7,234 matches
-
regentul este un substantiv postverbal, se manifestă prin două variante: • genitivul subiectiv; sintagma maschează nominal o relație de interdependență, în care determinantul este elementul activ (subiect, în sintagma propozițională corespunzătoare) în desfășurarea procesualității, caracteristică planului semantic al regentului: „De treci codri de aramă, de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.” (M.Eminescu, I, p. 85); • genitiv obiectiv: sintagma maschează nominal o relație de dependență verbală, în care determinantul este elementul pasiv (complement direct, în sintagma verbală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Zurzan; dați-vă în lături, (cotarle)!...” (I.Creangă, p. 170) sau orice substantiv înscris într-o relație de personificare: „Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/Și gândirilor dând viață suferințele întuneci.” (M. Eminescu, I, p.130), „Codrule, codruțule, ce mai faci, drăguțule?” (M.Eminescu, I, p. 123), „Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/Mie redă-mă.” (M. Eminescu, I, p. 199) În structura sintactică a textului, substantivul în vocativ se caracterizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre studenții lui nu l-a uitat”, verbe: „În fântână mi-aplec/gând și cuvânt” (Idem, p. 117), adjective: „Căci lutul tău e slab/mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet/ce-l port.” (Ibidem, p. 61), interjecții: „Hai în codrul cu verdeață, /Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu, I, p. 54) Când ocupă, în structura sintagmei, poziția de determinant, substantivul realizează, cu foarte puține excepții, toate funcțiile sintactice care generează câmpul semantic al cazurilor, în desfășurarea componentei principale, definitorii, sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, p. 273) sau sintagme nominale de gradul II, în alcătuirea sintagmei verbale: „Neguri albe, strălucite/Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, p. 72) Este definitorie pentru adjectiv poziția sintactică de termen dependent în desfășurarea relațiilor de dependență: „Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă.” (M.Eminescu, I, p. 74) și a relațiilor de dublă dependență: „El vine trist și gânditor/Și palid e la față.” (M.Eminescu, I, p. 172) Adjectivul nu este însă incompatibil nici cu poziția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
directă a substantivului, articolul (a). înlocuiește dezinența de singular a unor adjective feminine (cu dezinența -ă sau -e, când rădăcina adjectivului se termină în i): albastra noapte, pustia noapte, (b). urmează imediat dezinenței: albastrul întuneric, atotștiutoarea lună, pustiile nopți, negrii codri sau prin intermediul vocalei de legătură u: alb-u-l perete, grea-u-a sarcină. Prin intervenția funcției poetice, ca și în flexiunea substantivului, prezența articolului definit în structura unor adjective determină anularea omonimiei G.D. singular - N.Ac.G.D. plural, prin revenirea și la G.D.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic,/ Că domnesc în lume rele, căror nu te poți opune,/C-opunându-te la ele tu viața-ți risipești.” (Ibidem, pp. 52-53); c. substantive masculine și neutre (la singular sau la plural) coordonate copulativ: „Codrul și lacul le-am revăzut abia după un deceniu.” d. substantive masculine și feminine coordonate copulativ: „Lună, Soare și Luceferi/ El le poartă-n a lui herb.” (M. Eminescu, I, p. 102) În planul expresiei, opoziția de gen este marcată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
accentuate: lui (masculin)/ei (feminin): „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită.” (Idem, p. 32), „Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie.” (Ibidem, p. 130). La formele scurte, neaccentuate, opoziția se neutralizează: i, îi (masculin, feminin): „Împărat slăvit e codrul,/Neamuri mii îi cresc sub poale” (Ibidem, p. 100), $masculin: codru-îi$$, „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii.” (Ibidem, p. 85) $feminin$$ La plural, opoziția se neutralizează la amândouă seriile de forme ale genitiv-dativului: lor, le, li
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
moaie aripa-n amar,/Astfel ai trecut de al lumii otar.” (Ibidem, p. 37) Cazul genitiv exprimă identitatea subiect-obiect în interiorul unui raport de posesiune care determină, în plan sintactic, suprapunerea subiect-atribut, posesor al obiectului acțiunii verbale: „Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin.” (Ibidem, p. 206) Când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer cazul genitiv, pronumele reflexiv circumscrie locutorului, interlocutorului sau obiectului (personal) al comunicării diferite coordonate ale actului lingvistic sau ale planului semantic al textului: Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în complementaritate cu un verb copulativ, la realizarea funcției de predicat analitic: „Aceasta e menirea unui poet în lume?/ Pe valurile vremei, ca boabele de spume/ Să-nșire-ale lui vorbe, să spuie verzi ș-uscate/Cum luna se ivește, cum vântu-n codru bate?” (Idem, IV, p.288) În desfășurarea relației de dependență, pronumele demonstrativ ocupă poziția de regent, mai rar: „Ș-acela dintre oameni devină cel întâi/ Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.” (Ibidem, I, p. 115
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i (M.): tot/toți -ă/-e (F.): toată/toate Înscrierea celorlalte pronume în opoziția singular (unu) - plural (doi, trei) se manifestă în planul expresiei la nivelul fonemului-terminație, în esență, același care se realizează ca morfem-dezinență în flexiunea substantivală: -u (unu - codru)/-i (doi - eroi). La formele de feminin, fonemele finale din structura pronumelui diferă, datorită structurii fonetice a termenului pronominal, de fonemele-dezinențe din structura substantivului: casă - una/case - două. Pronumele de cuantificare colectivă sunt pluralia tantum; sensului de plural îi corespund
