5,796 matches
-
a colabora cu Securitatea, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost lăsată fără asistența medicală necesară, ceea ce a dus la agravarea bolilor de care suferea și, în mai puțin de un an, la moartea ei. A fost un sacrificiu asumat, în urma căruia fostele colege de detenție i-au putut transmite Monicăi Lovinescu din partea mamei ei faimoasa replică „Nu ai pentru ce roși, micuța mea“ („Il n’y a pas de quoi rougir, ma petite“). Uranus era un centru de anchetă unde existau 30 de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decât dacă mă întreabă „Cum a fost călătoria?“ Dar, când vine momentul, mă trezesc că intru cu două sute la oră în departamentul de shopping personalizat de la Barneys, unde lucrez, le bag mâna în față și încep să țip: „Uite!“ Erin, colega mea de serviciu, ridică privirea tresărind, se uită la degetele mele, apoi își acoperă gura cu mâna. — Dumnezeule! Dumnezeule! — Știu! — Te-ai logodit? Cu Luke? — Da, cu Luke, firește! Ne căsătorim în iunie! — Și cu ce te îmbraci? bâiguie ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de Crăciun, ne-am dus să bem ceva cu Danny și cu Randall - când, ce să vezi? Danny stătea bine mersi în halatul roz de mătase pe care îl cumpărasem pentru Elinor și mânca ciocolatele pe care le cumpărasem pentru colega mea de serviciu Samantha. Iar începi cu chestia aia? Ce era să cred? spune defensiv. Era Crăciunul, erau împachetate ca niște cadouri... care păreau să-mi spună foarte clar: Da, Daniel, Moș Crăciun există... Ia sticla de Martini și toarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Strămoșii lui Hasdeu . Te întreb: aș putea pentru nr. 1 sau 2 (1970) să mai dau ceva? Cârneci cred că va fi de acord cu istoria literară (voi scrie despre el) . Nu vreau să te necăjesc, trimițîndu-ți două traduceri ale colegei și prietenei noastre Maria Gonceariuc (soțul ei, pictor foarte înzestrat, a apărut la voi, mai înainte, cu niște desene) . Fata este o eminentă cunoscătoare a limbii franceze (acum un an a stat 9 luni la Paris), dar aici, ca la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
discuții, îi ajută să ia contact cu instituțiile franceze de cultură. Ce să mai spun? în chipul acesta Parisul devine o capitală intelectuală a lumii. Revăd Parisul după 45 de ani. Intru în faimoasa Sorbonă, unde este acum rector o colegă de specialitate, dna Ahrweiler , născută și crescută la Atena, cu numele ei de acasă Glykatzis. Sau citesc ore întregi în marea librărie Joseph Gibert tot ce poftesc, fără să dau un ban, dacă nu cumpăr o carte. Presă liberă de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
normală și întreruptul visului sud-american. Adio, America de Sud!? Înapoi în Marea Britanie Am revenit la viața normală și, la mai puțin de o săptămână din ziua în care ajung, încep serviciul. Este o slujbă temporară, pentru șase luni, în Cardiff una dintre colegele mele urma să plece în concediu de maternitate, mi-a trimis un email întrebându-mă dacă nu sunt amatoare, am spus da și mi-am luat zborul de întoarcere cu câteva zile înainte de data începerii. În mod normal lucrurile în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mod normal lucrurile în UK sunt mult mai formale și pentru a obține orice slujbă este un proces riguros dar găsirea unui înlocuitor de încredere pentru un Consultant este dificilă așadar oportunitatea este perfectă atât pentru mine, cât și pentru colega mea. Pentru un timp mă scufund în legatul firelor rupte de când am plecat în urmă cu opt luni și, mai ales, în acomodatul la nouă viață. Lucrurile par să se aranjeze singure și, nu după multă vreme, am intrat deja
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și cînd ne-am uita la ea la Romînia anului 1987 printr-o crăpătură din balamaua timpului. Pentru început, vedem cum o studentă numită Otilia (Anamaria Marinca) se agită să obțină o cameră de hotel pentru ea și pentru o colegă de cămin, Găbița (Laura Vasiliu). Ca într-un thriller, scopul acestor aranjamente e inițial escamotat, dar urgența lor e prezentă în fiecare detaliu. Detaliile de epocă vă vor tăia răsuflarea, dar admirabil e mai ales faptul că (spre deosebire de Cătălin Mitulescu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de clari cum își închipuie posesoarea lor. în scurt timp, micuța și bătrîna doamnă, pe numele ei Barbara, ajunge să-și noteze cu steluță în jurnal fiecare milimetru de teren cîștigat în efortul de a se apropia de statuara ei colegă. Atunci cînd aceasta o invită la ea acasă, vine gătită, coafată și cu un buchet de flori, iar cînd tînăra îi face o confesiune, i se pare că aude în ea o chemare ; consemnează momentul cu o steluță extatică, dar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
