5,418 matches
-
Nu-mi putui stă-pîni un zâmbet superior, de luciditate. ― De ce rîzi? mă întrebă tristă. ― Mi se părea că exagerezi. ― Și atunci trebuia să rîzi? Bunicul meu a exagerat mai mult ca mine: a făcut unsprezece copii... Se întoarse iar pe balcon. Crezui că am supărat-o și mormăii o scuză oarecare. ― Degeaba, acum nu-mi ceri iertare ca întîia oară, vorbi ea zâmbind rece. Nici d-ta nu crezi ce spui. Îți place Swinburne? Eram obicinuit cu vorbirea ei dezordonată, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea să rîmîn singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
crede și cărțile pe care le cumpăr în fiecare oraș ca să le vând în orașul următor? Dar până atunci, ce fericit mă simt. Și câte am văzut. Noaptea de ieri ― prima nox ― în iatacul inundat cu flori, fetele cântând în balcon, Maitreyi cetînd-și poemul, scris anume pentru această ceremonie"." "O observație pe care am repetat-o până la saturație în ultimele zile: de câte ori înțeleg că se vorbește despre o eventuală căsătorie a mea cu Maitreyi sau de câte ori bănuiesc aceasta, o emoție bruscă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
contrazic, să mă scuz, să fiu, în general, ridicol. Maitreyi, dimpotrivă, arăta liniștită, resemnată, hotărâtă, deși cearcănele și paloarea feței trădau o noapte de rugăciune și de meditație. Mi se păruse mie sau îi auzisem spre dimineață glasul, îngînînd în balcon o rugăciune monoton cântată, întreruptă și reluată de mai multe ori și apoi stinsă brusc, ca într-un plîns?) M-am așezat în fața ei, la același birou, pe scaunul pregătit mai dinainte de Maitreyi. Am început a scrie mecanic, copiind titlurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa cum trebuie, în intimitatea noastră descoperită astăzi. Nu ne puteam despărți decât printr-o îmbrățișare, și venirea lui Khokha o împiedecase. Sunt sigur că și Maitreyi simțea același lucru, că o auzeam pășind ușor, deasupra, în odaia ei, ieșind în balcon, întorcîndu-se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri, părul atîrnîndu-i negru peste brațe, printre glicine. Era o apariție legendară, de basm oriental, forma ei aproape nudă printre ciorchinele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri, părul atîrnîndu-i negru peste brațe, printre glicine. Era o apariție legendară, de basm oriental, forma ei aproape nudă printre ciorchinele de flori, într-un balcon luminat palid de un felinar de cartier. Am privit-o fără să-i spun un cuvânt. După moleșeala brațelor abandonate peste balustradă și după resemnarea cu care își sprijinea capul pe umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceea lui Chabù i-a fost mai rău și a trebuit să doarmă în odaia d-nei Sen. Nimeni nu bănuia ce ar putea să aibă, dar simptomele erau îngrijorătoare, căci Chabù voia mereu să se plece pe fereastră sau pe balcon, și tot i se părea că vede ceva jos, în stradă, ceva care o cheamă. Eu m-am culcat puțin obosit de întîmplîrile zilei și începusem probabil să visez ceva ciudat, cu plimbări pe ape, cu lebede, cu licurici, căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să stea în pat, într-o odăiță vecină cu dormitorul d-nei Sen. Nu vorbea mai nimic și, când vorbea, pomenea de Robi Thakkur, de "calea", adică drumul pe care îl vedea din odaia Maitreyiei și, de câte ori rămânea singură, fugea în balcon, ca să-l privească, și cânta de acolo, îi făcea semne cu brațele, plângea. De aceea era totdeauna păzită de Lilu și de surorile lui Khokha. Ciudat, nu recunoștea decât pe Maitreyi și pe mine; foarte rareori pe d-na Sen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fac maseurii, pentru plată. Khokha nu era însă un profesionist, era tânăr și o făcea să râdă, iar atingerea aceasta a trupului ei cu mâinile lui negre și pofticioase mă făcea să mă cutremur. O dată, pe seară, Maitreyei strigă din balconul interior pe Khokha, apucată fiind de junghiuri (căci plouase două zile de-a rîndul) și, pentru că el lipsea, îl chemă pe șofeur. Aceasta mă făcu să-mi pierd mințile, și eram ispitit să mă urc la ea în odaie și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Srikantha, și dansatorul Uday Shankar, pe a cărui frumusețe de zeu și fascinant ritm eu fusesem multă vreme gelos, căci la un festival de al lui, în august, Maitreyi mă uitase cu desăvârșire și-l privea rezemată cu brațele de balcon, robită, halucinată. Câteva zile după aceea nu vorbise decât de el și ținuse numaidecât să-l cunoască, să "învețe", spunea ea, "taina dansului". Tot atunci trebuia să vină și redacția revistei Prabuddha Bharatta, printre care Maitreyi număra numeroși admiratori, ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că, alături de un trup viril și elastic, avea o extraordinară suplețe în gesturi și în priviri, o feminitate care nu te stingherea, o căldură și o comunicativitate extraordinară), Maitreyi s-a îmbujorat toată și l-a chemat să mănânce pe balcon, pentru că atât se îmbulzeau în jurul lui vizitatorii, încît bietul Uday nu putea să înghită. Căutam să-mi ascund turburarea, pentru că ghiceam în dansatorul acesta magnific ceva mai mult decât un bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și câteva femei încercînd s-o țină în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape singură, în această zi în care nimeni nu-și mai știa unde e capul, și atunci ea se îmbrăcase cu cea mai frumoasă sari
