6,257 matches
-
a tezelor leniniste la spațiul literar autohton, ambiționând să modeleze un canon în aceeași măsură în care gestul fondator maiorescian întemeia o vârstă a modernității prin "cercetarea sa critică". Singura diferență este dată, dincolo de decalajul intelectual, de relația dintre arhitectul canonului și puterea politică: în anul de grație 1950, eliminarea din listă este dublată, în cazuri dintre cele mai ilustre, de condamnarea la moarte civilă. Granița dintre spațiul estetic și cel penal este abolită, prin introducerea crimei ideologice. Ca de atâtea
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
se cere exorcizată, o dată pentru totdeauna, este prezența operei - drog, destinată de clasele exploatatoare să "adoarmă spiritul de luptă al celor exploatați, canalizându-le revolta pe un făgaș de luptă care n-ar face rău așezării sociale vechi."9 Construcția canonului democrat-popular are drept punct de pornire această demistificare: ipoteza leninistă a dependenței creatorului de pătura conducătoare în regimul capitalist face posibilă eliminarea iluziei de "obiectivitate": determinismul intervine implacabil și absența angajamentului alături de clasa muncitoare conduce, invariabil, la ratarea mizei criticii
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Bacovia, Barbu seamănă neîncredere în viață, teroare, misticism, îngenuchere", "romancieri ca Liviu Rebreanu nu sunt decât apărători ai regimului bazat pe împilarea maselor, pe exploatare", "Cezar Petrescu propovăduiește capitularea, dezarmează pe om."12 Cu un Eminescu castrat plasat în centrul canonului, flancat de un "puternic poet", A. Toma, și de un "critic" social, recuperabil între anumite limite, I.L. Caragiale, tradiția este remodelată de N. Moraru în acord cu exigențele procustiene ale comanditarului etatic. În palimpsest se poate decela efigia unei noi
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
falsificări s-au aplicat, sub regimul comunist, clasicilor literaturii, inclusiv celor ruși, atît de mult traduși și mediatizați la începuturile comunismului pe meleagurile noastre. Mai întîi trunchierea operei, din care au fost eliminate pasajele neconvenabile interpretării procustiene, "marxist-leniniste". Apoi aplicarea canonului ideologic asupra construcției exegetice înălțate în jurul operei, astfel că rezulta ocultarea unor linii de forță ale înțelegerii acesteia. Așadar a funcționat o dublă selectivitate, avînd ca obiect atît opera, cît și contextul receptării ei, cu scopul degajării terenului în favoarea soluției
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
înainte de revoluția din decembrie, literatura română și-a obținut drepturile ei fundamentale. Ierarhia critică a dublat-o pe cea oficială, din anii '60 înainte, și a expulzat-o din manualele de școală. Opinia publică a fost în permanență corect informată. Canonul, încă astăzi valabil, a fost stabilit de critici, nu de politruci. O cenzură tot mai neputincioasă și mai ridicolă - încît în 1977 Ceaușescu a desființat-o ca instituție - a hărțuit zadarnic o literatură care se tipărea în tiraje exorbitante, citită
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
Marius Chivu Într-o perioadă în care cultura și, în special, literatura stau sub semnul schimbărilor de statut în sensul larg, o carte cu titlul Canon și canonizare, incită imediat. Volumul cu pricina, editat de Marin Mincu, adună răspunsurile la o dezbatere despre canon, găzduită în anul 2001 în paginile revistei Paradigma, anchetă la care au fost invitați să participe nu mai puțin de 35 de
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
o perioadă în care cultura și, în special, literatura stau sub semnul schimbărilor de statut în sensul larg, o carte cu titlul Canon și canonizare, incită imediat. Volumul cu pricina, editat de Marin Mincu, adună răspunsurile la o dezbatere despre canon, găzduită în anul 2001 în paginile revistei Paradigma, anchetă la care au fost invitați să participe nu mai puțin de 35 de eseiști, critici și teoreticieni literari de toate vârstele, de la Daniel Cristea-Enache până la Romul Munteanu. Argumentul semnat de Marin
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
revistei Paradigma, anchetă la care au fost invitați să participe nu mai puțin de 35 de eseiști, critici și teoreticieni literari de toate vârstele, de la Daniel Cristea-Enache până la Romul Munteanu. Argumentul semnat de Marin Mincu pleacă de la ipoteza că problema canonului este departe de a fi lămurită satisfăcător și că dezbaterea și-a propus „să observe în ce măsură problematizările fertile, semnalate în diferite intervenții, își află o finalitate mai pragmatică în planul imediat.” Inițiativă perfect onorabilă în intenție. O serie de paradoxuri
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
