15,888 matches
-
dator să se lase absorbit în inima pământului, numai s-o știe pe ea salvată. I-a sunat pe părinții Giuliei și i-a anunțat că vine la Milano, nu fiți impacientați, pur și simplu sunt obosită, am să-mi amân niște examene pentru toamnă, nu e nici o catastrofă, vreau să vin chiar mâine. Și-a împachetat câteva lucruri, și-a făcut o rezervare la Alitalia și a plecat spre aeroport. Era fericit ca un erou. Știa că după ce va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nou și sentimente nebune amestecându-se în mine. Te poți îndrăgosti oricând, însă orgoliul este doar un scut, negarea este doar o întârziere, însă în final, dacă Dumnezeu ți-a scris această poveste de dragoste nu mai poți să o amâni, nu o poți pur și simplu șterge. Dragostea îți va intra în vene, exact ca un drog. Ofrim Ileana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs Galaxia celor nouă planete - part I Într-o lume
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dar Iacob nu se simțea la îndemână cu această pereche, deși n-ar fi știut să spună de ce și parcă îi înțepenea gâtul când se gândea să facă așa cum se aștepta Hamor. S-a tot gândit cum ar putea să amâne decizia, să câștige cumva teren. - O să vorbesc despre asta cu fiii mei, i-a spus el regelui, pe un ton mai aspru decât ar fi vrut. Hamor era uimit. - Fiica ta nu mai e virgină, Iacob, a insistat regele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și bun-rămasul nostru, când l-am văzut pentru ultima oară, colegii lui veniseră să-l ia cu o dubă cenușie, ajunsesem acasă de la școală chiar când erau pe punctul de a o lua din loc, dacă nu s-ar fi amânat ultima oră, științele naturale, nici nu i-aș mai fi întâlnit, tocmai urcau în furgonetă când am ajuns, erau foarte grăbiți, colegii tatei nici n-au vrut să-l lase să stea de vorbă cu mine, dar tata, foarte dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar când i-am deschis, nea Gică era tot acolo, în ușă, și Janika tot pe jos, zăcând nemișcat, iar eu m-am gândit că poate nu murise, că leșinase doar, că dacă ar fi murit, meciul urma să se amâne, și eu nu mai aveam ce apăra, și m-am uitat la mănușile din piele veritabilă, de lângă Janika, și atunci au început să-mi curgă lacrimile și mingea mi-a căzut din mână, a făcut un salt, rostogolindu-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dracu’ mai departe, ei, și atunci duba m-a depășit și s-a oprit, cu o roată pe trotuar, știam că s-a zis cu mine, că m-au prins, dacă până acum, dintr-un motiv sau altul, au mai amânat, acum gata, mă încolțiseră de tot, or să mă umfle și pe mine, m-am uitat în spate, înspre crâșmă, gândindu-mă că dac-aș lua-o înapoi la goană, acolo n-ar mai intra, poate, după mine, dar știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a semna acea hîrtie În alb. - Prin „necesar“ ce Înțelegi de fapt? Întrebă Christian cu o voce primejdios de blîndă. În caz că ai uitat cumva, trebuie să plecăm În Anglia la sfîrșitul săptămînii. Și, spre deosebire de căsătorie, cursa transatlantică nu poate fi amînată! Dacă acuzația care se ghicea Îndărătul vorbelor lui o resimți ca pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apropie de masă, luă una din scrisori și citi mesajul, tulburată. Milic ieși fără să scoată o vorbă, punînd În trecere mîna pe umărul fetei lui. Fără să-i arunce surorii lui măcar o privire, Loïc Îl urmă. Ședința se amînase. Se agită prea mult, gîndi Marie. Yves Pérec mergea În lung și-n lat prin birou, voia să-și Înceapă imediat ancheta personală ca să afle cum și prin cine fuseseră vîrÎte mesajele acelea În mapele de birou ale consilierilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu, nu mai era un puști, cum de nu admisese lucrul ăsta mai curînd? De luni Întregi simțise că Nico se schimbase, Își spusese de o sută de ori că trebuia să stea serios de vorbă cu el și tot amînase discuția asta de la o zi la alta. De ce nu