8,708 matches
-
pe parcursul ultimei jumătăți de secol. Chiar și o cercetare recentă, cum e aceea a lui Darrin McMahon, Divine Fury: A History of Genius 74, propune un parcurs cu multiple repere în cadrul universal al culturii occidentale: de la ideea de geniu în antichitatea romană și greacă, la reinvestirea conceptului în Renașterea italiană, până la redefinirea lui în Iluminismul francez, care pune bazele reprezentării moderne a personalității de excepție. În raport cu aceste tradiții, abordarea lui Anne Jefferson se distinge prin sublinierea explicită din titlul cărții, "geniul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rapidă" să fie disponibilă pentru micile culturi literare din secolul al XIX-lea? Cam cu o sută de ani înainte de inaugurarea mișcărilor naționale, vechea noțiune a monumentului a început să fie supusă unor extensii de sens17. Figura monumentului, moștenită din antichitatea clasică greco-latină, desemna operele care fixează memoria și asta într-un dublu sens: atât prin ceea ce evocă, vorbind despre fapte trecute, cât și prin aspectul lor impunător 18. La începutul secolului al XVIII-lea, anticarii și amatorii de artă au
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ale trecutului, ceea ce justifica includerea lor în categoria monumentelor. Însă nu mai erau privite ca parte a unei opere impresionante prin dimensiunile și mai ales prin integritatea sa. Istoria artei 19 notează două texte fundamentale pentru această nouă cultură a antichităților: apariția în 1719 a lucrării lui Bernard de Montfaucon, L'antiquité expliquée et représentée en figures și în 1752 a catalogului realizat de Contele de Caylus, Recueil d'antiquités égiptiennes, étrusques, grecques et romaines. Importantă e aici posibilitatea de a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
deschiderea accesului la lumea artei și posibilitatea apariției unui număr mare de artiști își păstrau semnificația emancipatoare. În schimb, monumentalizarea nu se referă la oameni, ci la lucruri. Ea corespunde unor fenomene istorice care au condus la mărirea parcului de antichități și e expresia nevoii de a numi și de a gestiona abundența pieselor interesante. Dacă uzajele sacralizării sunt legate de disoluția clasei artizanilor, uzajele monumentalizării sunt reclamate de disoluția clasei obiectelor frumoase, de ieșirea lor din muzee și din nomenclatoarele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mecanică a reprezentărilor. Termenul a căpătat sens deplin în dezbaterile din anii '30 din jurul noilor tehnologii ale imaginii, cinematograful și fotografia, și, ulterior, în reflecția care a vizat "societatea spectacolului" după anii '60. Sigur că, în contextul interesului romantic pentru antichități, conceptul benjaminian face figură anacronică. Ceea ce pune în evidență e un raport particular cu trecutul, care focalizează asupra prezenței faptelor istorice: Departe de a se reduce la dimensiunea lor obiectuală, aceste bunuri sunt înainte de toate purtătoare de emoție. În mod
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fragmente extrase din diverse poezii ale lui Bolintineanu, evident fără nicio legătură cu episodul abdicării. Înițial, poezia astfel obținută a fost publicată fără explicații în Satyrul. Trei ani mai târziu a reapărut în Traian, precedată de o justificare: În literatura antichității și a evului mediu exista un gen, numit cento, ceea ce însemnează latinește o "peticărie". În secolul IV, celebrul poet Ausoniu a compus o poemă burlescă lipind la un loc câte un vers, luat pe ici pe colea din operele lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de echivalare a unei sfere terminologice la fel de importante, din latina bisericească a evului mediu timpuriu, prin care slavona crease corespondente pentru câteva cuvinte-cheie ale doctrinei creștine: æmulatio și zelus. La baza acestei utilizări religioase medievale stă o opoziție consacrată în antichitatea greco-romană, între imitatio și æmulatio. Cuvântul s-a constituit așadar prin sedimentarea a două culturi, una religioasă, alta retorică. Reamintesc pe scurt datele acestei polarități conceptuale binecunoscute. Cultura clasică, începând cu Quintilian, trasează linia ce desparte două atitudini posibile în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau cetirea fără cumpăt și fără folos" (1839), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 278. 9 Popovici, Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, pp. 177-193. 10 Bolliac, Excursiuni arheologice, p. 21. 11 Alexandru Odobescu, "Antichitățile județului Romanați" (1877), în Opere, V, Scrieri arheologice, partea 1, ediție îngrijită de Marian Ciucă, Editura Academiei Române, București, 1989, pp. 94-243, unde se redau mai multe mărturii directe obținute de la "dascălii de sate" în intenția de a "contopi în prezenta
