52,493 matches
-
fenomenologie a limitei și depășirii, Gabriel Liiceanu afirmă că „mitologia cu virtuți tragice, de tipul celei care a făcut posibilă tragedia greacă, este singura formă atestată istoric de organizare a opiniei despre tragic, iar tragedia nu a reprezentat decât prilejul artistic al acestei organizări”1. Tragicul este un fenomen tulburător, ce scapă definiției: arată măreția omului, dar și mizeria lui; face din erou un vinovat și un inocent; mâhnește și atrage în același timp - de aceea abordarea sa este atât de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a mai spus, întreaga cetate, iar teatrul lui Dionysos din Atena cuprindea, se pare, între 15000 și 17000 de spectatori. Încă din epoca lui Pericle se acordă o alocație cetățenilor săraci ca ei să poată asista la această sărbătoare religioasă, artistică și politică în care cetatea resimte sentimentul unității sale. Elocvent este, din acest punct de vedere, că și femeile aveau voie să asiste la reprezentațiile tragediilor. II.2. Condițiile materiale ale reprezentației aă Spațiul teatral grecesc Când studiem piese le
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și Socrate creează sisteme de gândire care au în centrul lor omul. Arta epocii se caracterizează prin modestie, simplitate și demnitate. Nu tinde spre mărimi colosale, nici spre materiale luxuriante, ca arta Orientului; în schimb atinge efecte neașteptate datorită tehnicii artistice ireproșabile, intensității și sincerității simțirii, perfecțiunii execuției. După moartea lui Pericle, Atena se vede din nou prinsă în iureșul războaielor; pe acest fundal, viața socială va suferi și ea importante modificări. Sofocle, care are acum 70 de ani, asistă îngrozit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a luat premiul întâi, acordat lui Agaton. În orice caz, deși Sofocle avea 70 de ani când a scriso, piesa pulsează de aceeași energie ca opera cu care a câștigat primul mare concurs din viața sa și căreia, ca formă artistică, îi este evident superioară. Electra lui Euripide a fost reprezentată într-un moment de grea cumpănă pentru Atena. O aluzie la aceasta se face chiar la sfârșitul piesei: Castor și Pollux spun că se grăbesc spre Marea Siciliei, să dea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Demersul nostru asupra c?utarilor eminesciene În sfera naturii este datorat Încercării de a ?? și unui r?spuns sub forma unui principiu care s? justifice imaginarul artistic din opera poetului. În cazul de fă?? credem că natura eminesciana reprezint? desacralizarea unui mit, al Paradisului pierdut. Tema literar? a acestui mit era omniprezent? În perioada romantic?, fie că reverie spre spa?îi exotice, fie spre teritorii ale trecutului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lectur?, patimă pentru carte, sfiiciunea nobil? În fața ideii de frumos " . Cum misiunea poetului este, de la Rimbaud Încoace, aceea de a revelă „nev?zutul, neauzitul, inefabilul" , „de a dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-un complex sistem de simboluri, „un cosmos viu, articulat, semnificativ" universul poetic. Dar peisajul eminescian nu Înseamn? numai „o stare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fi perceput? că o „constituire a fini ta? îi Inse?i, ca o deschidere spre infinit ". Astfel, spa?iul care se constituie că peisaj este un spa?iu În care infinitatea ?i finitatea se Îmbin?", pentru c?, prin multiplele sugestii artistice, oric?rui spa?iu finit i se poate atribui o perspectiv? nelimitat?, constituindu se astfel În sugestie a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spa?iul poetic eminescian devenit proiec
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Literatura european? ?i Evul Mediu latin", care a ar?țâț importan?a acestora În transmiterea tradi?iei culturale ?i deci În p?strarea unei identit??i". În opera eminescian? termenul devine de fapt un concept, ale c?rui semnifică?îi artistice pot fi definite printr-o tripl? raportare: la no? iunea de spa?iu poetic, la perspectiva cosmic???i la dimensiunea mitic?. Astfel, prin raportarea la conceptul de spa?iu poetic, privit că sistem complex, la a c?rui configurare contribuie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al naturii, un iubitor al decoră?iei vegetale, sau e departe de a fi numai atât"~ G. C? linescu). Imaginile ce compun acest univers, privite doar că simple elemente de ornament, În absen?a perspectivei metafizice ?i a viziunii sale artistice, ar alc?tui un cadru natural s?rac: „Eminescu nu e nici m?car un descriptor, ?i toate imaginile lui, puse laolalt?, ne dau o natur? mai degrab? s?rac? " . (G. C?linescu) Astfel c? natură, privit? În ipostaza ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri". În partea a treia a lucr?rii au fost relevate semnifică?