7,569 matches
-
lui Steinhardt e o Mărturisire, cuprinsă în volumul Primejdia mărturisirii. Așadar, după cum am subliniat și în secțiunea anterioară a lucrării, procesul convertirii lui Steinhardt este unul de lungă durată. Acesta mărturisește în Nota autobiografică că "din copilărie m-au atras clopotele și obiceiurile creștinești", dar și că frecventa "biserica locală, Capra", părinții săi fiind în relații bune cu preotul Mărculescu. Apoi mărturisește că, deși era evreu, în perioada studiilor la Liceul Spiru-Haret a fost "singurul dintre patru elevi israeliți care nu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
schițez această scurtă autobiografie spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia. Sunt născut în 1912 într-o margine de București, unde tatăl meu inginer, conducea o fabrică de mobile și cherestea (comuna suburbană Pantelimon). Din copilărie m-au atras clopotele și obiceiurile creștinești. Părinții mei erau în bune relații cu preotul Mărculescu de la biserica locală, Capra, unde am mers și eu. Clasele primare le-am urmat parte acasă, parte la școala Clemența (în răstimp ne mutasem în centrul orașului). La
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și care atinge apogeul pe finalul acesteia, parte ce e literatură în măsura în care talentul descriptiv și imaginația sunt apanajul acesteia. Cu la fel de multă nostalgie rememorează și imaginea satului mamei: "În satul mamei mele, la fel, nu exista biserică. Singurul turn cu clopot de acolo era al școlii, negru și ascuțit, după moda din provincia Franche-Comté, ridicat spre un cer ca de zăpadă de o colină ale cărei pietre albe apăreau din loc în loc din verdeață asemenea granulațiilor hârtiei într-o acuarelă. Apele
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
altă ramură a creștinismului: Steinhardt ortodoxia, Frossard, catolicismul, Wurmbrand, luteranismul. Așadar, cum am subliniat și mai înainte, procesul convertirii lui Steinhardt este unul de lungă durată, începând încă din copilărie, el însuși mărturisind că era fascinat, copil fiind, de sunetul clopotelor din Pantelimon, de bisericile creștine în general. Apoi, deși era evreu, frecventează cursurile de religie ortodoxă la Liceul Spiru-Haret, participă în tinerețe la câteva din întâlnirile Grupului de la Oxford. Imediat după război vizitează alături de Viorica Constantinide majoritatea bisericilor și mănăstirilor
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
după cum știți, Steinhardt vorbește nu doar despre botez și despre ceea ce s-a întâmplat în devenirea sa de după botez, ci vorbește și de semnalele apropierii sale de creștinism, anterioare botezului, semnale destul de îndepărtate, care încep încă din copilărie. Descrie sunetul clopotelor bisericii din Pantelimon, care l-a atras încă de mic copil, apoi mai multe secvențe din tinerețe ... se află undeva prin anii '20 la Brașov, împreună cu mama sa, la un moment dat, în timpul unei plimbări de seară vrea să intre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
îl continuă pe Ralea, cu o viziune ideală. Există și o altă viziune, neagră, infernală, despre lumea lui Caragiale. E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea trăncăneală eseu despre lumea lui Caragiale sau cea rezultată din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, al lui Lucian Pintilie, în care se merge pe identificarea dintre grotescul lumii caragialiene și grotescul lumii comuniste. Nu întâmplător și filmul lui Pintilie și eseul lui Iorgulescu au fost interzise. E o viziune de identificare. Ei bine, Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
1786, restaurat în secolul al XIX lea) are, în partea lui inferioară, aspectul unui cub de piatră golașă, prin care se deschide, cu bolți ca ale Dragomirnei, poarta intrării în incintă. Pe acest soclu de arhaică severitate se înalță camera clopotelor, zveltă și elegantă, având în colțuri pilaștri ionici rezemați pe console baroce. Discontinuitatea frapantă a celor două registre sugerează un ins în costumație mixtă, „jumătate cu frac și jumătate cu șalvari roșii, întocmai ca un unterofițer pe care l-am
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
