5,261 matches
-
e? te, erau insultă? i23. �n timpul premieratului s? u, spre marea să iritare, a fost fondat �Partidul Evreiesc�. Dat fiind c? Iorga voia s?? i rom�nizeze pe evrei, un partid bazat pe identitatea etnic? evreiasc? era pentru el un blestem. Dar Iorga era �n mod tradi? ional respectat de c? tre evrei datorit? atitudinii sale proevreie? ți (? i deoarece pentru evrei respectarea titanilor intelectuali constituie a doua natur?) . Cu toate acestea, Iorga nu a beneficiat de nici un sprijin politic din partea evreilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
d antisemi? îi est? europeni vin chiar ? i �nt�mpl? tor �n contact cu evreii! Dup? p? rerea lui Iorga, evreii nu aveau nici un fel de �drepturi organice� �n Rom�nia, a? a c? le cerea s? se asimileze. Asimilarea constituie un blestem pentru un antisemit sau un rasist veritabil. Iorga nu i? a atacat niciodat? pe evrei ca atare. Chiar ? i �n timpul perioadei sale antisemite, nu vedem practic nici o referire la �conspira? ia internă? ional? a evreilor� etc.! El �i atacă numai atunci c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
adunau (�n perioadă interbelic?) �n p? dure că s? se joace. Copiii ace? tia spuneau adesea pe de rost un text care �ncepea cu declararea loialit?? îi fă?? de �Ungaria cea veche de o mie de ani� ? i se sf�r? ea ritualic cu un blestem cumplit la adresa Bucure? țiului 4 �Neamul rom�nesc�, 2 ianuarie 1921; vezi ? i O via?? de om... , vol. III, p. 65 5 �Neamul rom�nesc�, 16 februarie 1928 6 Supt trei regi, pp. 298-308 7 O via?? de om... , vol. III, p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Eliade a fost salvat de interven? ia democratului militant A. Rosetti, care a aranjat eliberarea ? i numirea lui �n 1940, la Ambasada Rom�niei de la Londra, exact la timp că s? -i asigure �nceputul unei vie? i noi ? i s? evite blestemul sordid al Legiunii (Mircea Eliade: Memoires ÎI: Leș moissons du solstice, Paris, 1988, passim) 224�Memorii, vol. IV, p. 180 225�O via?? de om... , vol. III, p. 8 226�Doamna Liliana Pippidi-Iorga c? tre autor 227�Un ziar maghiar din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
it cu onoruri�. �ntr-o alt? scrisoare, lui Iorga i se promitea c? va fi g? sit oriunde �n lume. �Jur? m pe vie? ile noastre ? i ne vom ? ine jur? m�ntul. ?ine minte: ai o șo? ie ? i copii, blestemul mamelor rom�ne te va ajunge! Nu uită asta, pentru c? acesta este cel de al 11-lea ceas! � Semnat: �O bun? rom�nc? �. Legionarii �i trimiteau tot timpul fotografii ale c? pitanului, pe care Iorga le rupea furios 68 �Adev? rul�, 30
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nu au geniu monumental. N-au tins nicicînd să înalțe forme care să sfideze cerul. Nici nu au avut cum să aibă geniu monumental în acest ținut aflat în calea tuturor vînturilor părăduitoare. Au îndreptat spre cer doar ruga, doar blestemul, încolo, nu și-au dezlipit privirea de pămînt, de pămîntul pe care atît de mîngîietor au știut să-l calce cu tălpile goale. Monumentele românilor? Casa și biserica. Amîndouă, de dimensiuni apropiate dimensiunilor terestre, neînspăimîntătoare, ferite de emfază. Împrumutînd de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unul își îndreaptă sensul spre noi, celălalt caută, rătăcit, în altă parte. Automat, îm vine să împart, cu palma, fața aceasta de Ianus disperat, s-o împart în două. Descopăr întîi o jumătate, apoi cealaltă. Reiese o schismă înfricoșătoare. Schisma blestemului aruncat, cui?, aș vrea să cred, celor care i-au înnegurat sfîrșitul. Și încă ceva: feței răvășite de tragism i se adaugă pumnul strîns în dreptul bărbiei, complementar, prin amenințare, privirii rătăcite. Mai mult nu se poate. E secunda ultimă, definitivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cui?, aș vrea să cred, celor care i-au înnegurat sfîrșitul. Și încă ceva: feței răvășite de tragism i se adaugă pumnul strîns în dreptul bărbiei, complementar, prin amenințare, privirii rătăcite. Mai mult nu se poate. E secunda ultimă, definitivă a blestemului. Ei bine, vrem nu vrem, sub această față a geniului indignat se plasează Festivalul de-acum, purtîndu-i numele. Ce caută nobilul Festival, onorat, și de data asta, de nume ilustre ale muzicii internaționale, ce caută el în... Casa poporului, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atare în Limbajele durerii, două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile în care supliciatorul se laudă că poate să-și facă victima să cînte ca o privighetoare, să croncăne ca un corb, să urle ca un cîine. Sînt pomenite "sufocare cu un dop", tatuajele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neamul țicni..." 