5,610 matches
-
s-a amputat un picior”, „Cutare a murit”. După un asemenea „buletin de știri”, dispoziția de a petrece mi s-a diminuat. Numai politețea m-a făcut să stau locului și să ascult în continuare. Sîntem vinovați, oare, că avem coșmaruri? Sînt acestea o pedeapsă pentru vini mai vechi sau mai recente? M-am trezit agitat și criza de anxietate s-a prelungit pînă după-amiază. Sînt cu atît mai supărat de această neașteptată bulversare, cu cît ieri îmi puneam speranțe în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
paranteze”, i-a replicat el. Am tăcut, considerînd că-i posibil ca amîndoi să aibă dreptate. *Ce notăm în „jurnal”? Firește, „viața” și mai puțin lecturile, pe care le valorificăm și altminteri: cronici, recenzii, articole. Eu îmi înregistrez șocurile, temerile, coșmarurile, întristările, enervările (și, foarte rar, bucuriile). Iată, azi simt nevoia să notez aci nu că am citit Desenul din covor de Nicolae Manolescu, ci faptul că azi noapte m-am trezit speriat de un vis - puțin spus! - ciudat. Mergeam la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În mine decât ciuruit de uitări sau neștiință și vă sunt profund recunoscătoare. știu că ați făcut același lucru și pentru literele românești deși din trista experiență a unei triste tranziții sunt mai sceptică asupra capacităților societății noastre, traumatizată de coșmarul suferit, de a-și aminti. În orice caz, lucrarea Dvs. reprezintă un remediu ales Împotriva amneziei. Dacă În ultima mea călătorie la București, În 1997 n aș fi avut o criză cardiacă, ne-am da Întâlnire la Fălticeni să stăm
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vieții cotidiene care să nu fie abordat, deseori din mai multe unghiuri de vedere și pe mai multe tonuri. Putem urmări cum situația se deteriorează treptat până la generalizarea mizeriei morale și materiale. Unii corespondenți sunt conștienți că descrierile lor de coșmar sunt greu de conceput: Dvs. chiar români fiind, dar plecați de mai de mult, nu ne mai puteți înțelege. Nu se poate povesti, este de necrezut, îmi dau seama. Trebuie să trăiești în România, la 40 de ani după război
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
salva câte unul care furase vreun cui de pe crucea lui Hristos și pe care nu-l atingeau pojarurile și scabia, nici buba neagră. Noi, cei de azi, cu toate penicilinele, iată, nu ne mai putem feri de un flagel devenit coșmar, de balega asta mare de om care-ți intră în casă când ți-e lumea mai dragă: pe la opt seara, pe la nouă, pe la cinci, pe la ora cucuvelelor; ai, n-ai chef de el, îți pătrunde în dormitor, te persecută, urlă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
știință să-ți mulțumească pentru tot ceea ce le iei, să-ți hrănească morbul orgoliului și al infatuării cu urale și ovații, cu sacadate strigăte mecanizate, inconștiente și contagioase, care le umflă palmele și le dilată coardele vocale, ca într-un coșmar colectiv demn de cei mai temuți torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui congres, e bine să nu ieși din casă decât mânat de nevoi absolute. E bine să ocolești și privirile uniformelor indigo, ca și pe cele ale civililor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am putut împotrivi acestei decizii și, odată ajuns în interiorul sistemului, am localizat și distrus probele activității mele anticomuniste. în anii care au urmat, datorită pregătirii superioare și trecutului meu antifascist notoriu, am promovat în toate treptele ierarhiei. Era începutul unui coșmar care a durat 28 de ani. Am petrecut primii cinci ani în direcția contrasabotaj a Securității. În acești cinci ani, am văzut cum, noapte de noapte, ofițeri ai serviciilor de Securitate arestau mii de persoane, ale căror nume au devenit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este enormă, dar eu nu intenționez acuma să scriu istoria acelor ani. încerc doar să te fac să înțelegi câte s-au adunat în sufletul meu, încă din primii mei ani de activitate în Securitate. Iată de ce, după ani de coșmar, transferul în serviciile externe de Securitate a fost pentru mine o ușurare. În comparație cu serviciile interne de Securitate, cele externe păreau atunci mai puțin severe, deși începuseră să circule tot mai insistent zvonuri despre răpirea unor oameni din străinătate și aducerea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care... ș.a.m.d. Mă frământam în sinea mea, oare n-aș putea fi și eu unul din aceștia? Am fost în mare cumpănă: să-mi las țara și mizeria sau să iau bunăstarea și tristețea desțărării? Am trăit acest coșmar. Prea conștient de sărăcia mea, m-am simțit dezonorat văzând bunăstarea omului simplu occidental, îmbrăcat frumos, sătul, cu fața senină, deschisă, rumenă, dar parcă prea indiferent. Frumusețea străzilor cu vitrine doldora de fructe, multe necunoscute mie, mi a lăsat apă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
