6,191 matches
-
și care fusese decenii la rând clientul său săptămână de săptămână - că începând chiar de atunci nu-l va mai bărbieri niciodată. Iar țăranii din CAP nu voiau s-o mai ducă pe mama cu ei cu tractorul sau în căruțele lor, lăsând-o singură și pedepsind-o să străbată pe jos nesfârșitele lanuri de porumb pentru vina că avea o blestemată de fată ca mine. Deși din alte motive, mama a fost împinsă într-o singurătate la fel cu a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar sus, în căruță, vizitiul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sănii ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar sus, în căruță, vizitiul, cu hățurile în mâna stângă și biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în căruță, vizitiul, cu hățurile în mâna stângă și biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc unde oamenii nu aveau nimic altceva de făcut decât să stea tolăniți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai puțin arhicunoscuta "Guiness Book". Imaginați-vă un bărbat în plină forță fizică, având un cojocel de oaie și purtând o pălărie mexicană trasă mult pe frunte, rezemat de peretele morii. Aparent, privirea lui era îndreptată spre curtea plină de căruțe așteptându-și rândul. În realitate, nu știm la ce se gândea și ce anume îl preocupa; în nici un caz spartul semințelor. Se simțea în toată făptura lui o stare de nervozitate accentuată, un tremur abia mascat. Mâna stângă o ținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bine și Dumnezeu să aibă grijă de tinerețea voastră! Vă mulțumim frumos, domnule morar-șef, vă mulțumim din toată inima. Vă lăsăm cu bine! Și am pornit la drum cu Leu în frunte. Oamenii prezenți în curtea morii înțesată de căruțe, se uitau cu milă și cu dragoste la șirul de patru copii însoțiți de un cățelandru, cu niște tăbuiețe în spinare și un băț în mână trecând încet, printre căruțele și animalele din incinta morii spre drumul anevoie de parcurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Leu în frunte. Oamenii prezenți în curtea morii înțesată de căruțe, se uitau cu milă și cu dragoste la șirul de patru copii însoțiți de un cățelandru, cu niște tăbuiețe în spinare și un băț în mână trecând încet, printre căruțele și animalele din incinta morii spre drumul anevoie de parcurs, la capătul căruia o mamă neliniștită, înfrigurată și frământată de gânduri aștepta întoarcerea fiilor săi greu încercați. Refăceam la întoarcere același traseu, aceeași cărare invizibilă troienită de zăpadă, ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
balama, iar în curte se zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și-mi zice Danilov. Bine, domnule Danilov, mă bucur. Nu, eu nu mi-s domn, după cum vezi, eu mi-s țăran sărac. Să-mi zici moș Danilov. Așa voi face, moș Danilov. Uite, stai acolo, și i-a arătat pomestina căruței. Ai venit cu trenul ăsta? Da, moș Danilov. Înseamnă că ești moldovean și cauți de lucru. Întocmai așa cum spui. Uite, moș Danilov, aș putea începe cu ăsta. Trebuie încărcat și dus. Măi Văsălie, eu nu prea am de lucru; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei lasă, Văsălie, nu-i mare lucru, lasă... Cum procedăm, moș Danilov? Uite, Văsălie: întoarce căruța, încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și copleșitoare a naturii. Dintr-o grămadă de crengăraie din curte, aflată sub vișinul bătrân de la extremitatea grajdului, și-a făcut niște prelungitoare pe care le-a fixat lângă leuci pentru a înălța loitrele, mărind astfel capacitatea de încărcare a căruței. Acum scoarțele erau pline și încărcate gospodărește cu pricepere de cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând-o într-un permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Era un grup în mișcare atractiv, pitoresc și interesant care nu putea lăsa pe nimeni indiferent. Se întrebau pe bună dreptate cine să fie necunoscutul cărând gunoiul din curtea bătrânului sârb? Între timp, tata a ajuns la platformă. A tras căruța pe una dintre laturi și a descărcat-o. Apoi s-a suit, a împrăștiat, a egalizat stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu se împacă și cu dormitul. Tu dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în grajd, lângă iepe. E loc destul. Mulțumesc moș Danilov. Așa să fie! Mâine dimineață mergem să te duc la gazdă. Mulțumesc mult de tot, moș Danilov. Tata a cărat trei căruțe pline cu gunoi pe care le-a descărcat în același fel pe platformă. La ultima căruță și-a luat și coasa și a încărcat o scoarță bună de iarbă. Ce plăcere! Tata nu putea uita că fusese declarat cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mulțumesc moș Danilov. Așa să fie! Mâine dimineață mergem să te duc la gazdă. Mulțumesc mult de tot, moș Danilov. Tata a cărat trei căruțe pline cu gunoi pe care le-a descărcat în același fel pe platformă. La ultima căruță și-a luat și coasa și a încărcat o scoarță bună de iarbă. Ce plăcere! Tata nu putea uita că fusese declarat cel mai bun cosaș din Grumăzești. Coasa cânta și fluiera în brațele sale puternice, înaintând vijelios prin iarba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atașase de familia noastră, apreciindu-l în mod deosebit pe tata pentru forța fizică, rapiditatea și priceperea la treburile gospodărești și în egală măsură pentru bunătatea și blândețea sa, pentru felul în care i se adresa. Prin urmare, a împrumutat căruța bătrânului luând și înălțătorile, pentru a putea încărca mai mult, plus cele două coșuri și am plecat la câmp. Am ajuns. Tata a rămas în căruță, iar noi, de o parte și de alta a atelajului, încărcam coșul cu ciocălăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și blândețea sa, pentru felul în care i se adresa. Prin urmare, a împrumutat căruța bătrânului luând și înălțătorile, pentru a putea încărca mai mult, plus cele două coșuri și am plecat la câmp. Am ajuns. Tata a rămas în căruță, iar noi, de o parte și de alta a atelajului, încărcam coșul cu ciocălăi și călcam din nou arătura proaspătă în care ni se înfundau picioarele, îl duceam și îl ridicam până ce ajungea în mâinile puternice ale tatei. După ce umplea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar noi, de o parte și de alta a atelajului, încărcam coșul cu ciocălăi și călcam din nou arătura proaspătă în care ni se înfundau picioarele, îl duceam și îl ridicam până ce ajungea în mâinile puternice ale tatei. După ce umplea căruța, tata o ducea acasă, o golea și apoi se întorcea la locul de muncă. În acest interval de timp, "echipa de încărcători" era liberă și se bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște deținuți condamnați definitiv la o grea și lungă deportare. O, Doamne, cine știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub luna de cleștar, Căci mâine, poate luna te va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
animalelor din gospodăria sa. Cu ele își lucra pământul, ele îl ajutau, constituind baza existenței sale materiale, sursa vieții. Și-apoi mai era și doza de mândrie pe deplin justificată și îndreptățită când el, proprietarul, se plimba prin sat cu căruța trasă de doi cai îngrijiți, strălucitori, superbi de-ți luau ochii și rămâneai, așa, uitându-te în urma lor de-a lungul uliței cu inima zvâcnindu-ți de plăcere. Ori când ieșeau din bătătura lui două vaci mari, grase, bine țesălate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]