6,215 matches
-
după eșecul tratativelor și după moartea soției Felipa, Columb abandonează Portugalia. După o descriere contemporană era, la venirea în Spania, "un străin cu mantia roasă, dar având ceva luminos în înfățișare: statura înaltă, fața albă, cu linii rotunjite, părul și barba blonde, nasul acvilin, ochii albaștri, surâzători. Gestul îi era demn, cuvântul înaripat, imaginația aprin-să. Se numește Cristobal Colon sau Colom și se arăta a fi un marinar încercat, priceput în cosmografie, autor al unui proiect pe care regele Portugaliei îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
simți cum iți crește-adrenalina, că-ți defilează pe sub nas la trap, galop, sau unduind la pas, făpturi ce nu-ntâlnești nici în o mie una de povești! Zeițe fără nici un rid, cu rotunjimi necalculate nici de Euclid, de juri pe barba lui Fidel, că-s toate Top model! Se-nvârt și dau din tot ce au în sunete de salsa, conga și milonga și când s-a isprăvit ești amețit și-ti vine ca să strigi Viva Habana Y viva la Revolucion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la Finca fac parte din patrimoniul național al Cubei"! Cu tot refuzul, Mary avea să declare la întoarcerea în SUA despre Fidel: "Arată foarte bine, în mare formă. Nu are stomacul lui Ernest, dar și așa seamănă mult cu el. Barba, felul în care îi este așezat capul pe umeri, statura... Fidel este exact tipul de bărbat care mă atrage"! Papa a petrecut o treime din viața sa în Cuba, ani trăiți "la cotă maximă", cu succese, împliniri, bucurii. În Cuba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sufletului, sufletul lui Fidel Castro are cinstea, noblețea și grandoarea oamenilor de excepție"! Un confrate uruguayan de la ziarul de stânga "El Popular" afirma la rândul său: "Văzut de aproape Fidel e un bărbat tânăr, cu o față acoperită de o barbă mai veche. Impresionează printr-o aură de cordialitate și de simpatie, vorbește fără nici o nuanță de ton doctoral, folosind un limbaj comun și direct"! La întrebarea unui ziarist privind sprijinul popular pentru noile autorități, Fidel a declarat: "Avem un sprijin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu otravă de diluat în băuturi; pulverizarea în studiourile de radio și televiziune unde Fidel susținea intervenții, de substanțe halucinogene; presărare în încălțăminte a unor săruri de talio, un depilator foarte puternic ce l-ar fi lăsat pe Fidel fără barbă; pregătirea unui costum "special" pentru Fidel, cunoscut practicant al pescuitului submarin, impregnat cu sub-stanțe otrăvitoare; pentru "momentele de pescuit sub-acvatic", pregătirea unui pește sau moluște "tentante", care ar fi făcut explozie în momentul când "pescarul" Fidel ar fi atins-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
că e cel mai mare merit al dumneavoastră"? Răspunsul a fost:" El merito es estar vivo" că sunt viu! Fidel Castro n-a fost nici împușcat, nici otrăvit, nici nu i-a explodat o havană, nici nu i-a căzut barba. Campion al discursurilor "mara-tonice", la 23 iunie 2001, după o cuvântare de 3 ore, a suferit un "desmayo" pierderea cunoștinței, de scurtă durată, iar la 24 octombrie 2004, la încheierea unui discurs la Santa Clara, a căzut fracturându-și genunchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de gloria de a inspecta un front ce se întindea de la Marea Nordului la Marea Neagră, de reluarea ofensivei în Moldova, de cucerirea Basarabiei. Se îmbătase atâta de propriile lui vorbe, încât, adresându-se mamei, așezată în fotoliul din față, netezindu-și barba cea lungă, cu ochii ridicați în extaz spre tavan, zise: „Nu te turmenta, doamnă, nu vor sta mult internate, intrăm în Moldova și se isprăvește cu războiul“. Când își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mă luă de gât și îmi șopti în ureche: „Dar tata nu e mic? O să pot să mă joc cu dânsul?