5,989 matches
-
ar fi săvârșit cine știe ce crimă? Maria, oarecum domolită: Sigur! "Corb la corb, nu-și scoate ochii!" Parcă nu te știu ce pui de lele-mi ești și domnia-ta, unchiule? Ușă de biserică n-ai fost nicicând, dar acu, la bătrânețe, de când ți-a cântat lebăda, parcă ai dat în fiert. Crai-bătrân și fără minte, ar trebui să-ți fie rușine! Țamblac râde cu poftă, fericit că a smuls-o din ghearele disperării: O să pun să-mi cetească popa o molitvă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă îi pică mucu' după fătuca Radului Vodă... Băgat, zâmbește răutăcios Alexa, făcând nerușinat cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți se aprind călcâiele după prospătură. Te pomeni că-i dragoste cu năbădăi, chicotește Negrilă. L-o pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa ai spus și la Baia, și la Lipnic, și la Podu-Înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a dat. Nu ni s-a dat nici măcar un răspuns negativ. Pur si simplu, n-am primit nimic de la „ei”, nici un fel de înștiințare. De parcă „depunerea actelor” n-ar fi fost decât un apăsător coșmar. * Ultimul oportunism, oportunismul de bătrânețe, este cel mai dezgustător și totodată cel mai feroce. Calcă peste cadavre! Inclusiv peste cele ale prietenilor... * În aprilie 1991, la Paris, îmi propusesem să-l întreb pe vechiul meu prieten, „bătrânul Bernard”, expatriat în 1986, dacă în noua lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aproape un an de zile, știam că sfârșitul său e aproape. În iulie 1989 făcuse o operație (ca să spun astfel) de constatare: se constatase că are cancer, la pancreas, și fusese „închis la loc”. Nu există nici o speranță. În afară de speranța bătrâneții, vârstă la care până și bolile înaintează cu pași mărunți. Mă consolasem cu gândul că va mai dura. Și poate că ar mai fi durat dacă nu intervenea infarctul. Marți seara am aflat că nu se simte bine, iar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și eu cu ea pentru că... tanti a murit. Moartă, semăna extraordinar cu mama. Apoi, după îmbălsămarea la domiciliu, expresia feței i s-a schimbat, devenind, aș zice, redutabilă. Fusese o femeie trupeșă, voinică; în ultimii ani slăbise însă incredibil, de bătrânețe mai curând decât de o boală anume (deși boli avea destule, fiind suferindă încă din tinerețe); în vremea din urmă folosea bastonul chiar în deplasările prin casă, de unde, de altfel, nu mai ieșise de vreo 3-4 ani. Cu două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Să faci critică literară aproape o viață de om și să treci pe lângă un Ion D. Sârbu, cum mi s-a întâmplat mie (și, din păcate, nu numai mie!) - iată un trist prilej de bogate reflecții amare! * Călcâiul vulnerabil al bătrâneții - descopăr cu mirare - este... ceafa. Niciodată tata nu mi se pare mai iremediabil bătrân, niciodată nu-mi este mai tare milă decât atunci când, întors cu spatele la mine, mi se întâmplă să-i văd ceafa: slăbită, împuținată, de copil... Mi se strânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cât se poate de nepăsător în mijlocul lamentațiilor sale. * Simple coincidențe? Nu cred. Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui, „nu” mă costă cumplit) motanul cel mare a dormit lângă mine toată noaptea, lipit de omul necăjit care eram. Nici înainte, nici după aceea nu s-a întâmplat așa ceva. Altădată - un adevărat eveniment în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care, în urma „încălzirii” relațiilor dintre România și URSS, soseau și la noi. A murit în 1932. Până în 1989 sau 1990, când am aflat despre ea (de la o soră longevivă a mamei) umilința ce i-a fost servită bunicului meu la bătrânețe a rămas, ca să zic așa, suspendată. Am preluat-o eu, o duc mai departe, ca să se știe că nu numai unii, ci și alții pot fi nedrepți și face rău. Nu are dreptate dl. Valeriu Matei când afirmă, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
