buduroi, Alții, mai deștepți ca noi, Zic precum că-ar fi știubei; Numai eu susțin că-i... De e caldă, de e rece, Doar lumina prin ea trece. Roata lui alunecă Până se întunecă. Niște caiere de lână Ce nu-i bună de lăicer, Pe care vântul le mână Ca pe-o turmă, sus, pe cer. Cum începe să vorbească Și nasul prinde să-i crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
simboliste, simpatizant al futurismului și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă perioadă de studii în Germania - tot mai atras de un spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul Hans Arp (Zürich). Cel mai adesea, decorul și pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei - după expresia fericită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau spre un nou clasicism“, nr. 9). Va fi, de altfel, întîmpinat cu entuziasm la apariția celui de-al doilea volum critic din Aspecte și direcții literare și comparat cu... Rémy de Gourmont (nr. 48). Pe filiera esteticii idealist-subiective, Davidescu (alunecat în anii ’30 spre naționalismul xenofob al Gărzii de Fier...) subliniază „clasicitatea” modernă a demersurilor artistice ale lui Marcel Iancu și Milița Petrașcu în cadrul unei conferințe susținute la vernisajul expoziției de sculptură-desene a celor doi, de la Sala Regina Maria (1926
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]