“ Înțelesei că el își închipuia pe Vintilă după măsura fotografiei atârnate la patul lui, ca o păpușă mică cu barbă. Școala de ingineri îl fascina, o ve dea ca o cameră mare plină de cuie și de ciocane, „pentru că inginerii fac poduri, și tata făcuse podul peste Dunăre, cu doro banțul la capăt“. Cea mai mare plăcere ce-i puteai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu dânsul un soldat german, care l-a însoțit până în Elveția. Acolo a fost liber, a stat puține zile, a povestit cele din țară și a pornit la Paris, unde, găsind toate spre bine și victoria apropiată, și-a ras barba cea mare ce lăsase să-i crească în semn de doliu de la prima lui internare, nu fără a se fotografia, ca să păstreze o amintire vădită de cele pățite, la Paris. I s au făcut la Paris mari demonstrații oficiale. Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pulsul și tensiunea. În fine, hotărâse să facă o încercare de a găsi puroiul ce bănuiau că e colectat în gât, deoarece și exterior se umflase. Aduc pe doctorul Nasta. Improvizează o masă de operație în camera Elizei, îi rad barba și îi fac o mare injecție în partea stângă a gâtului, scoțându-i o parte din ganglioni, dar fără a găsi colecțiune de puroi. Îl culcă în pat. Nu mai cunoștea pe nimeni, transpira și mișca mâinile. Intoxicația era generală
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mergem?“ „Automobilul n-a putut urca, ne coborâm pe jos.“ D-na Iorga și fiica lui voiau să-l însoțească. Nu le lăsară (probabil ca să nu constate numărul auto-ului). În drum, după ce-l chinuiră în diferite chipuri, îi smulseră barba, îi tăiară gâtul... îl omorâră și îl aruncară pe marginea șoselei, apoi telefonară doamnei Iorga: „Vino de ridică la kilometrul... hoitul lui Iorga.“ Și acesta fu dus la morgă. Generalul Antonescu fu prevenit, arătă cea mai vie surprindere și publică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a putut... Ion Roată: -Ba eu, tot n-am priceput... Boierul: Vai de mine, ce mă fac? Dumneata ești greu de cap. ** adresându-se țărânilor ** -Oare cum să reușesc, Pe Roata să-l lămuresc? Boierul se gândește scărpinându-se în barbă Boierul: Bade Ioane, bade Ioane, Boierul: Bade Ioane, cum se face!? Cu toții au priceput Doar dumneata n-ai putut!? Cu exemplul ce-am ales, Și-un copil ar fi-nțeles. Spune dumneata acu’ Ce-ai înțeles, si ce nu ?! Ion
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în sala cu oglinzi, unde urma să se întâlnim cu un grup de politicieni francezi, printre care și Laurent Fabius, fostul prim-ministru. La un moment dat, Țepeneag m-a tras deoparte și m-a întrebat abrupt dacă omul cu barbă colilie, care apărea la televizor în spatele lui Iliescu, nu mi se părea că seamănă cu unul Gelu Voican, trebuie să-l fi cunoscut, se învârtea pe vremuri pe lângă onirici, pe undeva pe la margine. Sau te pomenești că o fi chiar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spectacolul trecerii lor, în grupuri mari, către biserică, venind din Comorofca pe strada Caran tinei, femeile purtând rochii croite din stămburi foarte viu colorate, și basmale asemenea, iar bărbații însoțindu-le solemni, puși la costum pentru acea împrejurare, maiestuoși cu bărbile lor imense, cu grijă pieptănate. Cercetările cartofilice ale lui Valeriu Avramescu mă îndeamnă, după cum se vede, să-l completez, să mi amintesc eu însumi unele lucruri despre orașul nostru natal, aceasta întâmplându-se și din pricina faptului că amicul meu a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
culoare închisă și haină albă, probabil o bluză de spital, și nu mai are figura juvenilă pe care i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața, încadrată de mica barbă, ce-l va însoți, de aici înainte, până la adânci bătrâneți, poartă în întregul ei semnele trudei și neodihnei», scrie Florentin Popescu în volumul « Viața lui V. Voiculescu », p. 99. La 1 ianuarie 1919, când la Bârlad apare primul număr al
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