trimiteri bibliografice absolute: Harold Bloom și dicționarul, plus un acut sentiment că există un oarecare resentiment față de acest fenomen, de unde și tonul bășcălios și minimalist. Rareori se depășesc prejudecățile culturale binecunoscute. Dincolo de faptul că fiecare încearcă să priceapă ce e canonul plecând de la definiții de dicționar (model, listă, paradigmă, epistemă, ierarhie etc.), efect al lipsei de informație teoretică, canonul nu e privit, în general, ca un proces de durată, ca o acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
fenomen, de unde și tonul bășcălios și minimalist. Rareori se depășesc prejudecățile culturale binecunoscute. Dincolo de faptul că fiecare încearcă să priceapă ce e canonul plecând de la definiții de dicționar (model, listă, paradigmă, epistemă, ierarhie etc.), efect al lipsei de informație teoretică, canonul nu e privit, în general, ca un proces de durată, ca o acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența literaturii, ci mai degrabă ca o strategie subversivă a unui grup, bineînțeles optzecist, iar discuția se frânge de la
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența literaturii, ci mai degrabă ca o strategie subversivă a unui grup, bineînțeles optzecist, iar discuția se frânge de la sine. Foarte puține texte sunt de citit: cele semnate de Paul Cornea, Canon et bataille canonique, Mircea Martin, Prea multă dezinvoltură, și Ion Pop, Relaxarea canonică postmodernă, dar nici acestea nu sunt, practic, inedite. Eseul în franceză cu teoria ierarhiei piramidale a lui P. Cornea a mai fost publicat, dacă nu mă înșel
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
acestea nu sunt, practic, inedite. Eseul în franceză cu teoria ierarhiei piramidale a lui P. Cornea a mai fost publicat, dacă nu mă înșel, chiar în numărul special al revistei Euresis, M. Martin (care a publicat două excelente articole teoretice: Canon și decanonizare în Observator cultural, nr. 2/2000, și Despre canonul estetic în România literară, nr. 5/2000), ca întotdeauna, trage un inutil semnal de alarmă cu privire la lejeritatea și neseriozitatea dezbaterii, în vreme ce Ion Pop realizează o retrospectivă a discuțiilor de
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
piramidale a lui P. Cornea a mai fost publicat, dacă nu mă înșel, chiar în numărul special al revistei Euresis, M. Martin (care a publicat două excelente articole teoretice: Canon și decanonizare în Observator cultural, nr. 2/2000, și Despre canonul estetic în România literară, nr. 5/2000), ca întotdeauna, trage un inutil semnal de alarmă cu privire la lejeritatea și neseriozitatea dezbaterii, în vreme ce Ion Pop realizează o retrospectivă a discuțiilor de până acum din spațiul românesc. Bune exemplificări mai fac Livius Ciocârlie
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
lejeritatea și neseriozitatea dezbaterii, în vreme ce Ion Pop realizează o retrospectivă a discuțiilor de până acum din spațiul românesc. Bune exemplificări mai fac Livius Ciocârlie și Ion Simuț. Dar să intrăm propriu-zis în miezul dezbaterii. Referința zero a tuturor răspunsurilor este Canonul occidental al lui H. Bloom, o carte, în primul rând, onestă, care își asumă un punct de vedere, propune o frumoasă viziune asupra literaturii preluând multe din ideile eseistului Borges (teoria „anxietății influențelor” este splendidă), o carte care se deschide
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
Bloom, o carte, în primul rând, onestă, care își asumă un punct de vedere, propune o frumoasă viziune asupra literaturii preluând multe din ideile eseistului Borges (teoria „anxietății influențelor” este splendidă), o carte care se deschide cu o Elegie pentru canon ca o declarație de dragoste față de literatură, continuă cu niște interpretări de profunzime și propune curajos o listă „inevitabil subiectivă”. O listă de opere canonice căreia tot Mircea Martin i-a relevat paradoxul „desconsiderării fără examen” și al posibilității existenței
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
O listă de opere canonice căreia tot Mircea Martin i-a relevat paradoxul „desconsiderării fără examen” și al posibilității existenței „literaturilor necanonizabile”. Un demers, în fond, la îndemâna multora dintre cei care în câteva fraze își permit să expedieze aiurea problema canonului. În fine, cartea lui Bloom este, cum știm, o replică dată celor pe care el îi numește Școala resentimentului; el susține canonul și apără criteriul estetic, ceilalți vor o slăbire a estetismului și chiar o relativizare a ideii de canon
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
Un demers, în fond, la îndemâna multora dintre cei care în câteva fraze își permit să expedieze aiurea problema canonului. În fine, cartea lui Bloom este, cum știm, o replică dată celor pe care el îi numește Școala resentimentului; el susține canonul și apără criteriul estetic, ceilalți vor o slăbire a estetismului și chiar o relativizare a ideii de canon în numele multiculturalismului și a noilor ideologii culturale, deși nu au niște contra-propuneri concrete. Acestea fiind datele, simplificate la maximum, ale problemei, se