repet clasa, la fel ca și ceilalți școlari. Ne întâlneam în aceeași clasă cu cei ce promovaseră în clasa a II-a. Vine o altă învățătoare, care stătea în gazdă la familia perceptorului. Perceptorul avea o fetiță, ce a devenit colegă cu noi, cei care promovasem deja în clasa a III-a. La sfârșitul anului școlar mă aștepta altă decepție! Eu, care promovasem primul sunt acum al doilea, iar fiica perceptorului era prima. La împărțirea premiilor aud o voce clară, răspicată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întorceau de la Ocna Sibiului de la tratament. Maria se afla acolo întâmplător pentru a ține companiei gazdei, până la venirea celor două învățătoare. Și eu care... credeam că Maria e fiica respectabilei gazde... Întâmplător fac o bună impresie și celor două învățătoare, colege la aceeași școală din București. Amândouă îmi sunt favorabile, sfătuind-o pe Maria să nu-mi refuze o eventuală cerere în căsătorie. La puțin timp după, fac o plimbare cu Maria la Sibiu, la niște cunoștințe ale ei. Am plecat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o mașină am dus cu noi bruma de bagaje ce aveam, instalându-ne în incinta acestui orfelinat. Toți elevii noștri erau orfani de război! Eram directorul școlii cu patru clase din orfelinat, soția încadrată ca învățătoare, împreună cu alte două tinere colege. Ne străduiam să aducem lumina și căldura sufletească în inima micuților lipsiți de dragostea protectoare a taților dispăruți în război! Era o situație, aproape ca la Școala Normală din Bârlad. De bine, de rău, acești copii și pe lângă ei aveam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
până acum. Nu intervin probleme de ordin material, didactic sau de altă natură! Fiica noastră învață la aceeași școală Nr. 2 unde se afla soția. Singura nemulțumire ce-o aveam atunci era faptul că fiica noastră avea ca învățătoare o colegă cu minusuri în pregătirea profesională. Îmi ajutam fiica la unele probleme de aritmetică, făcând-o să priceapă mecanismul unei învățări temeinice, bazându se pe propria-i judecată. Lucra singură, judeca bine, iar în privința celorlalte obiecte, sclipea! Citea mult, știa mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bine, iar în privința celorlalte obiecte, sclipea! Citea mult, știa mult și temeinic pentru clasa și vârsta ei și venea acasă dezamăgită că doamna nu e atentă, că greșește la aritmetică. O temperam cu grijă, să n-o blameze vehement pe colega de profesie, dar pentru că la aritmetică corecta greșit rezolvarea corectă a fiicei mele și la citire caldarâmul era carâmb și colosul era „cocoloș, așa cum fac mamele voastre”, cer inspectorului să-mi mute fiica la o altă școală, sub pretext că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încumet să le dau în ordinea planificării lor. Încă din prima zi de pregătire ocup un loc în primul rând de bănci lângă o studentă din Râmnicu-Sărat. Cum aveam absolută nevoie de ochelari, dar nu aveam timp, audiam cursurile, stenografiam, colega citea cu glas tare, fiindu-mi de un real folos, iar eu formulam ideile generale și făceam sinteza celor predate și reamintite de colega de bancă. Înainte de examen, fac o vizită fostului meu profesor de istorie, Constantin Iacomi, din primele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
studentă din Râmnicu-Sărat. Cum aveam absolută nevoie de ochelari, dar nu aveam timp, audiam cursurile, stenografiam, colega citea cu glas tare, fiindu-mi de un real folos, iar eu formulam ideile generale și făceam sinteza celor predate și reamintite de colega de bancă. Înainte de examen, fac o vizită fostului meu profesor de istorie, Constantin Iacomi, din primele clase de școală normală. Acesta, vrând să mă ajute mi-a sugerat să-i amintesc numele profesorilor examinatori. N am acceptat să merg cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de nu e filat, supravegheat! La Consiliul Popular Bârlad o comisie lucra cu ușile închise și hotăra soarta fiecăruia dintre noi! Pândeam cu neliniște apariția vreunui membru din comisia respectivă, fiecare interesându-se de propria-i soartă! Ațin calea unei colege învățătoare cu drept de decizie, o salut și o rog să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare. Îi reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi și mai favorabil