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva” din care este interpretat, prin limbă, acest „obiect”. Substantivul numește (în actul de cunoaștere prin limbă) componente „oprite” ale lumii, reprezentând substanțe delimitate, fixate, de regulă prin dimensiuni finite; perspectiva este statică, impusă de realitatea extralingvistică însăși: om, fântână, codru sau deschisă de vorbitor: luptă, victorie, moarte, ploaie. Verbul numește componente în mișcare (acțiuni, fenomene etc.) sau considerate dintr-o perspectivă dinamică și, în legătură cu aceasta, fără dimensiuni precis delimitate: a elibera, a construi, a exista, a lupta, a ploua. În funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
extralingvistică sau în perspectiva din care această realitate este interpretată, „opoziția” verb/substantiv este relativă. Este adevărat că verbul numește acțiuni (în general vorbind) iar substantivul substanțe, dar, dacă se poate vorbi de substantive cărora nu le corespund verbe: corabie, codru, fântână etc., marea majoritate a verbelor au și corespondent substantival: a călători - călătorie, a exista - existență, a muri - moarte, a visa - vis. În sensul comentariilor lui S. Pușcariu 2, în cea de-a doua categorie de unități lexicale, dezvoltând corelația
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb predicativ) Verbul copulativ a fi asigură desfășurarea predicației ca auxiliar sintactic în exprimarea unor categorii gramaticale: timpul și modul, persoana și numărul, inerente predicației, pe care, însă, numele (substantiv, adjectiv etc.), centrul semantic al enunțului, nu le poate exprima: Codrul este verde. a fost verde. va fi din nou verde. Verbul copulativ a fi atribuie numelui din structura predicatului analitic (nominal, în termenii Gramaticii Academiei, și ai gramaticii curente, de tip nominal (vol.II, p.242), ca variantă de predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticii curente, de tip nominal (vol.II, p.242), ca variantă de predicat semantico-sintactic, în interpretarea ultimei ediții a Gramaticii Academiei) sensurile gramaticale pe care le atribuie flectivul temei verbului în structura predicatului sintetic (verbal): El este stăpân peste acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nominal (vol.II, p.242), ca variantă de predicat semantico-sintactic, în interpretarea ultimei ediții a Gramaticii Academiei) sensurile gramaticale pe care le atribuie flectivul temei verbului în structura predicatului sintetic (verbal): El este stăpân peste acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de predicat semantico-sintactic, în interpretarea ultimei ediții a Gramaticii Academiei) sensurile gramaticale pe care le atribuie flectivul temei verbului în structura predicatului sintetic (verbal): El este stăpân peste acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ultimei ediții a Gramaticii Academiei) sensurile gramaticale pe care le atribuie flectivul temei verbului în structura predicatului sintetic (verbal): El este stăpân peste acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret, când sunt substituibili prin copulativul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticale pe care le atribuie flectivul temei verbului în structura predicatului sintetic (verbal): El este stăpân peste acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret, când sunt substituibili prin copulativul a fi, funcționează ca verbe copulative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atribuie flectivul temei verbului în structura predicatului sintetic (verbal): El este stăpân peste acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret, când sunt substituibili prin copulativul a fi, funcționează ca verbe copulative absolute verbele a însemna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintetic (verbal): El este stăpân peste acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret, când sunt substituibili prin copulativul a fi, funcționează ca verbe copulative absolute verbele a însemna, a reprezenta, a constitui, variante paralele cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acești codri. - El stăpânește acești codri. El a fost stăpân peste acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret, când sunt substituibili prin copulativul a fi, funcționează ca verbe copulative absolute verbele a însemna, a reprezenta, a constitui, variante paralele cu variantele predicative: Ce este această plecare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tranzitivității. Există, însă, o serie de verbe care se caracterizează prin poziții variabile, fie în funcție de diferite componente ale planului lor semantic, fie în funcție de semantica termenului complement, fie în mod aleatoriu: un verb este intranzitiv, ca verb subiectiv: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri.” (M. Eminescu) și tranzitiv, ca verb factitiv: „Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu) intranzitiv, întrebuințat cu sensul său fundamental, noțional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu) intranzitiv, întrebuințat cu sensul său fundamental, noțional: „Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate.”; (M. Eminescu) și tranzitiv, când este întrebuințat cu un sens derivat sau figurat: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind.” (M. Eminescu) b. Raportul dintre planul semantic al verbului și planul semantic al termenului prin care se realizează funcția de complement poate determina situarea verbului în clasa verbelor cu tranzitivitate simplă sau în clasa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pașcani: de-acum și munții i-am pierdut din vedere, și înstrăinarea noastră este hotărâtă...” (I. Creangă) Raportul de simultaneitate temporală este, în mod frecvent, estompat sau chiar suspendat, impunându-se doar un sens nedeterminat de circumstanțialitate: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri Flori de tei de-asupra noastră / Or să cadă rânduri, rânduri.” (M. Eminescu) Suspendarea circumstanțialității (temporalității, cauzalității etc.) gramaticale prin absolutizarea trăsăturii semantice simultaneitate este proprie celei de a doua funcții sintactice a gerunziului: complement predicativ, funcție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]