este) un Ioanide, care proiectează o capitală monumentală și care disprețuiește tot ce nu intră în cadrele utopiei sale: "Ca să trăiesc ca oamenii am nevoie să mă scol dimineața, fie și la mansardă, în muzica savantă a unei game de clopote sau la semnalul orar al unui orologiu uriaș de turn comunal; sa-mi arunc ochii spre o pădure de cupole, turle, frontoane, clopotnițe. Înțeleg ca sub pașii mei să răsune mari lespezi de piatră, ca în drumul meu să găsesc
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dacă nu tot un muncitor? În repetate rânduri, Călinescu face elogiul muncii proletarului, care e frate bun cu scriitorul: "munca intelectuală și cea manuală stau împerecheate", pare el convins de această dată. Dar tot nu renunță la utopiile sale: Când clopotul a sunat lucrătorul poate să-și arunce șorțul, să se îmbăieze, să se îmbrace în haine decente, să facă acasă muzică de Bach și Händel, să meargă la teatru și operă în smoking, să-și răsfoiască volumele din bibliotecă. Mi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ritual al grotelor. Vom reveni asupra persistenței acestui rol, căci el ilustrează admirabil continuitatea anumitor idei religioase și scenarii inițiatice, din preistorie și până în vremile moderne (§ 42). Figurinele feminine se multiplică în timpul neoliticului: ele au specific fusta în formă de clopot, lăsând sânii goi, și brațele ridicate într-un gest de adorare. Fie că reprezintă ex-voto-un ori "idoli", aceste figurine indică preeminența religioasă a femeii și, mai ales, primatul Zeiței. Documentele ulterioare confirmă și precizează acest primat. Dacă judecăm după reprezentările
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
peste toate/ rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pânze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții/în privirea mea sticloasă/ sau dincolo de torente de lumină venind". Identificarea cu elementul exotic se remarcă în poemul Musca Tse-Tse. Imaginile ondulării apar și ele, reminiscențe dintr-un imaginar acvatic sau dintr-o dorință de afundare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai adesea: "Liberează-ți iubito tristețea/ peste lumi muritoare,/ pe catarge lasă să iasă/ cât Scandinavia un fluture nocturn/ din pulpa ta păroasă." (Tristețile omului mediocru), " Molii care au mâncat garderobe celebre/ rod la margini aceste tenebre;/ mâine se face clopot statuia din piață,/ mâine bronzul va bate onorul de dimineață." (Noaptea feroviară), "Scuipatul otrăvit pe poame pică rar/ pe când sub copaci intră rând pe rând,/ sub arbori ce rodesc săgeți de aluminiu unde stând/ viețuitoarele rămân ca fluturii în insectar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare dată însă elanul se frânge, se pierde într-un fel de încetinire a mișcărilor, ca într-un fel de pâslă, "un clopot suna stins în adâncuri/ oprirea sevelor să mai urce prin iluzii lin". Numai că exclamațiile au exact rolul de a pune sub semnul întrebării sensibilitatea romantică pe care ar putea s-o sugereze restul textului: Spre asfințit era luat de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tabac." (Trotuarul din memorie). Zguduirile universului alunecă spre uman copleșindu-l, comparațiile șocante fac referire la lume ea însăși șocantă, amorală: "latră câinii ultimei isterii", "palmele acestea, cum le vezi,/ le-a fătat o noapte-n bălării", " Ni se plimbă clopotele-n carne/cum se duc cocotele la mort" (Trotuarul din memorie). Demistificarea se face oarecum indirect, subversiv " Și zace-mbolnăvită depărtarea.../ dar ne-mbătăm cu stele de carton". Motivele au rămas aparent aceleași, dar sunt tot timpul puse între paranteze, degradate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai mare, cred, decît la oricare alt poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vorbești de noapte și de moarte fără teamă, cu o rece detașare, să brodezi orice în jurul lor, erau necesare niște exerciții: să te plimbi singur la ore tîrzii, să treci prin cimitire, să te amesteci în cortegii funebre, să tragi clopotele în miez de noapte, să locuiești într-o odaie „pictată”, în interior, cu „brîie negre”, ca-n „Singur”, să cauți ceea ce te șochează, să te înspăimînți. înainte de Bacovia, asemenea bravuri le-au practicat și alții, dar fără rezultatele sale poetice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în mai multe locuri, dar cel mai evident în două „Balade”, care apar ca „altceva” , neașteptat, în poezia sa. în a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în cer, după atîta întrebare asupra celor fără început și fără sfîrșit...” 