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
învățătoare cu drept de decizie, o salut și o rog să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare. Îi reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi și mai favorabil. Colega mă privește de sus și-mi reproșează că o acostez în plină zi și alte de felul acesta. Nu mai era colega pe care o știam și mă prefac a-i cere scuze repetate că am îndrăznit s-o deranjez
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi și mai favorabil. Colega mă privește de sus și-mi reproșează că o acostez în plină zi și alte de felul acesta. Nu mai era colega pe care o știam și mă prefac a-i cere scuze repetate că am îndrăznit s-o deranjez și-i fac niște ploconeli anume exagerate de parcă ar fi fost vreo alteță regală. Nu știu dacă a înțeles purtarea mea intenționat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
s-o deranjez și-i fac niște ploconeli anume exagerate de parcă ar fi fost vreo alteță regală. Nu știu dacă a înțeles purtarea mea intenționat ironică. După câțiva ani, când a căzut din scaun, era cea mai atentă și drăguță colegă, dar... o scosesem din rândul colegilor adevărați. Mi se clarifică situația. Mi se dă o catedră la Școala din Munteni și la Școala Pedagogică, mult prea departe de locuința ce avem acum în sudul orașului. Găsisem o cameră mai sănătoasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de liceu la Complex, cu rezultate foarte bune. În vară, participă la un concurs „Drumeții veseli”, câștigă concursul fiind premiată cu o bicicletă, apoi merge la București, la concursul final și pleacă într-o excursie oferită tuturor concurenților pe țară. Colegele ei se pregătesc intens pentru admiterea la facultate, soția e nemulțumită și îngrijorată pentru reușita la facultate a fiicei noastre. Eu nu mi fac probleme. Ca să-mi liniștesc soția, pe 6 august 1960 scriu pe o foaie de hârtie următoarele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-i vine să creadă că eu am o așa de mare încredere în posibilitățile intelectuale ale fetei noastre! Eu însă știam ce știe fiica noastră. Curând sosește și drumeața noastră, vede aprecierea mea optimistă, se întâlnește cu tot grupul de colege și le arată ce scrisesem eu în privința reușitei la examen. Acest fapt a fost comentat ulterior cam răutăcios, că n-aș fi subliniat eu cuvântul „sigur” dacă n aș fi aranjat ceva la Iași... Nu aranjasem nimic, dar nu era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
are câștig de cauză. Altădată reclamă că aș fi imoral, că învățătoarele și profesoarele premiate erau iubitele mele. Secretarul de partid în ancheta sa ceruse părerea biroului organizației de partid din școală. Cu noua secretară în cap și cele două colege din birou, mai că nu și-au făcut cruce, când au aflat de pretinsa mea imoralitate... În vacanța de iarnă, comitetul de părinți pe școală organizează o petrecere, cumpără un porc, îl prelucrează în produse vandabile, dar mai rămân circa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
limpede și clar: „Numai prin dispariția fizică a unuia dintre noi doi. Dacă dispar eu, chiar de aș fi reclamat, nu se dă curs reclamației, iar dacă dispare el, nimeni nu mă va mai reclama”. În vremea excluderii mele temporare colega Fulger Grigorina are o discuție cu el, în care îi spune că, din moment ce eu eram exclus, el era satisfăcut și că, omenește, ar trebui să mă lase în pace... I se răspunde imediat pe un ton vehement: „Tovarășă’, când cineva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Tăceam de dragul armoniei din școală, mai ales că nu mă știam cu nimic vinovat! Până într-o zi de sâmbătă, sfârșit de săptămână, obositor, cu ședință sindicală și de consiliu pedagogic la care intervine și respectivul proferând acuze noi. Exasperate, colegele Bușilă și Furnică îi cer să ne lase în pace cu aceleași și aceleași învinuiri nefondate, că e târziu și alte replici, încât omul meu simte că nimeni nu-l mai ascultă. Finalul ședinței și toată lumea pleacă în grabă. Plec
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]