8,717 matches
-
faza cu cele două scaune. Va fi amuzant. Habar n-o să aibă de ce ne hlizim la ședință”. 9. „Genul de agresiune verbală care mă deranjează cel mai tare este reprezentat de modul în care șeful îmi prezintă sub formă de basm ce cred ceilalți despre mine.” Anumite religii practică și astăzi ostracizarea socială, întreaga comunitate evitând fizic persoana vinovată de o anumită infracțiune. Dacă persoana respectivă merge pe o anumită parte a străzii, membrii religiei respective vor avea grijă să meargă
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
și se împarte gratuit broșura Tuberculoza; duminică, 14 august (sală plină), este reprezentată piesa Ovidiu Șicană, în care joacă tineri din sat, se recită versuri, se discută programul Căminului; luni 29 august (sala plină) se citește povestirea Dănilă Prepeleac și basmul versificat Înșir’te, Mărgărite, se joacă piesa Legământ, se discută despre rosturile bibliotecii; duminică, 4 septembrie (iarăși sală plină), se citesc bucăți de lectură în legătură cu beția, profesorul V. Arnăutu vorbește despre „Alcoolism” și explică cele 20 tablouri proiectate pe pânză
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
care a citit în iarna lui 1928 un număr de 47 cărți: Beția de Virgil Arifeanu, Flăcări năbușite de I. Neagu, Nuvele de N. Dunăreanu, O noapte de Crăciun de Dickens, Nuvele de N. Gane, Povești populare de Lev Tolstoi, Basmele românilor de Ispirescu, Iancu Jianu de N.D. Popescu, Furnica de Emil Gârleanu, Viața și pildele lui Esop ș.a. La întrunirile culturale se vorbește despre „istoria românilor până la Ștefan cel Mare”, „Mihai Viteazul”, „drepturile și datoriile cetățenești”, „albinărit”, „anatomia, fiziologia și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
din Bucovina, când se trece cu mortul peste pragul tindei, se lovește de trei ori cu sicriul pragul ușii, așa "mortul mulțumește casei unde a locuit și își ia rămas bun de la oamenii care-l petrec la groapă". 102 În basmele populare, "locul" nu poate fi schimbat și nici "norocul". "Locuința Soartei" are legile ei care nu pot fi încălcate. "Norocul", personificat într-un bătrân, îl călăuzește pe flăcăul care vrea să-și afle soarta: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să te miri, nici să vorbești, la toate să rămâi surd și mut. Acolo vei sta trei zile și, pe urmă, vei putea vorbi. Și așa ai să afli care ți-i soarta ta pe lume." 103 "Casa Morții" din basme dezleagă legăturile pământești și leagă viețile oamenilor: "Casa Morții era foarte mare și c-o mulțime de cuie în care erau atârnate câte un ghem; unele mari, altele mijlocii și unele de tot mici. Ce-s astea? întrebă ciobanul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în general.132 În mitologia românească se poate vorbi de o adevărată tipologie a apei care stă la baza "facerii", "creației", dar și a "desfacerii", "descântecului". Astfel, complementaritatea apă vie-apă învietoare / apă moartă apă întrupătoare reclădește umanul din temelii (în basme), prevestind desăvârșirea parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau țâșnește din pământ, apa moartă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de străfundurile apelor 144. În mentalitatea populară, nu există un singur pământ, se poate vorbi de "o pluralitate a pământurilor create": suprapământurile sau pământurile cerești și Raiul, pământul propriu-zis și Lumea Albă, subpământurile cu Celălalt Tărâm și Iadul 145. În basme, despărțirea pământului de apele primordiale se face printr-o apă ce "ocolește de trei ori pământul ca un șarpe făcut de trei ori colac" care se numește "Apa Sâmbetei"146. În majoritatea legendelor românești pământul este prezentat ca un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământești care se deschide ca spațiu de trecere între "aici" și "dincolo": "Eu mă duc, codru rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme, elementele cosmice antropomorfizate realizează schema narativă, participând, în același timp, la acțiunea propriu-zisă, având multiple valențe. Astfel, natura realizează cadrul parcursului inițiatic, vestind și prevestind destinul: "Lângă curtea aceea se afla un măr nalt și frumos, carele înflorea îndată ce sosia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