această erezie contra naturii și contra grației. Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața ? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu adevărat important, cel mai important : a petrece cât mai bine. Gândiți vă la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lumea întreagă pentru realizările sale epocale tocmai în materie de Shakespeare și pentru strălucitul său talent. La această vârstă, unui asemenea om nu-i mai pasă de părerile altora, oricine ar fi ei. Un asemenea om își poate permite la bătrânețe sinceritatea cea mai totală, spunând în deplină liniște lucruri mult mai șocante decât toate îndrăznelile exaltate și dogmatice ale tinerilor. Iată și alt mare artist, celebru pentru erudiția lui, care la 84 de ani declară într o convorbire radiodifuzată : „...am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
locuitorii sunt creștini ortodocși și merg cam doi kilometri la biserica parohială din satul Domnița a cărei filie este satul Boarca. „DOMNIȚA” este un nume cu rezonanță istorică deosebită. Preotul Cristea Popescu, fost paroh al parohiei Domnița, decedat la adânci bătrânețe în anul 1925, cel care m-a botezat, a scris o monografie a satului și a parohiei Domnița cu biserica sa monument istoric. Ca student am citit această monografie, dar din ea îmi mai amintesc puține lucruri. Satul Domnița a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
piatră de la mormântul său a căzut și n-a fost nimeni s-o mai ridice. Dintre fiii satului Domnița s-au ridicat cinci sau șase preoți botezați de părintele Cristea, dar toți au căutat parohii bogate și aproape toți, până la bătrânețe și-au făcut cumpărat case în orașele Brăila sau în Râmnicul Sărat. După părintele Cristea Popescu a venit părintele Gheorghe Chiricuță, care și el a trecut la cele veșnice. Pe timpul comunismului parohia din comuna Domnița s-a desființat, iar credincioșii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era ofițer. A devenit medic veterinar. Costică a început studenția ca student la Facultatea de Teologie din București, dar după anul II, a trecut la Biologie. A făcut doctoratul și a fost conferențiar la Facultatea de Biologie din București. Spre bătrânețe, unchiul Anton a rămas văduv și a fost mutat cu serviciul din Gemeni în satul Piscu aproape de Brăila. Vărul Ionică locuia în Galați iar Costică în București. Costică, din București, a organizat o întâlnire a lui și a lui Moș
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
n-a avut decât pe Steluța fată-, s-au făcut șoferi și s-au stabilit în Brăila și în satul Cazasu de lângă Brăila. Numai Steluța a mai rămas în Domnița, iar ceilalți, toți au plecat, încât Ion și Ileana, la bătrânețe au rămas singuri. I-am vizitat, și am găsit pe mama Ileana în grădina din spatele casei oarbă, singură. Nu m-a recunoscut. Am vrut să-i sărut mâna și m-a respins. Cu greu am reușit s-o fac să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tânăr” la 50 de ani. Toți copiii au plecat din sat, unii în Brăila, alții în Galați, alții în Râmnicul Sărat sau Focșani și au devenit meseriași. Toți zece au fost băieți, și majoritatea au devenir șoferi. Tanti Ștefana, la bătrânețe a rămas singură în casă, dar singură și în satul Ciupercari, care dispărea încet, încet. DESPRE MĂMICA Dragă mămică, scumpa mea mămică, Cu lacrimi fierbinți în ochi mă adresez ție, chem peste veac sufletul tău mare, sufletul tău de mamă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru înmormântare. Dacă-ți trebuie, îi scot de la CEC și ți-i dau. Înmormântarea se poate face și cu mai puțini bani”. Dacă, la tinerețe mama s-a mutat din Boarca la „Trei Vânturi”, adică la Ștefan cel Mare, la bătrânețe, ca să facă loc tractoarelor, s-a mutat silită, din Ștefan cel Mare, în Râmnicelu. Cine mai poate aprecia ce au însemnat aceste mutări ale gospodăriei? Și pentru ca umilința ei să nu fie pusă la îndoială, la bătrânețe a fost și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cel Mare, la bătrânețe, ca să facă loc tractoarelor, s-a mutat silită, din