11,066 matches
-
Manhattan. Se simți cuprins de un val de nerăbdare față de șoferii acestor mașinării uriașe și fără scop, dar apoi valul de emoție Îl părăsi, avântându-se dincolo de el. Transportat În liniștea aerului condiționat de puterea fără de vuiet a motorului, se aplecă Înainte punându-și coapsele pe dosul palmelor. Evident, Elya considera că e de datoria lui să păstreze Rolls-ul. Nu-i trebuia o mașină așa de prestigioasă. Nu era ca și cum era producător pe Broadway, bancher internațional sau milionar al tutunului. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
largi se transformaseră în fuioare și acolo unde ar fi trebuit să fie neted și întins spre spate ieșeau la suprafață mici lăstari pufoși care îi făceau o coroană în jurul capului. Era o femeie foarte slăbuță, vedeam acum. Când se apleca să dea mâna cu membrii catedrei, corpul parcă i se îndoia de la mijloc ca o foaie de hârtie. — Noua noastră profesoară de olărit! zbiera Domnul Mawson cu veselia lui convențională, care te îngheța, ivindu-se împreună cu Sheba din spatele Antoniei Robinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și exact șase dintre ei au obținut mai mult decât satisfăcător. Școala reprezintă - cum să spun? - un mediu volatil. Atacurile asupra profesorilor nu sunt ceva neobișnuit. Cu un an înainte de venirea Shebei, trei băieți din clasa a opta s-au aplecat peste o fereastră de la laboratorul de științe și au aruncat în Deirdre Rickman, secretara școlii, cu niște arzătoare Bunsen. (Rănile cu care s-a ales au inclus o claviculă fracturată și o rană la cap pentru care a avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
inclus o claviculă fracturată și o rană la cap pentru care a avut nevoie de paisprezece copci.) Băieții sunt cei care în mod natural creează cele mai multe probleme. Dar nici fetele nu se lasă mai prejos. Ele nu sunt așa de aplecate spre violență, dar au gurile spurcate și posedă un talent ieșit din comun la înjurături. Nu cu mult timp în urmă, o fată din clasa mea de a noua - o malacă în devenire pe numele ei Denise Callaghan - m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Cei doi trăncăneau unul cu altul de parcă eu nici n-aș fi existat. Căutam o vorbă cu tâlc care să-mi reafirme prezența. Și atunci mi-a venit brusc: Copiii tăi sunt la școli private, nu, Sheba? Sheba s-a aplecat spre mine zâmbind, cu mâna pâlnie la ureche: — Scuze, Barbara, ce-ai spus? — Ziceam dacă îți trimiți copiii la școli private? S-a lăsat tăcerea. — Așa e, nu? Bangs, Elaine și Michael se uitau la mine, uimiți. Și apoi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și femeia din imagine e una misterioasă și nimeni nu știe care dintre ei e cel supărat. Connolly s-a mai uitat o dată la pictură și a zis că nu e nici un mister - bărbatul era clar cel supărat. Femeia se apleacă înspre el, încearcă să scoată ceva de la el, iar poziția lui iritată, irascibilă, arată că nu-i face plăcere. Sheba a rămas impresionată de analiza lui și l-a felicitat pe Connolly că e așa un observator acut al limbajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să mă chemi dacă aceștia doi îți fac probleme în continuare, i-am spus. Mă așteptam să fie acră. Dar când m-am îndepărtat, a venit după mine, cu un zâmbet larg pe fața ei îngustă. La ușă, s-a aplecat spre mine și mi-a pus o mână pe umăr: — Îți mulțumesc atât de mult că m-ai salvat, Barbara, a șoptit ea. Am fost atât de surprinsă încât n-am zis nimic. De fapt, de-abia când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a continuat: — Ca să fiu cinstit cu tine, Barbara, când am citit, am fost puțin confuz. Până la urmă, mi-e teamă că am fost chiar dezamăgit. În cameră a izbucnit un țârâit puternic. Pabblem a scos un oftat în timp ce s-a aplecat în față ca să apese un buton al interfonului. — Da? — Vă caută Colin Robinson, a anunțat vocea lui Deirdre Rickman. — Nu pot vorbi acum, a zis Pabblem iritat. Spune-i... Și-a trecut degetele prin părul subțire, roșcat. Directorul chinuit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Spune-i... Și-a trecut degetele prin părul subțire, roșcat. Directorul chinuit. Nu, așteaptă. Fă-mi legătura. A ridicat receptorul și a dat din umeri înspre mine, scuzându-se. — Colin? Salut! În timpul scurtei conversații care a urmat, Pabblem și-a aplecat capul într-o parte și a ținut telefonul între umăr și ureche, eliberându-și mâinile ca să aranjeze hârtiile pe care le avea pe birou într-o simetrie și mai perfectă. Am simțit cum mi se face pielea de găină văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