naște, după ce îi crește, tot el îi mănâncă, deoarece, ori om, ori dobitoc, ori copac, ori floare, și toate din lume din pământ sunt născute, din pământ cresc și tot în pământ intră. Pământul pe toate le mănâncă."104 În basme, Pământul devine personaj taumaturgic și psihopomp, sub denumirea de Iutele-Pământului sau Agerul-Pământului: "...aflând de la Iutele-Pământului că e buruiana vieții, care vindecă orice rană și e foarte rară, căci nu răsare mai mult de două fire pe an, unse pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
populare din Bucovina, ca o cumătră, "singura cu dreptate": "Pe tine te vreu de cumătră, pentru că tu ești cu dreptate; tu omori pe toți la hurtă, fie ei săraci sau bogați; tu nu-i mai alegi!"146 "Lumea neagră" din basme nu are conotații negative, este văzută ca o complementaritate a "Lumii albe": "Și au mers cu ei în pădure. Sosind la locul acela, au aflat copaciul smuls și o dâră prin pădure (...). Și așa s-au luat după dâra aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică..."147 În basm, elementele cosmice constituie un prag de trecere înspre altă etapă existențială, o probă de inițiere în tainele vieții: "O împărăteasă rămase grea, gustând dintr-un merișor de aur și născu o fată. Când se făcu mare, împăratul dede sfoară în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
C-așa rău m-ai mai bătut, / C-am trăit destul de greu, / Ș-așa pahar cum să-l beu?..."240 Eterna năzuință a omului, de a dobândi "tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte", îl însoțește și pe eroul din basm care, în călătoria sa inițiatică, trebuie să găsească și să pună stăpânire pe "cheia raiului" și pe "lumina soarelui", trecând prin "câmpul cu somnul", "câmpul jălii" și "câmpul cu florile"241: "După ce-au ajuns acasă, n-au rămas mult
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făcu nuntă fiicii sale și au măritat-o după dânsul, dându-i toată împărăția ca zestre. După ce s-au însurat Sucnă-Murgă, au trăit mulți, foarte mulți ani în fericire cu noroc și pace, stăpânindu-și împărăția cu dreptate."242 În basme, norocul devine el însuși personaj, țesând firul narativ și dinamizând liantul evenimențial. "Locuința soartei" este un spațiu al interdicțiilor în care trebuie respectată legea nescrisă a ursitei: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot înainte prin pădure. La capăt ai să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se prefacă mereu; o putere nevăzută împinge mugurele să dea frunză și bobu să se coacă. Fiecare anotimp are fața lui și puterea lui."55 În creația folclorică arhaică românească, fiecare anotimp are o cromatică proprie (v. cromatica împăraților din basmele populare); astfel, primăvara se reprezintă prin culoarea roșie, vara are drept blazon culoarea verde sau galbenă, toamna este neagră sau albastră, iar albul descrie anotimpul iarna.56 În Bucovina, sărbătorile pe care se măsoară anotimpurile sunt puțin diferite: ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin Nedei, care amintesc de "stihia primordială".110 c. Imaginea-cronotop Prin rit și prin ritual, cultul soarelui a prins rădăcini în traiul de zi cu zi al țăranului român, întrupându-se în destinul artistic al creației, fiind prezent în legende, basme, descântece, în diferite ipostaze ale desfășurării sale ciclice. Astfel, într-o primă legendă arhaică, soarele a foste creat odată cu luna, stelele și cometele, în arborele cosmic care s-a ridicat din apele primordiale. Într-o a două legendă mitică, soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făcut soare, / Foaie verde mătrăgună, / Pe dânsa a făcut-o lună, / Zi și noapte tot mergea / Și nu se mai ajungea."189 În plan mitic, ipostaza antropomorfică a lunii a fost considerată Ileana Cosânzeana, "frumoasa pământului și a cerului", din basme, "la soare te puteai uita, dar la dânsa ba"; "frumoasă ca o floare într-o iarnă fără soare"; "din cosiță floarea-i cântă, nouă împărați ascultă".190 Ileana Cosânzeana locuiește în "pajiști miraculoase, unde cresc buruienile alese și grăitoare" care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la dânsa ba"; "frumoasă ca o floare într-o iarnă fără soare"; "din cosiță floarea-i cântă, nouă împărați ascultă".190 Ileana Cosânzeana locuiește în "pajiști miraculoase, unde cresc buruienile alese și grăitoare" care vindecă sau dau viață eroilor din basme și din care se prepară leacul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, leac ce poate fi dobândit doar în "nopțile de Sânziene". Ca soră a soarelui, Ileana Cosânzeana s-a demonstrat că numele Ileana ar proveni din numele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