10 mai Urcat la Cetățuia, în paradisul priveliștii, ochii îți cad pedeapsă! pe monstrul părăsit al C.U.G.-ului. Pentru că monstru a fost și în gîfîiala lui de început, monstru e și acum, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal-falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inventați, alții în locul lor și-ar fi asumat, trădător, obediența față de ocupantul de-acum jumătate de secol și întreținerea dictaturii. Treptat, personajul care, imediat după dizlocarea din 1989, dar și un timp după aceea, își consuma, iritat, ilegitimitatea decurgînd din blestemul istoric, și-a consolidat confortul interior, ajungînd în prezent să creadă în misia-i carismatică și să-și aroge din ce în ce mai ritos rolul de factotum al nației. Cînd în preajma alegerilor din 1996, cineva, o voce din off, un ăla, un coate-goale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără egal a interminabilelor inundații poate fi trecută în agenda acestui prim-ministru inconfundabil chiar ca ghinion.) Să sperăm cei care, evident, din ce în ce mai numeroși, ne dorim desprinderea definitivă de pesedismul anacronic să sperăm așadar în eradicarea rapidă a urmărilor unui blestem natural și, vital important, armonizarea celor două gestici predominante: cea a salonardului Tăriceanu cu a proletarului Băsescu. Încă posibilă. Să ne întoarcem, o secundă, nu fără oarecare gust al lejerei delectări la farmecul discret al burgheziei. Și să ne oprim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
învețe din lecțiile dure ale istoriei. Iată că e în stare.) Altceva, cu totul altceva se insinuează în simbolul trîntei habaneze. Cît îi va trebui paradisiacei insule transformată de fidelul Kremlinului într-un iad al sărăciei generalizate să iasă de sub blestemul egalitarist și să revină la condiția ei modern-luxuriantă, vecină a performanței nord-americane? Oricum, nu mai puțin jumătatea de secol, cît a durat rătăcirea castristă. Justificarea vine, ca argument peremptoriu, dintr-o regiune a globului, una, dacă nu chiar atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
generație nu este suficientă s-o readucă la sănătatea ei milenară. Ceea ce ne oferă acum viața publică românească dramatică în efortul ei de a se desprinde de sechelele bolșevismului de împrumut dovedește tocmai complicatul proces de salvare. Dintr-un nemeritat blestem istoric. Ar părea cumva fantezistă trimiterea simetrică la o Cubă atît de îndepărtată. Fantezistă, nu însă și nesemnificativă. Simetria poate aduce, cîteodată, servicii metodologice neașteptate. Vizita lui Gorbaciov la București făcută unui Ceaușescu oricum agonic a stat sub semnul unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub lupă de medievist, ca și a imaginii ei, aparent spontane, naturale, atent regizate însă de pseudo-cameraman. Vocea acestui "autor în spațiul din text", în toate cele patru cărți ale sale de istoria mentalităților din ultimii ani − O istorie a blestemului (2001), Voievodul dincolo de sala tronului. Scene din viața privată (2003), Lege și fărădelege în lumea românească veche (2006), Văduvele sau despre istorie la feminin (2008) -, face ca tabloul să devină tridimensional, modifică trasee, schimbă decorul, stinge și aprinde luminile de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tainițe, fie chiar din Sala tronului, actul de a edifica, semnat de Voievod, impune, în ordinea acestui "firesc" uman clamat de viziunea cameramanului-autor, abuzul, sacrificarea celuilalt, trădarea, mânia, crima, adulterul, încălcarea legii − toate posibilele fapte fără-de-lege; ceea ce atrage după sine blestemul morții și, după împlinirea acestuia, văduvia. Puterea e totul în acest labirint al textului, diseminată în absolut toate personajele, pulsând violent și proliferând uneori monstruos, alteori retrăgându-se alunecos către tron, fără vreo șansă de a-l ocupa din nou
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