Ștefan cel Mare, în Râmnicelu. Cine mai poate aprecia ce au însemnat aceste mutări ale gospodăriei? Și pentru ca umilința ei să nu fie pusă la îndoială, la bătrânețe a fost și femeie de servici la școala primară. Și pentru ca răbdarea ei să nu fie pusă la îndoială, la bătrânețe a mai crescut și doi copii ai surorii noastre Netuța. LOVITURI DUREROASE Pe când eram paroh în comuna Crucea și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aprecia ce au însemnat aceste mutări ale gospodăriei? Și pentru ca umilința ei să nu fie pusă la îndoială, la bătrânețe a fost și femeie de servici la școala primară. Și pentru ca răbdarea ei să nu fie pusă la îndoială, la bătrânețe a mai crescut și doi copii ai surorii noastre Netuța. LOVITURI DUREROASE Pe când eram paroh în comuna Crucea și aveam stare materială bună, m-am gândit să-i fac o bucurie mamei mele; s- o aduc cu mașina de la Râmnicelu-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
munca lui de o viață, din ambiția lui de a fi stăpân în gospodăria sa, de a arăta că știe să fie stăpân, că poate să se administreze singur, că este în stare să răzbească în viață; prin colectivizare, la bătrânețe, a ajuns sluga celor mai răi și mai leneși oameni din sat; o slugă bătrână și săracă. Întrat în colectivă, a fost pus paznic la vite și apoi om de servici la grajdurile vitelor colectivei. La noi, la Râmnicelu, cea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la sterpe”. Dinu are un fiu însurat care l-a făcut bunic. Dinu a ținut loc de tată fiilor surori noastre Netuța rămasă văduvă, până au ajus amândoi nepoții lui, ofițeri cu studii superioare. Dinu a fost mângâierea părinților la bătrânețea lor. El i- a plâns și le-a făcut înmormântare creștineasă la amândoi. Când, la cimitir, a dat „de pomană” peste mormintele lor câte o oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toți fac (au făcut) studii superioare. Poetul Radu Demetrescu Gyr a scris într-o poezie „noi n-am avut tinerețe”; sora Netuța poate spune că ea n-a avut nici copilărie. Din copilărie, prin lacrimi, ea a trecut direct în bătrânețe. A rămas o bătrânică, mică, slabă, cu ochi negri, mari, cu părul cărunt, căreia-i tremură puțn capul și care poartă tot timpul grijă să nu amețească și să nu cadă. Doamne, cât de mult a plâns-o Netuța pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru „a funcționa” numai în această lume și numai în acest fel. La plecare, hainele cad de la sine ca niște piei vechi, ponosite, și ceea ce a fost viu și ne-a umplut de bucurie și durere dispare în altă parte. Bătrânețea ar trebui să fie respectată și chiar glorificată, ca în timpurile antice - timpul dezbrăcării, toamna pădurii de costume create de-a lungul anilor. Și ce a fost viu sub aceste haine ca un oaspete extrem de iubit, un „dulcissimum convivium”, își
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
neașteptat s-a aruncat peste răcoroasa Suedie. Soarele care a urcat a început acum să coboare treptat la orizont. Andrei (Bart) mă anunță cu mare îngrijorare că a sângerat. Îi e frică de moarte. Se simte bine numai acum, la bătrânețe, dar e prea târziu pentru corpul care a petrecut atâția ani în mizerie. Pe 11 iulie, eclipsă de soare în Mexic, oamenii au postit ca în timpurile străvechi, adresând rugăciuni fierbinți soarelui. Eu însămi am visat că am pierdut un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mutilarea”, tăierea testiculelor, umilința în intimitatea cea mai intimă. În legătură cu moartea am văzut un film documentar despre două femei bătrâne murind în mod diferit. Una așteptând la spital vindecarea, necrezând decât în miracolul științei care a făcut progrese în învingerea bătrâneții și morții. Prietena acestei femei se numește Olava, are aceeași vârstă, încrezându-se în puterile proprii, mereu pe picioarele ei, cu credință. În ajunul morții Olavei, prietena de la spital o visează pe un pod, făcându-i semn de adio cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]