un fir de polen care n-a ajuns în floarea de cais”. Vorbea în metafore, dar suferea. Pierduse o prietenă, deși tânără. Că era așa, ni se spune: „la despărțire, după vestea respectivă, mi s-a părut îmbătrânit pe neașteptate, barba care îi încadra fața albise parcă și mai tare, iar ochii i se tulburaseră, ca și cum un vânt rău le-ar fi stins luminile”... În anii aceștia, în 1933 chiar, îi apare al cincilea volum de poezii, DESTIN, primit elogios de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mai ieri. Viața austeră îl slăbise și adusese, după cum spunea Ovidiu Papadima, că până și copiii, când îl întâlneau, confundândul biblic, îl arătau mamelor lor, „Uite-l mamă, pe Doamne, Doamne!”, că așa arăta el, cu fața trasă, acoperită de barba mare și albă, cu ochii ascunși în fundul orbitelor... Atitudinea lui de frondă nu-i va servi mai ales în procesul politic care i se va intenta în 1958... Acasă, treptat, din când în când, mai primea vizita apropiaților: Adrian Maniu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
acolo pentru a fi, eventual, preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el mi-a răspuns: „Familia noastră are longevitate
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
puștei, ca și cum aș fi încărcat pușca cu hapuri 46 de pâne. Furios, m-am dus la bacalul 47 de la care îmi cumpărasem munițiunile și puțin a lipsit, în ferbințeala explicațiunilor ce am avut cu el, să nu mă încurc în barba și tirbușoanele 48 lui. Dar a trebuit de la o vreme să-mi mai stâmpăr ardoarea cinegetică și să-mi răresc expedițiunile, căci mă pomenii, fără nici o stăruință din parte-mi, numit membru la tribunalul din Suceava. Pe atunci era mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nenorocitul în oglindă cine știe câți ani, încât nu-și mai aducea aminte de propria lui față. Eu unul păstrez și acum în părete, lucrată în cridă 160 neagră cu estompa, figura lui stoarsă de sărăcie, brăzdată de ani, acoperită cu o barbă și un păr în care pieptenele n-a intrat niciodată, și nu puțină plăcere îmi face și astăzi vederea acestui desen, care îmi amintește timpul petrecut de noi în atelierul de pictură. Acest studiu a fost piatra de încercare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plantă. Și Încă un argument: ciupercile acumulează ca substanță de rezervă nu amidon ca plantele, ci glicogen ca animalele. Poate nu degeaba, deși intuitiv, poporul a dat acestor organisme nume În care referințele la animale abundă: ureche, copită, limbă, creastă, barbă, buză, gheb, păstrăv, capră, vacă, șarpe. Vă plictisesc poate, dar sunt convins că nu se poate iubi - natura, În speță - decât cunoscând. Mai mult se poate Învăța la fața locului, petrecând un concediu În casa unui pădurar bătrân. Vom afla
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu franzelă, cu maioneză sau alte născociri. Locuitorii deltei erau oameni foarte muncitori, puternici, cinstiți și prietenoși. Lucrau și în afara deltei mai ales ca săpători, foloseau scule de săpat speciale, mai puternice, construite de ei, li se spunea „excavator cu barbă”, dar le plăcea băutura. Când aveau de săpat un șanț, adesea lat și adânc, puneau sticla de vodcă la doi-trei metri în față, săpau până la ea și atunci mai trăgea un gât și iar o puneau la câțiva metri mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
legături strînse cu Patriarhia. Primul fanariot care a obținut un post înalt a fost Panaghiotis Nikousios, pe care Ahmed Köprülü l-a numit mare dragoman în 1669. Acest post îi aducea și importante privilegii, cum ar fi să poată purta barbă sau să călărească un cal însoțit de slujitori, care fuseseră acordate pînă atunci doar musulmanilor. Cel mai faimos om de stat fanariot, Alexandru Mavrocordat, a fost mare dragoman între 1673 și 1709. Asemeni multor greci din vremea aceea, el și-
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
-l iei. Sentimente amestecate, confuze. Așa trebuie spus cel mai bine. Dacă-l priveai din avion, n-ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult mai matur. Exagerat de matur. O barbă răsucită, pufoasă, năclăită pe sub urechi. Barbă crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trebuie spus cel mai bine. Dacă-l priveai din avion, n-ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult mai matur. Exagerat de matur. O barbă răsucită, pufoasă, năclăită pe sub urechi. Barbă crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]