caruselului e preluat de altceva, dacă tronul gol e ocupat, legitim sau nu, de altcineva. Dar cine poate sta pe jilțul Voievodului? Dacă faptul de a construi poate fi opus celui de desfacere a destinului sau a firii lucrurilor prin blestem, dacă pioșeniei văduviei ce onorează memoria celui dispărut i se opune păcatul care întină amintirea viitoare a celui fără-de-lege, dacă cel care clădește trebuie să se ferească de rău ca să fie slăvit de posteritate, iar răul poate fi alungat din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să se ferească de rău ca să fie slăvit de posteritate, iar răul poate fi alungat din cetate sau poate ocărâ el însuși, atunci la stanza del potere a celor patru cărți ale lui Dan-Horia Mazilu ar putea arăta și astfel: Blestemul Văduvia a desface (Legea) a respecta (Legea) Fărădelegea Voievodul a nu respecta (Legea) a face (Legea) Acest spectacol nu se poate juca pe scena istoriografiei "clasice". Regimul lui de vizibilitate, secund, nu este accesibil decât prin intrarea Autorului și a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
abia cu Cantemir și se "gripează" odată cu Budai-Deleanu), coerența lor indiscutabilă de până atunci și mai ales puritatea lor stilistică și de "gen". Ele se sparg precum oglinzile, iar cioburile redau fragmentar în primul rând chipul istoricului literaturii. Volumele Istoria blestemului, Voievodul dincolo de sala tronului sau Văduvele... sunt, în fapt, istorii culturale scrise cu/din fragmente din textele considerate până atunci ca fiind "incontestabila literatură". Autorul nu poate reveni nicicum asupra operei de tinerețe pentru a o reformula. "Stilistica" propriului sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prisma sensibilității moderne, ultimele sale proze prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se axează pe însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate de ciudățenii, ale lui Mateiu I. Caragiale. Emil Botta, bântuit de angoase, în transa unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
un oraș pe vârful unui deal, ochii tuturor oamenilor sunt ațintiți asupra noastră...”4. Dacă vom greși față de Dumnezeu, i-a avertizat Winthrop, „vom rușina pe mulți dintre servitorii credincioși ai Domnului, Îi vom face să-și schimbe rugăciunile În blesteme, până când vom dispărea din bunul ținut unde mergem”5. Dacă, pe de altă parte, Îl slujeau pe Dumnezeu Îmbunătățindu-și soarta, Dumnezeu Își va coborî privirea spre ei și Îi va răsplăti. Dacă elevii Învață astăzi despre Îndrăzneala și sacrificiile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
justiție. Constituția americană a trebuit să fie modificată Înainte ca noua taxă să poată fi adoptată. Însăși ideea că guvernul ar putea să ia o parte a bogăției unei persoane, pentru a fi folosită În alte scopuri, a fost un blestem pentru mulți americani formați În tradiția individualismului robust și autosuficienței frontierei. La sfârșitul primei decade a secolului XX, cu frontiera de acum Închisă și fără teren public ieftin la Îndemână, au Început să planeze Întrebări asupra justiției economice și redistribuției
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statului-națiune În favoarea acțiunii concertate, În acord cu legile internaționale, la care au subscris. Visul european este unul al includerii, nu al autonomiei. Europenii Încearcă să trăiască Într-o lume guvernată de consens. Politica go it alone a Statelor Unite ale Americii este un blestem pentru ei deoarece amenință să anuleze toți pașii, dureroși de mici, pe care i-au făcut pentru a-și uni interesele și a Împărți un destin comun. Ele sunt Îngrijorate că Încălcarea de către Statele Unite ale Americii a normelor și Înțelegerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
din viață, cât o transcendență a vieții sale, o cale de a ieși din lumea fizică cu discreția cu care a intrat, descărcat de orice vinovăție, cât timp a luptat pentru a-și exprima viața în imnuri, și nu în blesteme. Tadeusz Pirozynski a dispărut în demnitate, pregătindu-și moartea prin toată viața sa exemplară, pentru a-și înălța sufletul cât mai sus, până acolo unde ofensele nu-l pot atinge. Dar chiar dacă senin și curat de moarte, lumea noastră este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]