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în rochițe scurte, europenești și. când punea sari, părea mult mai înaintată în ani) și voise să asiste și ea la sărbătoare. Când ieșise pe coridor, a văzut lume prea multă și s-a speriat. Atunci s-a dus în balcon, unde stătuse Shankar cu puține minute în urmă și, de acolo, a început să contemple "calea" și să cânte, după obiceiul ei. Au observat-o două invitate, în clipa când voia să încalece balustrada, și au sărit s-o prindă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
maică-sa. ― Dadà e bolnav și se duce să se vindece, îi spuse d-na Sen într-o, bengaleză șoptită, apucînd-o în brațe, ca să nu iasă în stradă după mine. Când am coborât treptele verandei, mi-am ridicat ochii spre balconul cu glicine și am văzut o clipă pe Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat, și am zărit-o cum cade lată în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m-am întîlnit cu inginerul pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după mine. Când am coborât treptele verandei, mi-am ridicat ochii spre balconul cu glicine și am văzut o clipă pe Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat, și am zărit-o cum cade lată în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m-am întîlnit cu inginerul pe coridor. ― Ai uitat ceva, Allan? mă întrebă el, bănuitor. ― Nimic, sir, n-am uitat nimic... Am plecat repede. M-am suit în cea dinții mașină și am dat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de năuc, atât de desăvârșit mă predam durerii, încît nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai să intuiesc, să simt concret despărțirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori revedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, și o alungam. Nu știam pe ce să-mi fixez gândul și alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coronița de iasomie, biblioteca, Chandernagorul), pe care le contemplam liniștindu-mă, dar îndată filmul se desfășura către final, revedeam pe d-na
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răspunsul, pentru că tocmai atunci ultimii sosiți se îmbulzeau către intrarea principală, câteva perechi urcau repede pe scări și începea să se audă freamătul sălii si muzicanții care-și încercau instrumentele. - Melania! șopti când trecuseră de ceea ce trebuia să fie ultimele balcoane și galeriile, și fata continua să-l tragă după ea, pe această scară de marmoră care urca, nesfârșită, în spirală. Dar parcă nici nu l-ar fi auzit. Ușile se închiseseră, freamătul sălii începuse să se potolească, nu se mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
momente, prima linie fusese chiar În fața acestei clădiri, de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu, pînĂ pe dealul mărginit de pini care se ridica În spatele vechiului foișor regal numit Caso del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În timp ce lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai acoperi ca să nu se reflecte lumina. Atacul stătea să-nceapă - așteptam să apară avioanele și să-nceapă bombardamentul, care era un substitut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șobolanii, pentru că succesul și posibilitatea de a continua observația depindeau de cît de mult reușeam să nu atragem tiruri Înspre ceea ce părea o clădire părĂsită. Exact atunci intră Autoritatea-n cameră, Își trase un scaun și se așeză chiar În mijlocul balconului, cu casca de oțel și binoclul uriaș și tot ce mai trebuia. Camera era fixată pe o parte a balconului, camuflată la fel de bine ca o mitralieră. Eu stăteam În partea cealaltă, În umbră, invizibil pentru oricine ar fi fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceea ce părea o clădire părĂsită. Exact atunci intră Autoritatea-n cameră, Își trase un scaun și se așeză chiar În mijlocul balconului, cu casca de oțel și binoclul uriaș și tot ce mai trebuia. Camera era fixată pe o parte a balconului, camuflată la fel de bine ca o mitralieră. Eu stăteam În partea cealaltă, În umbră, invizibil pentru oricine ar fi fost pe dealul Ăla, atent să nu calc o clipă pe porțiunile unde bătea soarele. Autoritatea stătea În plin soare În mijlocul balconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
balconului, camuflată la fel de bine ca o mitralieră. Eu stăteam În partea cealaltă, În umbră, invizibil pentru oricine ar fi fost pe dealul Ăla, atent să nu calc o clipă pe porțiunile unde bătea soarele. Autoritatea stătea În plin soare În mijlocul balconului și, cu casca aia, părea șeful tuturor cartierelor generale din lume, iar lentilele binoclului sclipeau ca un heliograf. — Uite ce e, i-am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că vine frigul, de pildă, oamenii vor ști că trebuie să se îmbrace mai gros, ca să nu răcească. Vă vine să râdeți că veștile despre starea vremii sunt printre cele mai așteptate? ...Că în loc să-și scoată nasul sau mustățile pe balcon ca să vadă cum e vremea, oamenii mari dau fuga la televizor sau vor să afle de la radio cum e la ei în balcon? Un om deștept spunea odată că oamenii, ca să fie fericiți, au nevoie de 5 lucruri foarte importante
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]