patronează ziua lunea miercurea, joia, vinerea, duminica, și vara, fiind simbolul luminii, al căldurii, al vieții și al fertilității. în timp ce reprezentările malefice acționează pe timp de noapte marțea și sâmbăta, și iarna, semnificând întunericul, frigul, moartea și sterilitatea.223 În basme, spațiul sacru aparține "locurilor oprite". Spațiul tabu potențiază desfășurarea narativă și pecetluiește destinul profan al eroului: "FătFrumos se însoți cu cea mai mică dintre surorile zânei care îi dede voie să umble oriunde primprejur, nu însă prin Valea Plângerii. Trăia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nădragului său și mase noaptea acolo. Omul îl însărcină să-i pască oile, dar nu în pădurea Scorpiei, în muntele Porcului Mistreț și în codrul dinspre miazănoapte să nu calce, că viața li se va răpune." ("Iutele-Pământului"227). În unele basme, spațiul-tabu este reprezentat de "camera oprită": Când ajunseră la curțile ei, zâna dede fetei 13 chei și-i zise: Cu 12 chei vei deschide 12 chilii, unde vei găsi de toate, dar în casa 13-a către răsărit să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
330 Alteori, prin cântecul său, pasărea devine element malefic, aducătoare de nenoroc și de soartă rea: Usca-ți-s-ar ciocul tău / Că de tot norocul meu / Ai cântat să fie rău; / Că toate zilele mele / Ai cântat să fie rele." 331 În basmul popular, în schimb, cântecul păsării Andilandi are puteri magice, oraculare: "este o pasăre măiastră, a cărei cântare întrece toate muzicile pământești și care are darul de-a ghici trecutul și viitorul și de-a citi în inimile oamenilor; ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înainte de ziua Sf. George, apoi, nu numai că câștigă darul de a vorbi cu toate câte le-a făcut Dumnezeu, ci poate chiar auzi cum crește iarba. El câștigă prin aceasta și puterea de a săpa comori observate."354 În basme, alături de zmeii și balaurii potrivnici, eroul, de cele mai multe ori, este întruchipat ca șarpe, sau purtând pielea unui șarpe: "Noaptea șarpele își lepăda pielea și se făcea un fecior de împărat frumos".355 Ipostazele fantastice ale șarpelui, zmeul și balaurul, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și balaurii potrivnici, eroul, de cele mai multe ori, este întruchipat ca șarpe, sau purtând pielea unui șarpe: "Noaptea șarpele își lepăda pielea și se făcea un fecior de împărat frumos".355 Ipostazele fantastice ale șarpelui, zmeul și balaurul, în legende și basme sunt personaje care restabilesc echilibrul existențial dintre lumea telurică și spațiul cosmic: "Zmeul, balaurul se face din șerpe, dacă n-a mușcat pe nime 12 ani și n-a văzut pe nimene; atunci capătă picioare și aripi și-i zmeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Țugui, Editura Minerva, București, 1971. SPORIȘ, Mihai, Mitologie românească, Calendarul popular, Prefață de Costea Marinov, Editura Floarea Darurilor, București, 2000. STAHL, Paul H./FLORESCU Florea Bobu/PETRESCU,Paul, Arta populară de pe Valea Bistriței, Editura Academiei RSR, București, 1969. ȘĂINEANU, Lazăr, Basmele române, În comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Ediție îngrijită de Ruxandra Niculescu, Prefață de Ovidiu Bârlea, Editura Minerva, București. TOROUȚIU, Ilie, Frunză verde, Cântece și basme poporale din Bucovina, Ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
popular, Prefață de Costea Marinov, Editura Floarea Darurilor, București, 2000. STAHL, Paul H./FLORESCU Florea Bobu/PETRESCU,Paul, Arta populară de pe Valea Bistriței, Editura Academiei RSR, București, 1969. ȘĂINEANU, Lazăr, Basmele române, În comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Ediție îngrijită de Ruxandra Niculescu, Prefață de Ovidiu Bârlea, Editura Minerva, București. TOROUȚIU, Ilie, Frunză verde, Cântece și basme poporale din Bucovina, Ediție îngrijită de Ion Filipciuc, Editura "Biblioteca Miorița", Câmpulung Bucovina, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
București, 1969. ȘĂINEANU, Lazăr, Basmele române, În comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Ediție îngrijită de Ruxandra Niculescu, Prefață de Ovidiu Bârlea, Editura Minerva, București. TOROUȚIU, Ilie, Frunză verde, Cântece și basme poporale din Bucovina, Ediție îngrijită de Ion Filipciuc, Editura "Biblioteca Miorița", Câmpulung Bucovina, 2003. ȚÂBRIC, Vasile Iftinchi, Cântece și urături la nunțile din Frătăuții Vechi, Culegere alcătuită de Veronica V. Buzic, Ediție îngrijită de Ion Filipciuc, Biblioteca "Miorița", Câmpulung Bucovina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]