înalte departamente, nici primăria nu dau nici cel mai mic semn de degradare. Totuși, Nicolae Ceaușescu a decis să le abandoneze, înlocuindu-le cu o gigantică construcție. Concentrarea administrației de stat într-un centru unic părea să fie mai degrabă coșmarul unui despot oriental, obișnuit să-și vadă zilnic supușii la picioare, decât proiectul de sistematizare a unei capitale europene. Dar, pe măsură ce arhitecții dezvăluiau în fața ochilor rezidențiali, incapabili să citească abstracția unui proiect, machetele lor artizanale din poliester expandat, incredibilul, demonstrația
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
doi din mașină răniți. Consecința a fost că tânăra supraviețuitoare a primit aprobarea de plecare definitivă din țară, deși inițial nu avusese un asemenea gând. Dar treaba trebuia cumva mușamalizată și ea trăiește acum în RFG urmărită, poate, de acest coșmar al existenței sale. Un alt destin tragic l-a avut un bun prieten de-al meu. Dorința lui de libertate a fost atât de puternică, încât l-a determinat să încerce să treacă în Occident prin Ungaria. Neșansa a făcut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
potențează Învrăjbita autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
P.S. februarie 2004 Textul de mai sus mă readuce Înapoi, fără să mă mai poată readuce, În universul strâmt, codificat În care cuvintele mai mult ascund decât spun sau nu mai spun chiar nimic. În spatele, dar mai ales În centrul coșmarului stă INSTITUȚIA (furnizoare azi de dosare CNSAS, nu?). Pentru cei care nu au trăit epoca și nu mai Înțeleg nimic din ea ar fi interesant, poate, de studiat Decretul privind animalele de casă (din apartamente, adică), rolul revistei Flacăra (atunci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
opri la Berlin, În drum, cred, spre Paris, unde avea să reia lupta pentru apariția unei traduceri din cărțile sale. Revederea mi-a făcut mare plăcere. Eram extrem de tulburat de ceea ce lăsasem În urmă, părinți bătrâni și bolnavi, prieteni În coșmarul unei dictaturi tot mai isterice, ca și de propria mea neclară situație de „turist” În Occident, pe care nu mă prea simțeam În stare s-o curm și pe care nici În anii următori nu aveam s-o clarific decât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate de controlul rațiunii. M.Blecher a fixat ca pe fluturi coșmarele În slove: acul a Înțepat numai viermele, dar aripile cu polen continuă să bată. Viața În aceeași poziție: pe spate cu genunchii Împietriți În W Întors. Săptămâni, luni de vară cu zilele mari, luni de iarnă cu nopți fără sfârșit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar și cu ultimatumul lansat de Reagan către Gorbaciov chiar În acele zile când devenisem și eu, temporar, „ein Berliner”. O nouă vizualizare și a propriei mele istorii, totodată, de vreme ce În Berlinul Occidental al anului 1987 căutam nu doar urmele coșmarului hitlerist, ci și adresele la care poposise, cândva, Musil, iar Piața Rathenau, unde locuiam, nu mai evoca doar un nume cu atâtea conotații dureroase, ci și locul unde sărbătoream, chiar În 1987, prima mea carte publicată În Vest, primul domiciliu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eu; să fiu locuit de diavolul legionarilor. Când am ieșit din țară, am avut impresia că am scăpat de la un foc, de la cutremur, din valurile oceanului, din vârtej... Parcă nu mai văzusem oameni de nu știu când. Mă trezeam din coșmar; scăpam din infern... Unde nu e patria naționalistă, numai acolo este bine.” Opera sa, interzisă, apoi, În perioada stalinistă, a beneficiat de o scurtă recuperare, În intervalul „liberalizării” de la mijlocul anilor ’60, invocându-se „umanismul” și „antifascismul” ei. Exilată din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În creația europeană postbelică. „Nu