se pricepuse niciodată să-i vorbească fiului său? Acum, legătura dintre ei risca să fie definitiv ruptă. Nu suporta ideea asta, cu atît mai mult cu cît se știa pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a unor foști campioni, asupra pierderii catargului suferite de vasul cu cocă multiplă al lui Bréhat. Marie Își termina de făcut bagajul. Își făcuse planul să plece după Înmormîntarea lui Loïc și a lui Nicolas, dar Jeanne o convinsese să amîne. În felul ei. Lapidar. Ei nu mai au nevoie de tine, trebuia să te gîndești la ei Înainte. Înainte. Înainte. Cuvintele Îi bubuiau În cap ca un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat și trase de timp. - Nu face mutra asta, apartamentul meu nu e prea departe de aici, iar canapeaua e destul de confortabilă. Pentru că nu era de nici un folos să mai amîne, Îi Înfățișă observațiile legistului. Ea ajunse tristă la aceeași concluzie: ducîndu-se la post ca să-l vadă pe Yves și să aibă o explicație cu el, Nicolas și Chantal văzuseră probabil chipul aceluia care-l scosese din celulă ca să-l ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tresărire bruscă, pradă o dată În plus coșmarului care nu-i dădea pace. Seara din ajun Îi lăsase amintirea unui enorm eșec. Toată noaptea Învîrtise și răsucise pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe mai tîrziu. Totul avea să fie cu siguranță mai limpede În mintea ei cînd se va fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca oricând că nu avem nimic, dar absolut nimic În comun cu lumea aceasta. — Chiar trebuie să pleci? — Da, trebuie să stau două săptămâni cu fiul meu. De fapt, trebuia să plec săptămâna trecută, acum Însă chiar nu mai pot amâna. Maică-sa pleacă poimâine, și-a rezervat biletul de avion. — Câți ani are fiul tău? — Doisprezece. Christiane se gândi, bău o Înghițitură de vin. Își pusese o rochie lungă, se fardase și părea o adolescentă. Sânii i se ghiceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la mine. Acum ? Vorbești serios ? Tu chiar n-ai de gând să te oprești niciodată ? — Suntem foarte ocupați în momentul ăsta, spun drept scuză. E o demență. — Întotdeauna e o demență ! Întotdeauna există o criză de rezolvat ! În fiecare an amâni să faci și tu ceva amuzant... — Nu-i adevărat. — În fiecare an îmi spui că peste puțin timp o să fie mai bine. Dar asta nu se întâmplă niciodată ! spune pătimașă, cu privirea arzătoare. Samantha, ce s-a întâmplat cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E o idee foarte bună. Doar că problema cu roua dimineții e că te cam udă la picioare. Îmi croiesc stresată drum prin iarba umedă, dorindu-mi să nu-mi fi luat sandalele deschise în față. Sau să-mi fi amânat plimbarea pentru mai târziu. Grădina e mult mai mare decât mi se păruse. Pornesc pe peluză spre un gard viu ornamental unde pare că se sfârșește totul, și-mi dau seama că dincolo de el e o altă secțiune a grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jumătatea scărilor. Ușa de la dormitor se deschide, iar Trish mă fixează uluită. — Poftim ? zice. OK. Ai grijă ce spui. Toată lumea trebuie să mănânce, improvizez. E o necesitate fizică. Așa că ce-ar fi să continuați discuția la masă ? Sau să o amânați puțin ? Să beți câte un pahar de vin, să vă relaxați și să cădeți de acord să nu mai pomeniți deloc despre... ăă... Portugalia. În clipa în care rostesc ultimul cuvânt, simt că li se ridică tot părul de pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e iar călare pe mine, cu parfumul reîmprospătat. E mult mai bine ! Bărbia sus ! Îmi ridică bărbia atât de violent încât tresar. Mai ai vreo întrebare de ultim moment ? — Îhm... da, spun disperată. Mă întrebam... am putea s-o mai amânăm un pic ? Doar câteva minute. Hilary încremenește. — Poftim ? spune în cele din urmă. Am sentimentul oribil că o să facă implozie. — Mă simt ușor... confuză. Înghit în sec. Nu știu dacă am luat hotărârea corectă. Am