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
canonului. În fine, cartea lui Bloom este, cum știm, o replică dată celor pe care el îi numește Școala resentimentului; el susține canonul și apără criteriul estetic, ceilalți vor o slăbire a estetismului și chiar o relativizare a ideii de canon în numele multiculturalismului și a noilor ideologii culturale, deși nu au niște contra-propuneri concrete. Acestea fiind datele, simplificate la maximum, ale problemei, se nasc câteva întrebări. În ce măsură există la noi un astfel de climat teoretic? Cine se recunoaște în așa-zisa
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
Stănescu pare să-și pună asemenea întrebări. În ultimii ani au apărut și la noi destule luări de poziții care (să zicem) au creat masa critică necesară polemicii. Din câte știu însă, numai două-trei au pus tranșant în discuție impasul canonului estetic: Pentru un mai grabnic sfârșit al canonului estetic de Sorin Alexandrescu (Dilema, nr. 245/1997), Canon și valoare de Gheorghe Crăciun și Dincolo de canonul estetic de Paul Cernat (Observator cultural, nr. 126/2002). De altfel, Marin Mincu este singurul
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
ultimii ani au apărut și la noi destule luări de poziții care (să zicem) au creat masa critică necesară polemicii. Din câte știu însă, numai două-trei au pus tranșant în discuție impasul canonului estetic: Pentru un mai grabnic sfârșit al canonului estetic de Sorin Alexandrescu (Dilema, nr. 245/1997), Canon și valoare de Gheorghe Crăciun și Dincolo de canonul estetic de Paul Cernat (Observator cultural, nr. 126/2002). De altfel, Marin Mincu este singurul care polemizează (vorba vine) direct cu articolul lui
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
de poziții care (să zicem) au creat masa critică necesară polemicii. Din câte știu însă, numai două-trei au pus tranșant în discuție impasul canonului estetic: Pentru un mai grabnic sfârșit al canonului estetic de Sorin Alexandrescu (Dilema, nr. 245/1997), Canon și valoare de Gheorghe Crăciun și Dincolo de canonul estetic de Paul Cernat (Observator cultural, nr. 126/2002). De altfel, Marin Mincu este singurul care polemizează (vorba vine) direct cu articolul lui Gh. Crăciun, dar, în lipsa textului cu pricina din volum
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
critică necesară polemicii. Din câte știu însă, numai două-trei au pus tranșant în discuție impasul canonului estetic: Pentru un mai grabnic sfârșit al canonului estetic de Sorin Alexandrescu (Dilema, nr. 245/1997), Canon și valoare de Gheorghe Crăciun și Dincolo de canonul estetic de Paul Cernat (Observator cultural, nr. 126/2002). De altfel, Marin Mincu este singurul care polemizează (vorba vine) direct cu articolul lui Gh. Crăciun, dar, în lipsa textului cu pricina din volum, reacția nu are efect. Problema e însă alta
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
apărut în Observator cultural (nr. 57/2001) va remarca imediat cât de resentimentar este răspunsul lui Marin Mincu. Până la urmă însă, în afara numărului special din Euresis și al unor intervenții răzlețe (de reținut neapărat și contribuțiile lui Ion Simuț), problema canonului și a canonizării nu și-a creat un dosar realmente serios. Cu adevărat, nici una din cele două tabere întrevăzute, să le zicem, conservatoare și neoliberală, nu și-au definit convingător nici câmpul de acțiune, nici strategia. Nici susținătorii estetismului modernist
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
sincope, de metamorfoze inexplicabile. De ce n-am fi măcar acum conștienți de impurismul câmpului literar românesc și să forțăm adecvarea critică! Era judecata critică a lui Lovinescu exclusiv estetică? De ce pare lovinescian criteriul lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc? A fost canonul estetic impur prin condiționarea eticului sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată de cota critică, succesul și o serie de factori variați, sociali, morali, politici și religioși. Cum putem noi accepta un canon
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
impurismul câmpului literar românesc și să forțăm adecvarea critică! Era judecata critică a lui Lovinescu exclusiv estetică? De ce pare lovinescian criteriul lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc? A fost canonul estetic impur prin condiționarea eticului sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată de cota critică, succesul și o serie de factori variați, sociali, morali, politici și religioși. Cum putem noi accepta un canon politizat după experiența comunistă? Dacă postmoderniștii au triumfat teoretic, de ce au eșuat
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]