este necesar să alegi anume Holocaustul ca subiect pentru a observa disonanța care domnește de decenii În arta contemporană a Europei... nu există artă valabilă și autentică unde nu se simte fisura, după noaptea de coșmar.” Am citit opiniile laureatului despre semnificația, dincolo de „părțile În conflict”, a Holocaustului, de parcă ar fi fost propriile mele cuvinte: „Nu am fost nicicând tentat să consider Întrebările privind Holocaustul ca un conflict inextricabil Între germani și evrei”, spune Kertész. „În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuvântarea lui Imre Kertész la Stockholm. De data asta, semnatarul se baricadase, evident, Împotriva oricăror Încercări, fie și prietenești, de perturbare. Înțelegeam bine starea. Soția lui Vidia Naipaul Îmi povestise, la festivitățile Nonino de la Percoto, din iarna 2002, ce Înseamnă coșmarul „mediatic” din jurul Marelui Premiu, un soi de asalt canibalic de oarbă devorare a bietei celebrități. La câteva luni după eveniment, cuplul abia Își revenea, cu greutate, din cataclism. Nu doar „munca obosește”, cum spunea Pavese, ci și gloria, nu doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Retrospectiva existenței lui B. este, aici, adesea indirectă, dar și una post-mortem: după sinuciderea sa, adică, și după decesul lent putrezitului sistem comunist În Europa de Est, pe care autorul l-a trăit ca pe o a doua șansă de a Însufleți coșmarul. * „Tocmai esențialul lipsea - cel puțin după convingerea lui Keseru. Când se va elibera - și ăsta era gândul cel mai tainic al lui Keseru, atât de tainic că Îl ascundea, poate, de el Însuși - când se va elibera de acest text
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
educare” prin exterminare, naziste sau comuniste. „Blestemul” milenar dobândește altă anvergură, de data asta. Damnarea a Înlocuit orice identitate, tatuajul definește altă vârstă a abisului. Față de stigma gravată În carne, umbra pierdută nu mai pare decât un detaliu frivol. În coșmarul post-Holocaust, B. va refuza, și el, să-și vândă sufletul. Kurti spune despre B.: „El a evitat orice participare, nu s-a amestecat, n-a fost vreodată credincios, nu s-a răsculat și n-a fost dezamăgit”. Iar Oblath adaugă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trupului letargic, nu doar a minții și sufletului Înfrățite În ceea ce, obișnuit, numim „conștiință”. Reportajul asasinării lui Monteiro Rossi apare ca exemplară Împuternicire a limbii, În Înfruntarea zidurilor tăcerii. Actul Însuși al scrierii confirmă regăsirea vitalității și lucidității. Evadând din coșmarul terorii și al amuțirii, Pereira ia portretul soției cu sine. Talismanul trecutului este invocat, acum, ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această modulare ironică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe pătură a câte unui astfel de musafir scârbos, pe care îl simțeam după miros și îl alungam. A fost o perioadă de coșmar, care oricât aș încerca nu o pot descrie, pentru a fi înțeles de cineva, care nu a trăit niciodată astfel de situații. îmi aduceam aminte, în mod obsesiv, de Mäuseturm, pe care îl văzusem cândva, într-o plimbare pe Rhin
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai adăugau, cum se lăsa liniștea nopții, suprema lui suferința intimă, pentru durerile celor care l-au urmat și nu mai puteau acum să reziste, abdicând, precum și pentru durerile celor care stăteau încă neînfricați rezistând la Zarcă. Astfel ziua suporta coșmarul căderilor de tot felul a camarazilor săi, brutalitățile și umilințele fără număr ale lui Crăciun și ale celorlalți, iar noapte de noapte coșmarul părerilor dureroase de rău, pentru suferința celor, care îl urmaseră și care îi erau dragi. Ii treceau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să reziste, abdicând, precum și pentru durerile celor care stăteau încă neînfricați rezistând la Zarcă. Astfel ziua suporta coșmarul căderilor de tot felul a camarazilor săi, brutalitățile și umilințele fără număr ale lui Crăciun și ale celorlalți, iar noapte de noapte coșmarul părerilor dureroase de rău, pentru suferința celor, care îl urmaseră și care îi erau dragi. Ii treceau prin fața ochilor închiși figuri de oameni integrii pe care nu reușise regimul să-i încovoie și sufereau în tăcere și demnitate inegalabilă: Primul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]