îi artistice ale unor toposuri poetice eminesciene, acestea fiind raportate la cele trei dimensiuni ce definesc coordonatele artistice ale operei eminesciene: perspectiva liric?, cea cosmic?? ?i dimensiunea mitic?. De exemplu luna, privit? din perspectiv? cosmic?, este, prin Ins??i imaginea ei de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri". În partea a treia a lucr?rii au fost relevate semnifică?îi artistice ale unor toposuri poetice eminesciene, acestea fiind raportate la cele trei dimensiuni ce definesc coordonatele artistice ale operei eminesciene: perspectiva liric?, cea cosmic?? ?i dimensiunea mitic?. De exemplu luna, privit? din perspectiv? cosmic?, este, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Luna este de asemenea metafor? a timpului cosmic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
te nelini?tea omului În fă?a imensului necunoscut. Felul cum reu???te Eminescu s? creeze spa?îi poetice unice folosind mereu acelea?i elemente de peisaj (luna, soarele, stelele, p?durea, codrul, lacul, teiul etc.) reprezint? una dintre coordonatele artistice care confer? unicitate operei sale; este vorba despre capacitatea geniului s?u poetic de a proiecta propriile st? ri ?i tr?iri suflete?ți asupra universului descris. Orice peisaj este o stare a sufletului" afirmă Amiel, referindu-se la proiec
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai este o mas? opac?, ci un cosmos viu, articulat ?i semnificativ" , a?a cum devine, În plan artistic, universul poetic. Configura?iile spa?iale ale universului poetic eminescian cumuleaz? astfel ample rezonan?e mitice. Este acesta unul dintre motivele pentru care George C?linescu numea elementele ce alc?tuiesc peisajul eminescian „idei-divinit??i", simboluri ale „materiei În ve
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sau În proz?), „Eminescu pune, de obicei, o viziune asupra universului În raport cu simbolurile condi?iei sale omene?ți”. Ideea c? efemeritatea condi?iei umane poate fi dep??it? prin integrarea fiin?ei În dimensiunea infinit? a naturii este sus?inut? artistic ?i În proza eminescian?. Astfel, dup? cum observa criticul literar Eugen Simion, În nuvelă Cezara, „ viziunea paradisului terestru e tot momentul proiectat? În oglindă iubirii, ?i a mor?îi, cei doi factori, fundamentali, ai existen?ei romantice ",iar În fragmentul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Melancolie" reprezint? astfel o expresie liric? a „lumii interioare" a poetului st?pânit? acum de sentimentul tragic al unei existen?e ce ?i-a pierdut Încrederea În „limpezimea ?i senin?tatea" din care alt?dat? credin?a (În propriul destin artistic) z?mislea „icoanele" unui suflet Îmb?ls?maț de „pove? tile-i feerici": „Subiectivitatea interioar? este adev?râtul izvor al liricii", afirma Hegel În „Prelegeri de estetic?", atâta timp cât sentimentele comunic? adev?ruri generalumane, dep??ind experien?a individual? a artistului: „... intui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-nceput este sacralizat? de prezen?a „cuvântului" (ce aminte?te de cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala condi?ie cosmic?" a unit??îi originare (Z.D.-Bu?ulenga). Cele dou? crea?îi artistice eminesciene „Melancolie" ?i „Cr?iasă din pove?ți" reprezint? astfel ipostaze poetice diferite ale unui peisaj dominat de astrul nocturn. Ceea ce confer? configura? iilor spa?iale circumscrise acestuia notă distinctiv? este perspectiva diferit? din care poetul le abordeaz?, izvorât? din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din care s-a n?scut. Este vorba de Grecia antic?, singura dintre cet??i În care artistul a creat forme a c?ror m?re? ie ?i splendoare reprezint? expresia unei „sensibilit??i superioare" ?i a unei „voin?e artistice care supune materia sensibil? În sens hegelian, În imperiul artei clasice" (Zoe D-Bu? ulenga). Înzestrat? fiind pe de o parte de o natur? care prin ea Ins??i se sustrage trecerii timpului ?i pe de alt? parte de for