nevoie de mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Paddington cu o jumătate de oră întârziere față de ora anunțată, rostește glasul. Ne cerem scuze pentru orice... — O jumătate de oră ? David Elldridge își scoate nervos mobilul, livid la față. O să trebuiască să-mi reprogramez întâlnirea. — Și eu să-i amân pe tipii de la Pattinson Lobb. Guy pare la fel de iritat, și a început deja să tasteze agitat la telefon. Alo, Mary ? Guy. Fii atentă, am luat o mega plasă cu trenul ăsta. O să ajung cu o jumătate de oră întârziere... — Reprogramează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți la el. E Înalt și frumos și tocmai și-a amînat o ședință importantă, ca să vină să mă salveze. E iubire. Trebuie să fie iubire. — Mi-ar face mare plăcere să mă mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plîns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am să-i mai țin În mână? Oamenii mei știu ceva de la mine, vor afla ceva de la tine și vor Învăța ceva și de la cei ce ți-au luat urma. Ce-o să aleagă ei? Of, of, uite de ce-a amânat Tatăl atât de mult Împărțeala cuvintelor. Se bizuia, săracul, pe oameni, că s-or deștepta, dar ei... pfuuh! făcu N’jamo un gest de lehamite. - Ah, de deșteptat n-or să se deștepte niciodată, am rostit Înainte să apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fugă deîndată ce ne-au văzut, lăsând În urmă toată bruma lor de avut. Am strigat după ei, dar atunci au fugit și mai tare. Între timp, mă gândisem mai bine la cele zise de Barra. Of, of, trebuia să amânăm lupta asta Încă puțin! Să ajungem Într-o câmpie Întinsă, plină de sate, și acolo Îi vom Înfrunta. Cât despre oamenii ăștia cu ochi pieziși, păreau tocmai buni ca să-mi Încep o lucrare de vorbe cu ei, așa că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care muriseră. Dintre aceștia erau mai mulți morți decât Îmi făcea plăcere să mă gândesc. Ravelstein Îmi atribuia un soi de gravitate naivă În ceea ce privește adevărul. Îmi spunea: - Tu nu te minți pe tine Însuți, Chick. Ești În stare să amâni pe cât Îți stă În putință recunoașterea unor anumite lucruri, dar până la urmă tot le admiți. Ceea ce nu‑i o virtute comună. Eu nu sunt profesor, deși m‑am Învârtit atâta amar de vreme În mediile universitare Încât unii dintre profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înțeleg totul. N‑aș fi crezut că moartea e un afrodisiac puternic și sinistru. Nu știu de ce Îți spun ție toate astea. Poate gândesc că sunt informații pe care e necesar să le deții. Eu am obiceiul să tărăgănez, să amân lucrurile. Desigur, știam că Ravelstein intrase În zona crepusculară, că nu mai avea mult de trăit. Dar când Nikki m‑a anunțat că sosește În oraș Morris Herbst, a fost pentru mine un avertisment că trebuie să‑mi adun puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mariajul nostru, m‑a asigurat Vela. În rezonanța marelui cuvânt „mariaj” există o notă de grație sârbească (si bemol, la, si bemol, do). - Pentru numele lui Dumnezeu, Vela! Ăsta nu‑i un mod de abordare a morții. Faptul că o amâni timp de un secol nu rezolvă nimic. Trebuie să vă amintesc că eu murisem și Înviasem iar și că În mintea mea se crease o ciudată distanță Între vechiul mod (fals) de a vedea lucrurile și noul mod (straniu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se gândește la comploturi și mașinațiuni, ba antisemite, ba anti-antisemite. S-a pierdut, În vâltoarea controversei, miza cu adevărat importantă a polemicii Voicu et al. contra Liiceanu et al.: analiza critică a trecutului și prezentului, În numele viitorului. Și s-a amânat Încă o dată șansa reală a unei justiții simbolice retrospective, pe care românii și evreii (dacă reducem totul la stereotipuri, sau „tipuri-ideale”) nu o pot formula decât Împreună, Întâlnindu-se În comuna lor umanitate, sub semnul adevărului. Eliade pierduse deja multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]