astfel de lucruri mă ajută pe mine, ca director, să acționez în cazul crizei de la St Albans. — Sunt gata să înțeleg că nu l-ai găsit de ajutor. Nu e nevoie să-l citesc din nou. — Barbara, Pabblem s-a aplecat în față și a zâmbit subțire, fă ce te rog. Omuleț odios! Mi-am încrușișat picioarele și mi-am aplecat capul ca să citesc. Pe marginea paginii, Pabblem pusese grupuri de câte trei sau chiar patru semne de exclamare sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înțeleg că nu l-ai găsit de ajutor. Nu e nevoie să-l citesc din nou. — Barbara, Pabblem s-a aplecat în față și a zâmbit subțire, fă ce te rog. Omuleț odios! Mi-am încrușișat picioarele și mi-am aplecat capul ca să citesc. Pe marginea paginii, Pabblem pusese grupuri de câte trei sau chiar patru semne de exclamare sau de întrebare. Paragraful final îl incitase sau îl înfuriase în așa măsură că îl subliniase în întregime cu o cariocă galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Cardiganul verde, lung, îi flutura în jur, iar fusta i se lipea de ciorapii de lână, adunându-i-se între picioare. Se juca, ca de obicei, cu părul dezordonat. — Fir-ar să fie, am auzit-o mormăind încet, când se aplecă să ia un cleștișor de păr de pe jos. Am împăturit cu grijă bucățica de hârtie pe care îmi scrisese adresa, am pus-o în buzunarul interior al genții și m-am îndreptat spre Old Hall. Mergeam cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
luând ghemotocul însângerat. Mă duc să văd dacă-i gata mâncarea. Exact atunci s-a auzit sunetul făcut de cineva care cobora foarte apăsat pe scări și în cameră a apărut un băiat dolofan, blond. — Ula, ula, a strigat Richard, aplecându-se și desfăcându-și larg brațele. Iată-l pe Ben, ula, ula. Băiatul s-a dus la el, chicotind. Richard l-a luat în brațe și l-a întors cu capul în jos. — Cum se vede de acolo de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o cârpă de culoare roz frumos pliată pe robinetul de oțel strălucitor de la chiuvetă. Connolly i-a oferit o ceașcă de ceai. Sheba a zis că ar prefera un pahar cu apă. El avea un aer absent. Când s-a aplecat să-l sărute, el parcă nu și-a dat seama și s-a întors. Ea a făcut observații legate de curățenia din casă. Bucătăria mamei lui o făcea pur și simplu de rușine pe a ei. Connolly n-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de anxietate de pe un picior pe altul, ca cineva care are nevoie la toaletă. Am dat din cap și am scos cheile de la mașină. — Deci, a zis ea, ai grijă de tine. M-a bătut pe spate când m-am aplecat să deschid mașina. — Of, am zis, masându-mi șoldul. Probabil o să am ditamai vânătaia mâine dimineață... Dar când m-am întors, ea era deja plecată - aproape alergând pe stradă în jos, să-și prindă iubitul înainte ca el să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Probabil că ai ceva prieteni, nu? Iuhu, prietenii contează, nu? Am dat din cap, confuză, simțindu-mă stupid. — Hai, a zis barmanul. Ia ceva de băut. Ceva de băăăăut. Un pahar de vin bun... Trebuie să te respecți. S-a aplecat peste bar și mi-a servit un zâmbet ironic cu ochii măriți. — Te rog, oprește-te, am zis brusc. A urmat un moment de liniște în care oamenii de la bar s-au întors și s-au holbat la mine. Barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-mi strângă mâna. Nu, nu, n-ai întârziat, am spus eu. (De fapt întârziase, evident. Însă doar cu aproximativ șapte minute.) Când m-am ridicat de pe scaun, geanta, pe care o avusesem în poală, a căzut pe jos. M-am aplecat s-o iau, și am auzit vuietul sângelui care mi se urca în obraji de rușine. — Ți-ai luat deja ceva de băut? a întrebat Bangs. Sau mai bine să ne așezăm mai întâi? — Nu mi-am laut. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tipic american, răsuflat. Toate subiectele sunt legate de micile chestii din viața de zi cu zi care te înnebunesc. Vocea veselă, sonoră a început să-i scadă. M-am uitat la ceas. — Doamne, am zis, stingând țigara. Bangs s-a aplecat în față din fotoliul lui cu o grabă bruscă. Pot să-ți spun ceva, Barbara? Mi-ai promite să ții un secret? — Ei bine, cred că da, am zis. — Nu, vreau să spun, trebuie chiar să promiți. Am scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mine decât pentru Portia. Era limpede că nu se simțea destul de bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când i-am pus cârnații în față, a rămas nemișcată, uitându-se la ei plictisită. Am privit-o o vreme, apoi m-am aplecat și am luat-o. A fost un palid murmur de neplăcere, dar nu o luptă. Am luat-o în dormitor și am încercat să stau cu picioarele încrușișate și cu ea în poală. Nu se simțea bine, așa că am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mașină, curajul mi s-a scurs. Perspectiva să se înfurie mă făcea slabă. Cum naiba să încep? Trebuie să-ți spun ceva, Sheba... Nu puteam. — Ce ai la barbă? m-a întrebat Sheba, în timp ce conduceam prin vestul Londrei. S-a aplecat să-mi examineze roșeața. E o reacție alergică la ceva? — Nu, nu, am murmurat, îndepărtând-o. Sunt doar obosită, asta e tot. — Doamne, știu cum e. Eu sunt epuizată. Am dat din cap cu înțelegere. Probabil că ai fost îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
stătea în picioare în pat, cu mâna la obraz. Când m-a văzut, s-a oprit din țipat o clipă: — A dat în mine, a zis pe nerăsuflate. — Pentru Dumnezeu, taci din gură, Polly, a zis Sheba. Polly s-a aplecat în față și a încercat stângace să ajungă la fața Shebei. Dar Sheba a fost mai rapidă decât ea. A prins-o pe Polly de încheieturile ei subțiri și a ținut-o la distanță de un braț. Câteva clipe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se țipa. L-a lăsat pe Ben în baie și s-a dus pe refugiul scărilor de la etaj. Se auzea o voce de femeie și basul sonor al lui Richard. A coborât încă o bucată de scări și s-a aplecat peste balustradă să vadă ce se petrecea. Ușa de la intrare era deschisă, iar în hol stătea o femeie scundă și blondă, cu o haină groasă și o pălărie pufoasă, arătând cu degetul spre Richard. — Nu vorbiți așa cu mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
căzut pe jos, iar doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la Richard. Pentru moment toți trei - Sheba, Richard și doamna Connolly - au rămas nemișcați. Apoi, Richard s-a aplecat să-și recupereze ochelarii. Și-i punea la loc și tocmai începuse să-i spună ceva doamnei Connolly, pe tonul lui zemos și împăciuitor pe care Sheba îl numește tonul de „Haide, haide“, când doamna Connolly a făcut un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
stea fără sprijinul meu, am lăsat-o. Ne-am uitat amândouă la sculptură. — Știi că asta nu poate să rămână aici, am zis. — Oh? a zis. Avea vocea neutră, ca în vis. Am luat manuscrisul de pe masă. Apoi m-am aplecat și am ridicat sculptura în brațe. — Mă ocup eu de asta, am zis și am scos-o afară din cameră. Jos în bucătărie am pus sculptura pe o masă și am ascuns manuscrisul într-un seratr. Apoi m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Zach altfel decât calm. Duminicile se îmbrăca în costum, chiar dacă nu se ducea întotdeauna la biserică. Barba atent tunsă era de un alb imaculat. Niciodată nu i-ar fi spus fiului lui că avea nevoie de el. Zach s-a aplecat peste cârligul remorcii. Jina s-a dus pe verandă și i-a luat mâinile bătătorite ale socrului într-ale ei. E doar o excursie de șapte zile, i-a spus ea. Bărbatul a clătinat din cap, deși amândoi știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]