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de mémoire, I, Gallimard, Paris, 1997, pp. 1436 sq. 24 Nathalie Heinich, La fabrique du patrimoine (2009), Editions de la Maison des sciences de l'homme, Paris, 2012, pp. 16-21 (Capitolul "De l'inflation patrimoniale"). 25 Ibidem, p. 244. 26 Odobescu, "Antichitățile județului Romanați", p. 110. 27 Alexandru Odobescu, "Rămășițe antice din județul Dorohoi" (1872), în Note de călătorie, ediție îngrijiă de Corneliu Popescu, Editura Sport-Turism, București, 1981, p. 147. 28 Odobescu, Antichitățile județului Romanați, p. 117. 29 Cezar Bolliac, "Peștera de la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
l'inflation patrimoniale"). 25 Ibidem, p. 244. 26 Odobescu, "Antichitățile județului Romanați", p. 110. 27 Alexandru Odobescu, "Rămășițe antice din județul Dorohoi" (1872), în Note de călătorie, ediție îngrijiă de Corneliu Popescu, Editura Sport-Turism, București, 1981, p. 147. 28 Odobescu, Antichitățile județului Romanați, p. 117. 29 Cezar Bolliac, "Peștera de la Obârșia Ialomiței, Peștera cu Oalele, Comoara din Cumpăna Ciocârlăului, Valea Caselor și Mormintele de pre Vulcana Mare" (1870), în Scrieri, II, p. 334. 30 Alecu Russo, "Poezia poporală" (1846), în Cântarea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în opera lui Alexandru Odobescu, Minerva, București, 1976 și Doina Curticăpeanu, Odobescu sau lectura formelor simbolice, Minerva, București, 1982. 63 Cezar Bolliac, "Excursiune arheologică din anul 1869", în Scrieri, II, p. 308. 64 Bolliac, Excursiuni arheologice, p. 176. 65 Odobescu, "Antichitățile județului Romanați", p. 123. 66 Găsim de pildă această subliniere la Anthony D. Smith, Myths and Memories of the Nation, Oxford, Oxford University Press, 1999, pp. 176sq: "Ce susțin nu e faptul că arheologul ar fi naționalistul arhetipal - ci că
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poate da cu părerea exact ce înseamnă termenul ilișu, dar crede că ar proveni de la activitatea de „pescuit pentru curtea domnească", pentru că „în Bucovina, nu departe de Suceava este un sat anume Iliseșcii, care ar putea să dezvăluie obârșia în antichitate a pescarilor domnești"; Vasile C.Nicolau crede că iliș este chiar „darea ce e percepea asupra peștelui prins și dat în consumație publică." - untu se asigura, negreșit, pentru curtea domnească și, poate, și pentru curtea Sultanului; - bezmenul de ceară era
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
plăteau o dare anuală în folosul Episcopului". În ce privește colacii vlădicești e vorba că la sărbătorile Crăciunului și ale Paștelui, clerul era dator să ducă Episcopului unele daruri din produsele gospodăriei lor sau cumpărate din târg. Melchisedec crede că, încă din antichitate preoții făceau parte și Episcopului din colacii sau prinosul ce li se aduceau de către credincioși la biserică. Ulterior, mai în zilele noastre, numele de colaci sunt darurile care trebuia să le dea Episcopului, preoții. Din acele timpuri, a rămas obiceiul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
poporului nostru lucrează, iar în județul Vaslui mai peste tot șantierele arheologice și cercetătorii lor fac muncă științifică alături de alți împătimiți care răsfoiesc în biblioteci diferite hrisoave, semne ale evoluției civilizației. Iată, recent, (Editura Sfera, Bârlad, 2009) a apărut cartea „Antichitățile Elanului", vol.II, de Marin Rotaru, cu un „Cuvânt înainte" al autorului, dar și cu referințe substanțiale, semnate de alți doi cercetători ai existenței locurilor: Dan Răvaru și Laurențiu Chiriac. Sunt articole și sinteze ale autorului, publicate în revistele „Elanul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
una sau alta din problemele ospitalității. Ele au fost consacrate, rând pe rând, riturilor și reprezentărilor, miturilor și imaginilor ospitalității, practicilor medievale de ospitalitate, banchetului ca formă de ospitalitate, emigrației, străinului, parazitului în comunitate, spațiilor domestice și private, ospitalității în Antichitate, în povești, timpului și filozofiei ospitalității, neospitalității. Fără îndoială însă, cel mai spectaculos și impresionant rezultat al acestei cercetări pluridisciplinare, de echipă, este Cartea ospitalității (Le livre de l'hospitalité), apărută în 2004, la editura pariziană Bayard, în coordonarea lui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
timpului, și sacrilegiul, comis în ciuda a două avertismente făcute de Tiresias (XI, 104-114)29 și de Circe (XII, 137-139)30, îl aruncă pe Ulise în afara timpului, în grota "celei care se ascunde" (conform etimologiei numelui Calipso) unde, potrivit criticii din Antichitate, este condamnat la șapte ani de orbire (un an pentru fiecare turmă). Întors în timp, fără somn, el contemplă constelațiile (Pleiadele, Bourul, Ursa), care îl ajută să se călăuzească. Din nou, orizontul se deschide, o hartă se desenează după această
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
celor care le fac. Dar este surprinzător ca regele însuși să spună: "ne vom scoate apoi prețul de la norod, că-i greu unuia singur să facă atâtea daruri" (13.14-15)133*. La aceste ambiguități, s-au propus explicații, încă din Antichitate, deoarece acest amestec de suspiciune temătoare și generozitate excesivă n-a trecut neobservat. Cum se împacă imaginea feacienilor, salvatori de naufragiați, ospitalieri, generoși și cea a unui popor inadaptat, izolat de alți oameni, bănuitori și ostili cu străinii? A fost