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sensibil? În sens hegelian, În imperiul artei clasice" (Zoe D-Bu? ulenga). Înzestrat? fiind pe de o parte de o natur? care prin ea Ins??i se sustrage trecerii timpului ?i pe de alt? parte de for?a crea?iei artistice (simbolizat? de Orfeu), cetatea Greciei era, În aceast? lumea a libert??îi ?i frumuse?îi, un simbol al geniului uman constructiv devenit cântec ?i poezie. ??scut? din „Întunecată mare", cetatea care „poart?-n ceruri a ei temple ?-a ei sarcini
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe care se intersecteaz? voca?ia creatoare a autorului cu voca?ia creatoare a receptorului" (Ioana Em. Petrescu) . Esteticianul italian Rosario Assunto consideră de asemenea c? „receptarea e un fapt creator" ; ea nu Înseamn? numai o „reflectare pasiv? a obiectului artistic Într-o con?tiin??-oglind?", ci o deschidere spre cât mai multe interpret?ri („opera apperta" cum o numea Umberto Eco). Opera I?i va fi Împlinit „destinul", menirea ei artistic? doar În momentul În care deschide În con?tiin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ea nu Înseamn? numai o „reflectare pasiv? a obiectului artistic Într-o con?tiin??-oglind?", ci o deschidere spre cât mai multe interpret?ri („opera apperta" cum o numea Umberto Eco). Opera I?i va fi Împlinit „destinul", menirea ei artistic? doar În momentul În care deschide În con?tiin?a receptorului adânci ecouri ?i Înl??? uiri de sensuri. Receptarea critic?, de exemplu, În preocuparea ei conținu? de a stabili raportul Între valoarea artistic? a operei ?i actul cunoa?terii, devine
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i va fi Împlinit „destinul", menirea ei artistic? doar În momentul În care deschide În con?tiin?a receptorului adânci ecouri ?i Înl??? uiri de sensuri. Receptarea critic?, de exemplu, În preocuparea ei conținu? de a stabili raportul Între valoarea artistic? a operei ?i actul cunoa?terii, devine, În opinia esteticienilor moderni, „un mod creator" de percepere a universului acesteia, având ca punct de plecare „un propriu sistem de lectur?", „un mod personal de a te apropia de oper?": „Simplă critic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
imagine a piet??îi fă?? de cultur?" con?în, al?turi de crea?iile sale, cuget?ri, impresii de lectur?, opinii, studii, idei din diverse culturi ale lumii ce ?i-au g?sit largi ecouri În con?tiin?a sa artistic?: ??i totul e ca o sal? luminat?, cu pere?i ?i oglinzi prin care trec cele mai variate idei ale culturii ?i sufletului omenesc. Dar ce societate, ce petrece g?sesc! " (Constantin Noica) Cunoa?terea con?inutului operei poetice, receptarea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sesc! " (Constantin Noica) Cunoa?terea con?inutului operei poetice, receptarea „creatoare" a semnifică? iilor acesteia, este posibil? numai În parametri unei judec??i de valoare care ?? nu devin?, din diverse motive, str?în? mesajului, conducând la pierderea identit??îi sale artistice (idee pe care chiar Eminescu o subliniaz? În versurile „Scrisorii I"): „ Poate vreun pedant cu ochii cei verzi, peste un veac, Printre tomuri l? cuite a?ezat ?i el, un brac, Aticismul limbii tale o s?lpun? la cânt?ri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a lui O. Walzel, operă literar? are o structur? concentric?, topos-ul poetic fiind componentă cea mai mic? a celui de-al doilea strat-materia, raportându-se În acela?i timp la con?inut (prin semnifică?iile exprimate) ?i la forma artistic?. Redundan?a topos-urilor poetice În contextul operei faciliteaz? În?elegerea acesteia, conferindu-i În acela?i timp identitate artistic?. Astfel, reprezentând unitatea minimal? a materiei operei literare, ele reprezint? punctul central care genereaz? complexele ramifica?îi de sensuri ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de-al doilea strat-materia, raportându-se În acela?i timp la con?inut (prin semnifică?iile exprimate) ?i la forma artistic?. Redundan?a topos-urilor poetice În contextul operei faciliteaz? În?elegerea acesteia, conferindu-i În acela?i timp identitate artistic?. Astfel, reprezentând unitatea minimal? a materiei operei literare, ele reprezint? punctul central care genereaz? complexele ramifica?îi de sensuri ale Întregii structuri artistice. Topos-urile poetice se subordoneaz? temelor ?i motivelor operei literare stratul imediat urm? tor din care se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]