6) Altă dată, într-o dimineață ce a urmat unei nopți de furtună interioară, spune îndemnîndu-se: „Astăzi e sărbătoare; apa rece cu care mă spăl mă trezește; un clopot greoi sună departe... Să ne gîndim la Dumnezeu!...7 Mai des decît la Dumnezeu Tatăl, pomenit numai de două ori în poezii (vezi „Veritas” și „După amiază caldă”)8), se gîndește la Iisus. Trei sînt imaginile acestuia în mintea sa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
318. 3. Ibidem, p. 319. 4. Opere, ediție citată, p. 265. 5. Ibidem, p. 273. Șocurile 1. G. Bacovia, p. 5, 41, 52, 133, 161. 2. ,,Amintiri”, în ,,Curentul nou”, 1, nr. 13, 25 aprilie 1920, p. 198. 3. în ,,Clopotul”, 1, nr. 3, 5 noiembrie 1922, p. 10. „Princese” 1. Opere, p. 41. 2. „O, rămîi”, Poezii. ediția cit., p. 71. 3. „Nunta Zamfirei”, în Versuri, ediție citată, p. 10. 4. „Cînd vioarele tăcură’’, XV, apud: Zina Molcuț, Simbolismul european
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
își explică situația sa literară ca fiind o consecință a celor mai notorii scriitori din epocă, mai exact de dinaintea Primului Război Mondial. Vii sau morți, toți au defecte de care el a fost iertat. Victor Eftimiu, de pildă, e zgomotos (umblă „cu clopotul Mitropoliei de gît”), Cincinat Pavelescu e invidios („Sînt sigur că jumătate din păr și l-a pierdut numai de necazul meu!...”), A. de Herz își face reclamă insistentă, „bate toba”, Al. Cazaban e un spirit veninos („o viperă care cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pretenții pentru a o convinge că Albert Jones, și implicit Albert Jones ca reprezentant al Celeilalte societăți, ar trebui privit cu seriozitate și respect, afirmând că "vapoarele sunt în fantezia sa poetică primitivă ființe uriașe, tot la fel cum sunt clopotele catedralei Notre Dame în imaginația lui Quasimodo, iar vocile lor îi sunt pentru auz strigăte puternice de ființe vii, atunci când se cheamă unul pe celălalt în bezna purpurie a nopții de vară - strigând pentru a rosti saluturi vesele în tonuri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asemenea, "Italy, 1927" dezvăluie una dintre întâlnirile timpurii ale lui Hemingway cu fascismul. În cele din urmă, antipatia sa față de fascism se va reflecta în reportajul realizat în numele republicanilor în timpul Războiului Civil din Spania și în romanul Pentru cine bat clopotele. Experiența descrisă în "Italy, 1927" contribuie, astfel, la politizarea lui datorită implicării propriei subiectivități. Între timp, în această perioadă au existat eforturi mai puțin reușite de a practica jurnalismul literar cu ajutorul tropilor specifici stilului romanesc, ca în cazul cărții lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Întreaga lui traiectorie. „Atâta liniște-i În jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună...” Lucian BLAGA LUCIAN BLAGA - „GORUNUL” „În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci Îmi pare că stropi de liniște Îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunule din margine de codru, de ce mă-nvinge cu aripi moi atâta pace când zac În umbra ta și mă dezmierzi cu frunza
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
altă făptură viața netrăită? E un vagabondaj al sufletului dornic să-și găsească Împlinirea dincolo de trupul neputincios, supus ireversibilei perisabilități? („Liniște”, „Dați-mi un trup voi munților”) E poate o sete de liniște În chip mioritic și eminescian? La Blaga „clopotul” din „pieptul unui turn” răspândește „zvonuri dulci”, imateriale. La M. Eminescu, În elegia „Mai am un singur dor”, talanca („pătrunză talanca al serii rece vânt”) răspândește un zvon la trecerea unui „rece vânt”, sugerând o singurătate aparte, tot prin intermediul unor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]