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
critică și nu menționăm decât câteva elemente semnificative din aceste numeroase lecturi (dintre care unele fusesră deja făcute pentru Ispitirea Sfântului Anton). A citit Mesnagier de Paris, studiile lui Maury, Credințe și legende ale Evului mediu, Credințe și legende ale Antichității, dar și o lucrare de Maury, Halucinații hipnagpgice sau teroarea simțurilor în starea intermediară între veghe și somn (1845) care a putut să-l inspire sub aspectul oniric al poveștii. A putut să găsească la Maury evocarea "cerbilor cu capete
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
culoare, de rasă, de religie, de clasă socială, etc. într-o repliere identitară ale cărei temeri și consecințe sunt prea bine cunoscute 424. Vom remarca, în perspectiva primirii străinului, în afară de faptul că distincțiile sunt bine stabilite și aceasta chiar din Antichitate (între cerșetori, imploratori, xenos etc.) că angoasa provocată de intruziunea celuilalt în casa ta nu privește numai pe străinii de rang inferior căci ea poate privi și persoane de rang mai înalt. Sosirea (întotdeauna neașteptată și prin surprindere) a unui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
democratice de la începutul secolului al XX-lea, dar și datorită creșterii numărului țărilor după al Doilea Război Mondial. Deși diplomația multilaterala s-a dezvoltat în secolul al XX-lea, aceasta datează încă din vechime, alianțele multilaterale între prinții indieni din antichitate sau acordurile între vechile state grecești din secolul IV î.e.n, pot fi considerate prime exemple de diplomație multilaterala. Conferințele de pace caracteristice secolului al XIX-lea în sistemul statelor eurpene pot fi incluse în același tip de diplomație
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pentru prima dată obligația statelor de a reglementa sau soluționa orice "diferende sau conflicte de orice natură sau orice origine ar putea avea [...] numai prin mijloace pașnice".107 Mijloacele pașnice de rezolvare a diferendelor au fost folosite începând cu perioada antichității, însă până la încheierea Pactului (în 1928) nu a existat obligația de nerecurgere la forța, predominând utilizarea acesteia în detrimentul căilor pașnice. Acest principiu se regăsește în Carta ONU, care prevede că "toți membrii organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
deoarece de acest zid se presupune că și-a legat calul Profetul Muhammad. Arabii și evreii sunt națiuni înrudite, ambele făcând parte din familia popoarelor semite: arabii din grupul sud-vestic (alături de etiopieni), iar evreii din grupul nord-vestic (foarte numeros în Antichitate, dar din care au supraviețuit până în ziua de astăzi, doar evreii și "asirienii" creștini, aceștia din urmă așezați în Munții Kurdistanului, mai precis în zona Mosul și care vorbesc varianta modernă a limbii aramaice). Ținând seama de aceste câteva considerente
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
într-o cavitate reală, prin acumulare de aer între cele două foițe pleurale. În funcție de cantitatea de aer acumulată pot apare alterări ale funcției respiratorii și cardiocirculatorii. ISTORIC Drenajul deschis al cavității pleurale se pare că a fost practicat încă din antichitate, de pe vremea lui Hipocrate, în secolul V î.Ch. În anul 1724, Boerhaave menționează existența unui pneumotorax, dar prima descriere a fost făcută de Meckel în anul 1803 la autopsie. În același an, Etard introduce termenul de pneumotorax, iar în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
prealabilă a realităților economice și a realităților sociale care le însoțesc, mai întâi în raport cu spațiul, apoi în raport cu duratele lor”. Philippe Ariès, conducându-ne în percepțiile cele mai timpurii ale sale, lega istoria de o conștientizare acută a prezentului. încă din Antichitate, timpul a fost asimilat cu începutul: al lumii materiale, al omului, al civilizației. El mai este legat, uneori, de divinitate și de creație. De imaginarea timpului și a curgerii sale a depins și imaginarea istoriei, de la concepția greco-latină a ciclicității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acest text am încercat să arăt care sunt principalele echivalențe date disciplinei istoriei și m-am concentrat asupra a trei semnificații majore: trecutul, timpul și narațiunea. Deși conceptualizarea tuturor acestor semnificații a fost rodul reflecției și speculației filozofice încă din Antichitate, nefiind condiționate de spațiile culturale în care ele au fost produse, m-am limitat la a descrie particularitățile acestora în spațiul fost comunist al Europei Centrale și de Est, oprindu-mă în special asupra cazului românesc între 1970 și 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]